Pretenţii. Decizia nr. 1522/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1522/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 1522/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1522/A/2015
Ședința publică de la 16 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător O. C.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil formulat de apelanta M. A. domiciliată în . D.-Epureni, județul V. în contradictoriu cu intimata pârâta M. M.-Anișoara, domiciliată în municipiul Huși, ., nr.20, .,., județul V. și intimata pârâtă C. A.-S. domiciliată în Zărnești, ..15,., împotriva sentinței civile nr. 647 din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Huși.
Obiectul cauzei-pretenții-pasiv succesoral.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 03 noiembrie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 noiembrie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 647 din 20.10.2014, Judecătoria Huși, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. A., împotriva pârâtelor M. M.-ANIȘOARA și C. A.-S..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele-reconveniente împotriva reclamantei-pârâte.
A obligat pârâtele-reconveniente M. M.-ANIȘOARA și C. A.-S., în solidar, să achite reclamantei-pârâte M. A. 873,37 lei reprezentând pasivul succesoral al moștenirii defunctului M. N..
A obligat reclamanta-pârâtă M. A. să achite pârâtelor-reconveniente M. M.-ANIȘOARA și C. A.-S., următoarele sume:
- 1.800 lei reprezentând chiria pentru imobilul proprietatea pârâtelor, închiriat de reclamantă pentru o perioadă de 6 luni,
- 2.117 lei reprezentând ajutor de în mormântare primit de reclamantă de la Casa de Pensii V..
În baza art.453 Cod proc. civilă a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
M. N., fiul reclamantei, a decedat la data de 11.06.2012, cu ultimul domiciliu în mun. Huși, ., nr. 20, ., .. El a fost căsătorit cu M. M.-Anișoara, iar din căsătoria lor a rezultat pârâta C. A.-S.. Soții s-au separat în fapt din anul 2001, de când pârâta a luat-o pe fiica lor și a părăsit domiciliul comun, mutându-se în zona Zărnești-B..
M. N. și pârâta M. M.-Anișoara, au cumpărat împreună în anul 1992 o garsonieră situată în mun. Huși, ., ., ., acest bun având caracterul de bun comun și constituind locuința comună a soților. După separarea în fapt a soților, M. N. a locuit singur în garsonieră.
După decesul acestuia, moștenitori cu vocație succesorală au rămas M. M.-ANIȘOARA, în calitate de soție supraviețuitoare și C. A.-S., în calitate de fiică. Pârâtele au dezbătut moștenirea de pe urma defunctului, eliberându-li-se în acest sens certificatul de moștenitor nr. 51/26.07.2013.
Reclamanta pretinde de la pârâte mai multe sume de bani, în total suma de 25.000 lei cu titlu de pasiv succesoral, sumă compusă din:
- 10.000 lei cheltuieli cu întreținerea defunctului în anii 2010-2012;
- 5.500 lei investiții și întreținere imobil;
- 1.500 lei plată utilități și impozit;
- 8.000 lei cheltuieli de înmormântare și pomeniri.
Potrivit art. 1114 Cod civil, efectele acceptării moștenirii sunt următoarele:
,,(1) Acceptarea consolidează transmisiunea moștenirii realizată de plin drept la data decesului.
(2) Moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia”.
Pârâtele M. M.-ANIȘOARA și C. A.-S. au acceptat și dezbătut moștenirea de pe urma defunctului, eliberându-li-se în acest sens certificatul de moștenitor nr. 51/26.07.2013, urmând ca ele să răspundă de pasivul succesoral, proporțional cu cota fiecăreia.
Instanța a analizat aceste pretenții, având în vedere apărările produse de părți astfel:
1. Reclamanta solicită pârâtelor suma de 10.000 lei cheltuieli cu întreținerea defunctului în anii 2010-2012, arătând că M. N. a fost diagnosticat cu TBC și în anii 2010-2012 reclamanta a cheltuit aproximativ 10.000 lei cu spitale, medicamente și tratamente adecvate, precum și întreținerea lui cu alimente și bani, că îi aducea în fiecare săptămână aproximativ 50 de lei, îi făcea mâncare și îi trimitea pachete cu alimente.
