Ordin de protecţie. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 106/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 106/A/2015
Ședința publică de la 28 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător M. C.
Grefier A. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror B. E. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
…………..
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul pârât P. P. domiciliat în loc. Siliștea, . în contradictoriu cu intimata reclamantă P. C. domiciliată în loc.Siliștea, ., împotriva sentinței civile nr. 1846 din data de 19.08.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul civil nr._ , având ca obiect ordin de protecție.
La pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus concluzii scrise.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 27 ianuarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru astăzi, 28 ianuarie 2015, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1846/19.08.2014, Judecătoria Bârlad a admis cererea reclamantei P. C. în contradictoriu cu pârâtul P. P. și a emis ordinul de protecție a reclamantei P. C. față de pârâtul P. P., ordin prin care s-a dispus:
- evacuarea pârâtului din locuința care constituie domiciliul comun, situată în satul Siliștea, .;
- reintegrarea reclamantei și a fiicei părților P. R. în locuința comună din satul Siliștea, .;
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minimum 50 m față de copii reclamantei, precum și păstrarea unei distanțe de 50 m față de reședința reclamantei;
- interdicția pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție fiind de 6 luni de la data emiterii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declarația martorei Secșoreanu S. a rezultat că la data de 09.06.2014 reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal datorită violențelor fizice și psihice exercitate de pârât. Acesta a continuat violențele și după ce reclamanta a plecat de acasă, ultima oară la data 10.08.2014 când fiind sub influența alcoolului a amenințat-o cu moartea.
Instanța a reținut că cele arătate de martoră se coroborează cu conținutul adresei nr._/04.08.2014 emisă de Postul de Poliție I. în care se arată că reclamanta a sesizat faptul că pârâtul a amenințat-o cu acte de violență la data de 04.11.2014.
În aceste condiții, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, fiind puse în pericol viața și integritatea fizică și psihică a reclamantei.
Împrejurarea că locuința domiciliului comun al părților este coproprietate a mai multor persoane nu împiedică aplicarea dispozițiilor de evacuare temporară a pârâtului câtă vreme reclamanta are un titlu locativ propriu derivând din calitatea sa de soție a acestuia.
Instanța a apreciat că măsurile de protecție se impun cu atât mai mult cât reclamanta este grav bolnavă și are nevoie de liniște.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâtul P. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, apelantul a arătat că instanța a admis în mod greșit cererea pentru emiterea unui ordin de protecție,condiția stării de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei nefiind îndeplinită, că, potrivit înscrisului emis de către Postul de Poliție I., intimata nu a formulat plângere prealabilă pentru amenințare împotriva soțului său, neexistând alte petiții sau cereri privind soții P., că singura sesizare a reclamantei este din 04.11.2013, plângere care nu dovedește un pericol iminent pentru aceasta, că martora Secșorea, sora reclamantei, la audierea căreia m-am opus, nu
prezintă credibilitate cunoscând aspectele relatate doar din cele povestite de către
reclamantă, nepercepând personal comportamentul soților P., iar, la dosar, nu există probe care să ateste violența exercitată asupra reclamantei și care să impună măsuri atât de restrictive. De asemenea, apelantul mai arată că instanța în mod eronat a dispus evacuarea sa din imobilul situat în satul Siliștea, . și reintegrarea reclamantei în același imobil, însă acest bun face parte din masa succesorală rămasă de pe urma părinților săi, că el nu are calitate de unic moștenitor, ci doar are vocație succesorală alături de alți patru descendenți ai părinților săi defuncți, că intimata nu are calitate de coproprietar al acestui imobil, reintegrarea reclamantei în acest imobil nefiind legală și nici temeinică deoarece măsura vine în contradicție cu drepturile comoștenitorilor rămași de pe urma părinților mei defuncți, că reclamanta are o locuință, respectiv casa părinților săi ce se află în același .), unde viețuiește actualmente, iar casa din care a fost evacuat reprezintă singurul acoperiș deasupra capului pentru el, este o persoană în vârstă, cu handicap.
Prin întâmpinare, intimata P. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și păstrarea sentinței civile nr. 1846/19.08.2014. În motivare, intimata a arătat că, în mod corect, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței civile nr. 1846/19.08.2014 situația de fapt descrisă de către el în conținutul cererii înregistrate la data de 01.08.2014 pe rolul Judecătoriei Bârlad, că pe baza probatoriului administrat în prima instanța și anume, proba testimonială cu declarația martorei Secsoreanu S., dar și înscrisul depus la dosarul cauzei, conținutul adresei nr._/04.08.2014 emisă de Postul de Poliție I., instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale prevăzute art. 23 din Legea nr. 217/2003, stabilind o stare de pericol pentru viața și integritatea fizică și psihică a reclamantei, că declarația martorei Secsoreanu S., dar și răspunsul Postului de Poliție al comunei I., vin să confirme și mai mult situația de fapt, și anume că, a fost agresată fizic și verbal de către apelant în repetate rânduri, în data de 06.06.2014 și ulterior în dată de 28.07.2014, când acesta s-a deplasat după ea, la locuința fratelui său, adresându-i amenințări cu moartea, că intimatul a continuat să aibă același comportament ostil față de ea și după terminarea procesului, deoarece acesta a refuzat să plece din imobil. De asemenea, intimata mai arată că, în aceste condiții, comportamentul apelantului i-a provocat stări de tensiune și de suferință psihică și, așa cum rezultă și din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, starea sa de sănătate este gravă, fiind diagnosticată cu leucemie mieloida cronică, situația în care comportamentul agresiv al apelantului nu face altceva decât să-i agraveze și mai mult starea de sănătate, că aceste acțiuni de violență fizică, verbală și psihologică sunt exercitate de către apelant asupra sa cu intenția de control și dominare, provocându-i o stare de teamă, de neliniște, deoarece apelantul păstrează același comportament față de ea, că împrejurarea că locuința lor comună, situată în satul Siliștea, comună I., județul V., este coproprietate a mai multor persoane, nu împiedică cu nimic aplicarea dispozițiilor de evacuare temporară a apelantului atât vreme cât are un titlu locativ propriu derivând din calitatea sa de soție a apelantului, că, mai mult decât atât, în acest imobil a făcut îmbunătățiri
în timpul căsătoriei și nu se poate reține apărarea apelantului cu privire la faptul că această locuința este singurul acoperiș, deoarece acesta locuiește și în imobilul unchiului său, că această măsură de protecție se impune cu atât mai mult cu
cât, în prima instanța a făcut dovadă cu înscrisuri medicale a
stării sale de sănătate.
