Plângere contravenţională. Decizia nr. 1113/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1113/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1113/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1113/A
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEV. B.
Judecător O. C.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanții petenți V. G. și . KFT în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 602 pronunțată la data de 06.10.2014 de Judecătoria Huși, în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.09.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 602 din 06.10.2014 Judecătoria Huși a admis excepția de tardivitate a plângerii invocată de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A., Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași și, în consecință:
A respins plângerea contravențională formulată de petenta A. V. OLST KFT și însușită de V. G., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 16.03.2014 de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A., Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 16.03.2014 de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A., Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a fost înmânat petentului la data încheierii acestuia, 16.03.2014, contravenientul semnând de primire.
Instanța nu a primit solicitarea și apărările petentei cu privire la repunerea în termenul de formulare a contestației. Necunoașterea legislației românești nu constituie motiv de exonerare de răspundere, atât timp cât circulă pe teritoriul României, toți transportatorii au obligația să cunoască și să respecte legile locale.
Potrivit art. 31 al. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ,,Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Așa cum rezultă din rezoluția primită la înregistrarea plângerii pe rolul Judecătoriei H., petentul a depus plângerea la data de 08.04.2014, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 O.G. 2/2001.
Ultima zi în care plângerea putea fi introdusă în termen legal la judecătoria competentă a fost 01.04.2014. Petenta nu a formulat plângere în termenul legal de 15 zile, astfel că instanța a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de agentul constatator și a respins plângerea.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, au formulat apel A. V. OLST KFT și V. G., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Instanța în mod greșit a admis excepția tardivității invocate, fără însă a observa faptul că procesul-verbal a fost comunicat în limba română, fără a se asigura un interpret sau o persoană cunoscătoare a limbii maghiare, pentru ca șoferul care a primit procesul-verbal să înțelegea cuprinsul acestuia. In aceste condiții consideră că actul in sine, respectiv comunicarea acestuia sunt lovite de nulitate absolută, având în vedere faptul că autoritatea nu s-a asigurat ca la momentul comunicării procesului-verbal cel care l-a primit să înțeleagă conținutul acestuia.
În aceste condiții, instanța de fond ar fi trebuit să admită cererea de repunere în termen formulată, pe cale de consecință să analizeze acțiunea formulată și să o admită. În data de 15.03.2014, orele 23:15 capul tractor cu numărul de înmatriculare AVO-002 și remorca cu numărul de înmatriculare OJ49JD, de origine olandeză a firmei André van Olst Kft., a efectuat un transport internațional pe relația Germania - M., fiind condus de V. G..
Ansamblul de vehicule a fost controlat la Punctul de Trecere al Frontierei Albita. Aici vehiculul a fost oprit și măsurat constatându-se că dimensiunile acestuia sunt de L- 16,80 m, 1-2,55 m, H- 4,00 m. In baza acestor constatări C. a considerat că societatea a încălcat prevederile art. 41 alin.l din OG 43/1997, vehiculul având în opinia sa gabarit depășit, astfel în baza art. 61 alin.l lit. c din Ordonanță stabilind o amendă în cuantum de 15.000 lei, respectiv la plata unui tarif suplimentare de 11,98 EURO pentru emiterea AUTORIZAȚIEI SPECIALE DE TRANSPORT isa/03al /_/2014.
Conform Regulamentului CE 1230/2012 Apendice 1, Tabel 1, pct. 9, în cazul în care vehiculul este prevăzut cu platforme elevatoare, rampă de acces și echipamente similare acestea nu se iau în calcul la determinarea lungimii vehiculului
„Platforme elevatoare, rampe de acces și echipamente similare (atunci când nu sunt în poziție de funcționare și nu ies în afară cu mai mult de 300 mm), cu condiția să nu crească capacitatea de încărcare a vehiculului".
Conform punctului 9. al tabelului 1, apendicele 1. din Regulamentul nr. 1230/2012 este permisă o protuberantă ce nu depășește 300 mm, în cazul de față lungimea ansamblului prevăzut cu platformă elevatoare fiind de 16,80 m, adică în limita permisă de reglementarea europeană.
Semiremorca OJ49JD este autorizată cu un certificat CEMT(ECMT) valabil.
Totodată, acest vehicul este angajat în numeroase deplasări pe teritoriul Uniunii Europene și până acum niciodată acesta nu a fost oprit și nu i s-a aplicat o amendă pentru motivele reținute în procesul-verbal atacat.