Deși martorii nominalizați de reclamantă spre audiere au arătat că M. N. a fost bolnav în ultimii 3 ani din viață, a stat mai mult prin spitale și nu a mai putut lucra, că mama lui venea la el în fiecare zi, îi gătea, îi făcea curățenie, că în ultima perioadă el stătea la pat, iar reclamanta a cumpărat și medicamente, a chemat și salvarea și l-a îngrijit pe fiul bolnav din anul 2001 zilnic, aceste declarații sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză.
Martorii pârâtelor, care au fost vecini cu defunctul, au arătat că M. N. nu a fost bolnav în ultimii ani din viață, au văzut că mergea la muncă la țară, lucra în agricultură la moldoveni. M. permanent la muncă, dacă stătea la piață mai descărca legume-fructe. Defunctul le-a spus că este pensionat pe caz de boală dar că este una fictivă și nu era bolnav, falsificase niște acte doar ca să iasă la pensie. Defunctul locuia singur, el își făcea mâncare, curățenie. Defunctul mergea la spital doar o săptămână pe an, era nevoie să meargă la spital doar pentru prelungirea pensiei. Defunctul nu lua medicamente, doar vitamine.
Un alt martor audiat în instanță a precizat că M. N. era pensionat pe caz de boală și mergea la spital o săptămână pe an, cel mult 10 zile pentru prelungirea pensiei pe caz de boală. M. la lucru cu ziua, mergea dimineața la piață să descarce marfă, câștiga 1 leu-doi, depinde cât avea de lucru. Defunctul mergea și la munci agricole la țară, avea un prieten la țară și mergea cu ziua la oamenii din satul respectiv. El trăia din pensia primită și din ce câștiga când mergea cu ziua, martorul nu a văzut pe nimeni să vină să-l ajute. Pe mama defunctului a văzut-o rar, de câteva ori în anul 2002, după care nu a mai văzut-o. Defunctul a lucrat și în ultimii ani din viață, se intersectau dimineața, iarna nu lucra, deoarece nu sunt munci agricole.
În concluzie, pe acest capăt de cerere, instanța a reținut că M. N. a fost bolnav ultimii ani din viață, a avut tuberculoză, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar. Cu toate acestea, această boală nu l-a indisponibilizat fizic, el a fost apt de muncă și a lucrat sezonier în agricultură, precum și cu ziua, iar pe lângă aceste venituri suplimentare, el încasa lunar o pensie de boală. Nu rezultă din probe că ar fi stat la pat în ultima perioadă a vieții, că mama sa l-a îngrijit și, chiar dacă ar fi făcut-o și ar fi efectuat anumite cheltuieli pentru îngrijirea fiului său, nu rezultă cu certitudine un anumit cuantum al acestora. Reclamanta nu a dovedit cu certitudine dacă mergea zilnic sau la anumite intervale la fiul ei, ce categorie de alimente îi ducea, care erau medicamentele pe care le-a cumpărat și care era contravaloarea lor. În plus, conform art. 516 al. 1 Cod civil: ,,Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege”.
Conform acestui text de lege, întreținerea se acordă nu numai de soți unul altuia, ci și de rudele în linie dreaptă. Este o obligație legală, legea obligă ca în cazul în care soții nu-și pot presta întreținere, aceasta să fie primită de la o rudă în linie dreaptă, de la ascendenții sau descendenții persoanei în nevoie. În condițiile în care soția lui M. N. era plecată de ani de zile de acasă, soții fiind separați în fapt din 2001, ea locuia la distanță mare și era practic imposibil să acorde întreținere soțului, obligația îngrijirii acestuia revenea fie ascendenților, fie descendenților acestuia. De asemenea fiica de cuiusului era în imposibilitatea acordării întreținerii, deci mama lui M. N. a prestat întreținere în mod legal. Ea se poate întoarce împotriva primei categorii de debitori ai obligației de întreținere, însă nu a reușit să facă dovada certă a cuantumului acestor cheltuieli.