La data de 17.11.2014, apelantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că solicită evacuarea intimatei din casa de locuit și reintegrarea sa în această locuință, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă la data de 16.12.2014 pentru considerentele indicate în încheierea de ședință din acea dată ( fila 41).
În cauză, a fost audiat martorul N. C., declarațiile sale fiind consemnate și atașate la dosar ( fila 46).
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, în temeiul art. 478 și art. 479 C.proc.civ., instanța de control judiciar constată că apelul formulat de apelantul P. P. împotriva sentinței civile nr. 1846/19.08.2014 a Judecătoriei Bârlad este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelantul P. P. critică soluția instanței de fond sub două aspecte și anume: lipsa probelor care să ateste violența exercitată asupra intimatei și evacuarea sa din imobilul ce reprezintă proprietatea comună a sa și a fraților săi, fiind moștenit de la părinții săi.
În ceea ce privește critica adusă sentinței civile cu privire la violența exercitată asupra intimatei, instanța reține că aceasta este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Astfel, martora Secșoreanu S. a arătat, în declarația dată în fața instanței de fond, că intimata a părăsit domiciliul conjugal datorită violențelor fizice și psihice și amenințărilor exercitate de către apelant, acesta din urmă fiind un consumator de alcool, iar pe acest fond devine violent, intimata fiind văzută de martoră, de multe ori, lovită. Declarația martorei se coroborează și cu relațiile primite de la Postul de Poliție I. ( fila 24) care arată că intimata a sesizat poliția în data de 04.11.2013 cu privire la amenințările cu acte de violență exercitate de către apelant. Mai mult, chiar și după emiterea ordinului de protecție ce este unul executoriu de drept și care i-a impus să nu se apropie de intimată, apelantul nu a respectat hotărârea judecătorească, având în prezent calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești ceea ce denotă o lipsă de respect față măsurile luate împotriva acestuia și, implicit, cu privire la drepturile intimatei din prezenta cauză. Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în raport de elementele indicate anterior, este probată în cauză starea de pericol creată prin întreg comportamentul apelantului în familie prin consum de băuturi alcoolice si amenințările proferate la adresa intimatei, stare de pericol ce este de natură să creeze stări de tensiune în familie și suferințe psihice intimatei ce este și bolnavă, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar ( fila 6 dosar fond), existând din partea apelantului acte de violență în sensul celor arătate de art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003. În aceste condiții, apare ca necesară luarea unor măsuri care să protejeze pe intimată de comportamentul antisocial și inacceptabil al soțului și care să îl determine pe acesta să își reconsidere comportamentul. De menționat că declarațiile martorului audiat în calea de atac sunt irelevante în condițiile în care acesta a declarat doar aspecte ulterioare emiterii ordinului de protecție, arătând că nu cunoaște ceea ce s-a întâmplat între părți. Prin urmare, critica apelantului cu privire la insuficienta probare a actelor de violență este neîntemeiată.
Cu privire la împrejurarea că imobilul din care apelantul a fost evacuat reprezintă proprietatea comună a apelantului și a fraților săi, fiind moștenită de la părinți, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 23 alin.1 lit. a) din Legea nr. 217/2003, evacuarea agresorului din locuința familiei poate fi dispusă indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate asupra locuinței. Ori, atâta timp cât casa în care se află apelantul a reprezentat locuința familiei timp de 6 ani, astfel cum rezultă din răspunsurile intimatei la interogatoriu ( fila 22 dosar fond) necontestate de către apelant, în condițiile în care au fost probate actele de violență exercitate asupra intimatei, apelantul poate fi evacuat din locuința comună, chiar dacă acesta este titular al dreptului de proprietate, fie și comună cu alte persoane. Astfel, este neîntemeiată și critica apelantului cu privire la această împrejurare.
Față de toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., instanța apreciază drept neîntemeiat apelul formulat de apelantul P. P., motiv pentru care îl va respinge ca atare și va păstra sentința apelată.
În baza art. 482 raportat la art. 453 alin.1 C.proc.civ., instanța urmează a obliga apelantul la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat din apel ( conform chitanței nr. 11/18.11.2014 – fila 40).
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu în apel Z. F., rămân în sarcina statului, iar suma se va avansa Baroului de Avocați V. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul P. P. împotriva sentinței civile nr. 1846/19.08.2014 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu în apel Z. F., rămân în sarcina statului, iar suma se va avansa Baroului de Avocați V. din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2015.
Președinte, O. M. V. | Judecător, M. C. | |
Grefier, A. C. |
Red./Tehnored. Jud. O.M.V./30.01.2015
4 ex./.-01-2015
Judecător fond: M. R., Judecătoria Bârlad
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 297/2015. Tribunalul VASLUI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
