Plângere contravenţională. Decizia nr. 81/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 81/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 81/A
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător V. M.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul U. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. împotriva sentinței civile nr. 1701 din data de 02.06.2014 pronunțată de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 ianuarie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Judecătoria V. prin sentința civilă nr. 1701 din data de 02.06.2014 a respins plângerea contravențională formulată de petentul U. C., cu domiciliul în . Negrești, jud. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., ca neîntemeiată.
Judecătoria V. a menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.03.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
La data de 12.03.2014 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care s-a constatat că la data de 25.02.2014 petentul U. C., în jurul orei 16, aflându-se pe raza localității Valea M., oraș Negrești, jud. V., pe drumul sătesc, i-a adresat injurii, cuvinte jignitoare și vulgare numitei U. B. și a provocat scandal lovind-o pe aceasta, faptă prevăzută de art. 3, pct. 1 și 24 din Legea nr. 61/1991, fiind sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 500 lei.
Potrivit art. 3, alin. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
- săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
2. provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
Potrivit art. 4, alin. 1, lit. b din același act normativ, aceste contravenții se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că procesul-verbal . nr._ din data de 12.03.2014 a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Raportat la circumstanțele concrete ale speței, instanța a constatat că martorul Țântea Costeluș a învederat faptul că în ziua respectivă se afla acasă când a auzit scandal în drum. Apropiindu-se de gard acesta l-a văzut pe petent lovind-o pe numita U. B. cu pumnii în cap, adresându-i totodată cuvinte jignitoare. Martorul a arătat că femeia a căzut într-un șanț. Ulterior, la fața locului a sosit un echipaj de poliție, care a procedat la luarea unor declarații celor prezenți. Martorul a mai indicat că de față se afla numitul B. M., însă nu l-a observat pe numitul F. A..
Martorul B. M. a declarat, la rândul său, faptul că în ziua respectivă, aflându-se de drumul comunal a observat momentul în care petentul a început să o lovească pe numita U. B. cu palma peste față. Acesta i-a strigat petentului să se oprească. Ulterior, la fața locului a sosit un echipaj de poliție, care a procedat la luarea declarațiilor celor prezenți (cu excepția petentului, care a fost dus acasă de soția sa). Martorul a mai arătat că de față s-a aflat și numitul Țântea Costeluș, nu și numitul F. A..
Totodată, martorul F. A. a declarat faptul că în ziua respectivă se afla acasă și auzind scandal a ieșit la poartă, iar pe drum l-a văzut pe petent certându-se cu numita U. B.. Aceasta din urmă îi adresa petentului cuvinte jignitoare, fără ce cel din urmă să răspundă în vreun fel. Martorul mai arată faptul că numita U. B. a ridicat mâna să îl lovească pe petent, moment în care acesta din urmă a prins-o de mână, iar cei doi au căzut într-un șanț aflat în spatele lor. După acest moment, cei doi s-au ridicat, iar petentul a plecat acasă. Martorul a arătat că la fața locului s-a aflat și numitul B. M..
Având în vedere declarațiile martorilor ascultați în cauză, instanța a constatat că din coroborarea acestora se conturează aceeași situație de fapt precum cea reținută în procesul-verbal contestat. Astfel, martorii B. M. și Țântea Costeluș au exprimat aceeași situație de fapt precum cea reținută în procesul-verbal, dar susținută, de altfel și în cadrul declarațiilor date în fața agenților de poliție (filele 14, respectiv 17). Totodată, faptul că numitul U. C. a lovit-o cu palma și pumnii peste față a fost susținut și de numita U. B. cu ocazia ascultării acesteia de către organele de poliție (filele 12, 13).
În ceea ce privește declarația martorului F. A., a considerat instanța faptul că aceasta este nesinceră, putând fi apreciată a fi făcută pro cauza. Acest aspecte reiese din împrejurarea că tinde la susținerea fidelă a situației de fapt invocate de petent, situație de fapt care însă a fost contrazisă de mijloacele de probă administrate în cauză, așa cum s-a arătat mai sus. Mai mult de atât, instanța a avut serioase dubii în ceea ce privește prezența acestuia martor la fața locului în momentul desfășurării evenimentelor, având în vedere faptul că niciunul din martorii prezenți nu l-a observat. Pe de altă parte, faptul că martorul nu a fost prezent pare a fi susținut și de împrejurarea că acesta nu a fost audiat de agenții de poliție sosiți la fața locului. Pentru toate aceste motive, instanța nu ținut cont de declarația martorului F. A..
Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că mijloacele de probă administrate în cauză sunt concordante sub aspectul situației de fapt, susținând temeinicia procesului-verbal contestat.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că organul constatator a individualizat sancțiunile cu respectarea limitelor legale și raportat la dispozițiile art. 34, alin. 1, și art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001, a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, respingând ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
În temeiul principiului disponibilității, instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, la data de 18.08.2014, petentul U. C..
Acesta a arătat în motivarea apelului faptul că martorii audiați au dat declarații false, iar el a fost agresat de către polițist.
Apelantul a depus în susținerea apelului, mai multe înscrisuri.
Inspectoratul de Poliție al Județului V. a formulat cerere de judecarea a cauzei în lipsă reprezentantul unității și a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică.
Analizând apelul formulat de U. C. împotriva sentinței civile nr. 1701 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria V., Tribunalul constată că acesta este nefondat.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Procesul-verbal . nr._ din data de 12.03.2014 a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
La data de 12.03.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care s-a constatat că la data de 25.02.2014 apelantul petent U. C., i-a adresat injurii, cuvinte jignitoare și vulgare numitei U. B. și a provocat scandal lovind-o pe aceasta, faptă prevăzută de art. 3, pct. 1 și 24 din Legea nr. 61/1991, fiind sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 500 lei.
În urma probatoriului administrat de instanța de fond, s-a stabilit și s-a reținut corect faptul că cele constatate de către agentul de poliție fac dovada situației de fapt ce a dus la încheierea procesului verbal, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța de fond a analizat și din punct de vedere a legislației și jurisprudenței CEDO procesul – verbal contestat.
Martorii audiați nemijlocit de instanță au confirmat cele reținute în procesul verbal.
Tribunalul apreciază că în mod corect a înlăturat instanța de fond declarația martorului F. A., considerând-o nesinceră.
Nici cu ocazia judecării pe fond a acuzei și nici în apel, apelantul petent U. C. nu a reușit să facă dovada netemeiniciei procesului - verbal de contravenție.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că au fost individualizate corect sancțiunile, cu respectarea limitelor legale și raportat la dispozițiile art. 34, alin. 1, și art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001, a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
Tribunalul reține că lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de U. C. împotriva sentinței civile nr. 1701 din
02.07.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul declarat de U. C. împotriva sentinței civile nr. 1701 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, V. M. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.E.G.
Tehnored. A.A./4 exemplare
Judecătoria V.- C. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 494/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul... → |
|---|