2. Cu privire la pretenția reclamantei reprezentând suma de 5.500 lei investiții și întreținerea imobilului rămas moștenire, instanța constată că acest cuantum nu a fost dovedit. Unii martori au precizat că defunctul a lucrat o perioadă de timp în străinătate și că a efectuat îmbunătățiri la imobil cu banii câștigați acolo. De asemenea, reclamanta nu dovedește din ce resurse a avut acești bani pentru a efectua modificări importante și costisitoare la un imobil ce nu-i aparținea, ea locuiește la țară, nu a dovedit dacă încasează o pensie, care este cuantumul acesteia sau dacă a avut alte resurse financiare pentru a-și ajuta fiul. De asemenea reclamanta nu a dovedit care a fost natura înțelegerii cu fiul ei, ce caracter juridic au avut costurile pe care pretinde că le-ar fi suportat, dacă a fost un cadou pentru fiul său sau a existat o înțelegere de restituire a banilor cu care au fost achitate pretinsele îmbunătățiri.
Conform raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat de expert B. G., la imobilul succesoral au fost efectuate două categorii de îmbunătățiri: s-a pus gresie, an execuție 2003 și s-a montat tâmplărie termopan, an execuție 2009. Aceste lucrări sunt efectuate anterior datei la care M. N. s-a îmbolnăvit de tuberculoză, adică 2010, acesta era deci sănătos, apt de muncă, nu rezidă din probe că ar fi fost nevoie să apeleze la mama lui pentru ajutor financiar.
3. În ceea ce privește pretențiile reclamantei în sumă de 1.500 de lei, reprezentând plata impozitelor și a utilităților, instanța nu le-a putut primi.Reclamanta a depus mai multe chitanțe, unele preced decesul fiului său, altele au fost eliberate după decesul acestuia. Chitanțele eliberate anterior decesului fiului său sunt prezumate a fi achitate de acesta. Chitanța în sumă de 200 lei din 14.12.2010, chitanța în sumă de 276,62 lei din 19.01.2011 sunt plătite de defunct când era în viață, acesta decedând în 11.06.2012.
De asemenea, instanța nu a putut primi nici chitanțele achitate după decesul lui M. N., deoarece atât reclamanta cât și martorii au confirmat că după ce fiul ei a decedat, reclamanta a închiriat garsoniera respectivă și toate utilitățile au fost achitate de chiriași. Nu contează pe numele cui sunt tăiate chitanțele, aceste utilități se achită pe numele proprietarului imobilului, neexistând dispoziții prin care se poate modifica rolul fiscal.
Chitanța în sumă de 46,70 lei din 21.01.2013 este impozitul pe clădiri pentru anul 2013, după ce avusese loc dezbaterea moștenirii la notariat, conform certificatului de moștenitor nr. 51 din 26.07.2013 și reclamanta nu trebuia să facă această plată, nu avea nici o obligație, știa că moștenirea este dezbătută.
4. Cu privire la pretenția reclamantei la plata sumei de 8.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire, reclamanta a depus la dosar chitanțe în sumă de 150 lei reprezentând slujbă înmormântare și bonuri fiscale în valoare de 41,10 lei + 110 lei + 6 lei + 59 lei + 112 lei + 171,30 lei + 64 lei + 221,27 lei, total 873,37 lei.