Respectarea dreptului european în raport cu dreptul național este o obligație a României ca stat membru al Uniunii Europene și o obligație a judecătorilor în aplicarea normelor de drept. Regulamentul are aplicabilitate generală, ca o lege internă. Este obligatoriu în toate părțile sale și se aplică nemijlocit în fiecare stat membru. Așadar, judecătorul va aplica regulamentul.
Conform art. 148 alin 2 din Constituția României
" (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
In raportul exterior dintre legile române și dreptul UE primează aplicarea dreptului UE. Libertățile fundamentale din Tratatul privind funcționarea UE sau regulamentele UE se aplică în mod nemijlocit de către judecător; nu se va aplica dreptul intern român conținând dispoziții contrare. Art. 149 alin. 2 din Constituția României stipulează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
Conform art. 186 din NCP s-a solicitat repunerea în termen cu privire la formularea contestației având în vedere faptul că societatea noastră este din Ungaria, nu am înțeles cele cuprinse în procesul-verbal și nu a înțeles modul în care trebuie să ne apărăm, să atace actul emis. Astfel am fost nevoiți să căutăm un avocat vorbitor și de limba maghiară pentru a ne putea înțelege și a putea formula prezenta contestație.
Șoferul societății numai la întoarcerea din cursă a prezentat procesul-verbal fiind convins că practic a scăpat numai plătind suma de 11,89 EURO, neștiind ce act i s-a înmânat și ce cuprinde procesul-verbal. Acesta a înțeles că plătind suma de 11,89 euro se încheie întreaga speță, numai după ce a contactat un avocat a înțeles despre ce este vorba.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instantă a admis excepția tardivității formulării plângerii constatând că petentul a depus plângerea contraventională cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31. din OG nr. 2/2001.
Instanța de recurs constată că procesul verbal de contraventie . nr._ din 16.03.2014 a fost comunicat contravenientului la data întocmirii, acesta semnând de luare la cunoștință și de primire a actului.
În aceste condiții, petentul avea posibilitatea de a formula plângere contraventională doar până la data de 01.04.2014 însă cererea a fost depusă la poștă tardiv, respectiv la data de 08.04.2014.
Instanța nu va reține susținerile petentului referitoare la necunoașterea limbii române motivat de faptul că acest lucru nu îndriduiește petentul de a formula plângerea într-un alt termen decât cel prevăzut de lege. De altfel, termenul de 15 zile acordat în favoarea petentului dă posibilitatea acestuia, în cazul neîntelegerii cuprinsului procesului verbal de contravenție, să apeleze la serviciile unui traducător, mai ales că în România există un numar mare de persoane care cunosc deopotrivă limbile română și maghiară.
Mai mult, există dubii rezonabile cu privire la afirmatia că petentul nu a înteles ce act a primit întrucât acesta a semnat la data de 15.03.2014 nu numai procesul verbal de contraventie ci si Factura . din 15.03.2014 (fila 11 ds. fond), de asemenea întocmită în limba română, care atestă faptul că petentul a înteles să achite tariful de despăgubire de 11,89 Euro.
Mai mult, petentul avea posibilitatea de a refuza primirea procesului verbal în cazul în care continutul acestuia îi era neclar, fapt ce atrăgea obligatia agentului constatator de a comunica actul prin poștă cu confirmare de primire conform legislatiei românești.
În aceste conditii, instanța constată că petentul nu a dovedit existența unor motive temeinic justificate care să atragă repunerea în termenul de formulare a plângerii contraventionale în temeiul art. 186 NCPC și pe cale de consecință, că plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de contraventie a fost tardiv introdusă.
Pentru aceste considerente, instanta de apel constata că sentinta atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 NCPC, se va respinge apelul, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanții societatea A. V. OLST KFT cu sediul în Ungaria, 8295 Taliandorogd, K. Janos u. 10, CF HU13287539 și V. G. cu domiciliul în Ungaria, H2859 Verteskethely, Petofi u. 8 cu sediul/domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Romer Ambrus I. din B., .. 92, ., jud. B. împotriva sentinței civile nr. 602 din 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
Președinte, V. B. | Judecător, O. C. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 25 Septembrie 2015
Red. O.C
Tehnored. O.C./A.V.
2 ex./29.09.2015
Comunicat 3 ex./29.09.2015
Judecătoria Huși – judecător D. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1149/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1114/2015. Tribunalul... → |
|---|