Acțiunea reclamantei va fi admisă parțial, iar pârâtele vor fi obligate în solidar să achite acesteia suma de 873,37 lei care are caracter cert, fiind dovedită cu înscrisuri. Pentru diferența până la 8000 lei nu au fost administrate nici un fel de probe.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâte, aceasta va fi admisă numai în parte. Pe cale reconvențională, pârâtele au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumelor de:
- 1.800 lei reprezentând chiria pentru imobilul proprietatea pârâtelor închiriat de reclamantă pentru o perioadă de 6 luni,
- 2.170 lei reprezentând ajutor de în mormântare primit de la Casa de Pensii V. și suma de 300 lei sub rezerva majorării, ajutor primit de la Primărie.
În ceea ce privește faptul că reclamanta a închiriat imobilul succesoral pentru 300 lei chirie lunară, aceste aspecte au fost recunoscute de reclamantă și confirmate de martori, nu există îndoială și vor fi acordate de instanță.
Cererea pârâtelor are elementele juridice ale unei petiții de ereditate, acțiune prin care o persoana ce se pretinde chemata la moștenire cere instanței de judecata recunoașterea titlului sau de moștenitor sau legatar si obligarea celui in posesia căruia se afla bunurile succesorale la restituirea lor.
Principalul efect ca urmare a admiterii petiției de ereditate consta in obligarea moștenitorului aparent la restituirea bunurilor succesorale adevăratului moștenitor. Restituirea se face, in principiu, in natură. Întinderea obligației de restituire diferă după cum paratul a fost de buna - credința sau a fost de rea - credința.
- paratul de buna - credința păstrează fructele percepute, restituind numai bunul;
- paratul de rea - credința (care cunoaște ca exista moștenitori in grad succesibil mai apropiat) trebuie sa restituie fructele bunurilor succesorale culese (sau care urmau sa fie culese) înainte de exercitarea acțiunii.
În speța de față, reclamanta cunoștea că nu este moștenitoarea fiului său, cu toate acestea a efectuat acte de administrare a bunului, a închiriat imobilul succesoral, chiria încasată aducându-i în patrimoniu o îmbogățire fără justă cauză, ea trebuie să restituie adevăraților moștenitori fructele civile ale bunului.
Potrivit art. 548 Cod civil, fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor și dividendele.
De asemenea, reclamanta va trebui să restituie pârâtelor și ajutorul de înmormântare încasat de la Casa de Pensii V., în cuantum de 2.170 lei, pensie care trebuie adusă la masa de împărțit până la dovada persoanei care a suportat cheltuielile de înmormântare. Chiar dacă reclamanta a suportat aceste cheltuieli, ajutorul de înmormântare primit de la Casa de pensii excede cu mult cheltuielile făcute și trebuie restituite adevăraților moștenitori.
Pârâtele nu au făcut dovada cu nici o probă că reclamanta ar fi încasat și suma de 300 lei, ajutor primit de la Primărie, motiv pentru care instanța nu va acorda această sumă.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a admis în parte pretențiile părților, conform celor expuse.
În baza art. 453 NCPC, instanța a compensat cheltuielile de judecată, deoarece pretențiile părților au fost primite numai în parte. Onorariul expertului în construcții a rămas integral în sarcina reclamantei deoarece capătul de cerere pentru dovedirea căruia a fost solicitată expertiza, nu a fost primit de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Menționează faptul că pârâta C. A.-S. l-a părăsit pe fiul său, M. N., cu 11 ani înainte ca el să decedeze (aspect pe care l-a recunoscut la interogatoriu). Nu a interesat-o problemele lui medicale, faptul că nu avea ce să mănânce și nici de întreținerea imobilului. Toate cheltuielile le-a suportat ea și tot ea a făcut îmbunătățirile în imobil.
1.Cu privire la admiterea parțială a cuantumului cheltuielilor de înmormântare (873,37 lei) suportate de apelantă și obligarea sa la restituirea ajutorului de înmormântare (2.1 17 lei), apreciază că soluția este profund incorectă.
Se menționează că această soluție nu este nici în conformitate cu probele din dosar și nici în spiritul dreptății. A se admite cheltuieli de înmormântare în limita strictă a înscrisurilor depuse, iar ajutorul de înmormântare să fie restituit integral pârâtei, care nu a avut nicio contribuție la înmormântare ar înseamnă că apelanta a cheltuit cu înmormântarea 837 lei și a băgat în buzunar ajutorul de înmormântare de 2.117 lei.
In realitate, înmormântarea și pomenile creștinești au costat peste 8.000 lei. Cuantumul acesta nu se probează numai cu înscrisuri. Pârâtele au recunoscut că toate cheltuielile de înmormântare au fost suportate de reclamantă, astfel încât nu trebuia să facă dovada fiecărei cheltuieli în parte. Înscrisurile, coroborate cu prezumțiile și cu aspectul de notorietate precum că o înmormântare nu costa în acea perioadă mai puțin de 8.000 lei erau elemente suficiente pentru stabilirea cuantumului cheltuielilor de înmormântare.
2.In ceea ce privește îmbunătățirile efectuate în imobilul succesoral, inițial a apreciat valoarea acestora ca fiind 5.500 lei. Ulterior, în urma efectuării expertizei tehnice s-a stabilit că valoarea îmbunătățirilor este de 1.900 lei.
Aceste îmbunătățiri au sporit valoarea imobilului succesoral de care se bucură acum în mod exclusiv pârâtele.
3.Mai arată că plata impozitelor și a utilităților am făcut-o reclamnata, atât înainte, cât și după decesul fiului său
•Susține că instanța de fond îi reproșează că nu trebuia să fac unele plăți sau că altele au fost făcute de către M. N. cât timp acesta era în viață.
In privința plăților pe care le-am făcut fără să fie obligată, consideră că se aplică oricum principiul restituirii plății nedatorate. A făcut aceste plăți în virtutea faptului că de ani de zile plătea toate datoriile imobilului, deoarece fiul său nu avea bani.
Faptul că unele chitanțe sunt pe numele fiului, iar el era în viață la momentul plății, nu înseamnă că acele facturi au fost achitate de el.
•Consumul de apă și electricitate de după decesul lui M. N. se datorează contractelor care prevăd un cuantum lunar în contul abonamentului de consum. In garsonieră nu a locuit nimeni o perioadă, dar asta nu înseamnă că nu s-au emis facturi de plată a consumului, atâta timp cât titulara contractului de proprietate (pârâta) nu a făcut cerere de întrerupere a furnizării acestor servicii.
•Instanța menționează o chitanță de 47,70 lei pe care pârâtele au recunoscut-o, nu au contestat-o, și care trebuia reținută în sarcina lor, dar suma respectivă nu se regăsește în dispozitivul hotărârii.
4.în ceea ce privește suma de 10.000 lei pe care a solicitat-o cu titlu de cheltuieli de întreținere a lui M. N. în perioada 2010-2012, instanța de fond a respins-o ca fiind neîntemeiată.
Conform prevederilor Codului familiei din perioada menționată și a art. 516 N.C.C. întreținerea se datora cu prioritate între soți, apoi între rudele în linie dreaptă. Legal, arată apelanta că nu avea o obligație de întreținere a fiului său înaintea pârâtelor.
Acestea au pretins un drept de moștenire legală de pe urma lui M. N. deși moral nu ar fi trebuit să pretindă nimic, deoarece l-au lăsat în suferință și în nevoie mai mult de 10 ani. In toată această perioadă susține reclamanta că ea a fost cea care s-a ocupat de întreținerea lui M. N., i-a asigurat alimentele, medicamentele și banii necesari supraviețuirii. Toate aceste aspecte le-a dovedit cu acte medicale și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Instanța de fond reține că M. N. a fost bolnav, dar consideră că această boală nu l-a indisponibilizat și că el ar fi fost apt de muncă. Precizează faptul că M. N. nu era apt de muncă și în special nu ar fi putut să lucreze în agricultură așa cum reține instanța de fond. Boala lui nu îi permitea să facă efort fizic.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului formulat.
În drept, invocă prevederile art. 466 și urm. N.C.P.C.
În probațiune a solicitat înscrisuri și audierea martorei P. L., domiciliată în Huși, ., ., .. V..
Intimata M. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele motive:
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, fiind fundamentată pe probele administrate în cauză și pe dispozițiile legale.
1. Cu privirea punctul 1 din apel.
Primul motiv de apel vizează plata pasivului succesoral, iar pârâta arată că aceasta ar fi cheltuit peste 8.000 de lei.
Deși reclamanta apelantă susține că ar fi cheltuit peste 8.000 lei nu aduce probe decât pentru suma de 837,37 lei.
Nicio altă probă nu vine să susțină afirmațiile reclamantei. Aceasta afirmă că nu trebuia să dovedească fiecare cheltuială în parte și că prezumțiile ar fi de ajuns pentru a dovedi afirmata că a ar fi cheltuit 8.000 Iei.
Acest lucru este cât se poate de fals. După cum se știe, cel care face o afirmație trebuie să o dovedească. Reclamanta a afirmat că a cheltuit peste 8000 lei dar nu a făcut dovada acestor cheltuieli. Simplele prezumții nu sunt suficiente, așa cum afirmă reclamanta, pentru a se putea admite pretenția reclamantei.
Reclamanta nu a dovedit în niciun fel cheltuielile de 8000 de lei pe care le-a pretins, astfel că instanța, în mod legal și temeinic, a admis acest capăt de cerere doar pentru cât s-a făcut dovada.
Critica apelantei nu este fondată, instanța a admis capătul de cerere în limita a ceea ce s-a dovedit, cu probele propuse în mod legal de atât de apelantă cât și de subsemnatele.
Apelanta nu poate critica hotărârea primei instanțe pe motiv că nu a dovedit cererea, dar că instanța trebuia să admită capătul de cerere privind cheltuielile chiar dacă nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
2.Cu privire la punctul 2 din apel
Îmbunătățire au fost evaluate la suma de 1.900 de lei deși reclamanta solicitase 5.500 Iei. După efectuarea expertizei nu s-au depus obiecțiuni, părțile fiind de acord cu valoarea dată de expert.
Pe de altă parte, aceste îmbunătățiri (tâmplărie termopan) au fost efectuate în anul 2009, dată la care M. N. era în viață și perfect sănătos.
Nu a existat nicio probă prin care reclamanta să dovedească că de fapt fiul acesteia ar fi nevoie de ajutorul mamei lui (reclamanta) pentru a face acele îmbunătățiri.
Ba mai mult, există probe din care reiese că defunctul a muncit în străinătate și după ce a muncit în străinătate s-a întors cu bani în țară, bani din care și-a făcut și aceste îmbunătățiri la imobil.
În ceea ce privește momentul efectuării îmbunătățirilor, arătă că excepția prescripției trebuie admisă în cazul în care chiar s-ar dovedi faptul că reclamanta a efectuat acele îmbunătățiri.
Prescripția curge de la momentul deschiderii moștenirii doar între moștenitori. Pentru terți, reclamanta fiind un terț de moștenire, prescripția are cursul normal al său, astfel că cel târziu în anul 2012 dreptul la acțiune pentru aceste îmbunătățiri s-a prescris.
3.Cu privire la punctul 3 din apel.
Cât timp defunctul a fost în viață și-a plătit singur facturile. SE susține că apelanta spune că nu contează că acele facturi sunt pe numele defunctului și că el era în viață la acel moment și că aceste lucruri nu demonstrează că sunt plătite de defunct.
Ba dimpotrivă, aceste lucruri stabilesc foarte clar că facturile sunt plătite de el cu banii lui. Reclamanta doar a intrat în apartament după deces, având cheie, și a luat toate actele și chitanțele ce le-a găsit în casă.
Consumul utilităților după deces nu se datorează contractelor, ci se datorează cuiva care a consumat apa, electricitatea, etc. după cum s-a dovedit, în garsonieră a locuit cineva în chirie, iar acele utilități au fost plătite de chiriașă.
4. Cu privire la punctul 4 din apel.
În ceea ce privește întreținerea, reclamanta nu a probat în mod efectiv acest capăt de cerere. Depoziția celor 2 martori nu este suficientă pentru a proba afirmațiile făcute de reclamantă.
La dosar nu s-au adus înscrisuri pentru a se dovedi afirmațiile reclamantei și nici alte probe de unde să rezulte cu certitudine dacă a prestat întreținere.
Este foarte ușor de afirmat că defunctul a stat la pat în ultimii 2 ani, a stat mai mult prin spitale și s-au cumpărat medicamente foarte multe, dar în sprijinul acestor afirmații nu s-a adus nicio probă.
Vecinii defunctului, care îl cunoșteau foarte bine, au declarat foarte clar că acesta nu a stat la pat că presta munci și se întreținea singur.
Din probele dosarului rezultă că defunctul nu a avut nevoie de întreținere și nici nu există probe de unde să rezulte că a fost prestată vreo întreținere.
Menționează intimata că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar apelul trebui respins ca neîntemeiat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.Proc.Civ.
În probațiune solicită, înscrisuri și martori.
În faza apelului a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată martora P. L..
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea nr. 647/2014 pronunțată de Judecătoria Huși prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În fapt, așa cum a reținut instanța de fond M. N., fiul reclamantei, a decedat la data de 11.06.2012, cu ultimul domiciliu în mun. Huși, ., nr. 20, ., .. El a fost căsătorit cu M. M.-Anișoara, iar din căsătoria lor a rezultat pârâta C. A.-S.. Soții s-au separat în fapt din anul 2001, de când pârâta a luat-o pe fiica lor și a părăsit domiciliul comun, mutându-se în zona Zărnești-B..
M. N. și pârâta M. M.-Anișoara, au cumpărat împreună în anul 1992 o garsonieră situată în mun. Huși, ., ., ., jud. V., acest bun având caracterul de bun comun și constituind locuința comună a soților. După separarea în fapt a soților, M. N. a locuit singur în garsonieră.
Tribunalul reține că sarcinile moștenirii sunt acele obligații care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă moștenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, dar care decurg tot din faptul decesului lui de cujus.
Sarcinile moștenirii includ și cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât și cele ce țin de respectarea tradițiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) și contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgând din faptul decesului.
Așa cum s-a arătat, datoriile și sarcinile moștenirii constituie pasivul succesoral, iar obligația suportării acestuia revine moștenitorilor legali și legatarilor universali și cu titlu universal, adică acelor moștenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracțiune din acest patrimoniu.
Pârâtele - reconveniente sunt moștenitoarele lui M. N. și tot ele sunt cele care trebuie să suporte pasivul succesoral.
În ceea ce privește critica hotărârii instanței de fond cu privire la modul de stabilire a cheltuielilor de înmormântare, apelul reclamntei M. A. este întemeiat.
Din declarația martorei audiată în apel, P. L., rezultă că apelanta a fost cea care s-a ocupat în mod exclusiv de cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare ale defunctului M. N.. Martora a declarat că la praznicul de după înmormântare au participat în jur de 50-60 de persoane și că înmormântarea a fost organizată potrivit ritualului creștin, cu cele 12 „poduri” la care s-au oferit diverse obiecte: plăpumi, pături, fețe de masă, cămăși, etc. A mai arătat martora că sora defunctului i-a comunicat că totalul cheltuielilor de înmormântare și ale praznicelor până la 40 de zile a fost în sumă de 8000 de lei.
Instanța de control judiciar apreciază că nu poate fi reținută doar suma de 873,37 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare efectuate de către reclamanta-apelantă. Nu se poate pretinde unei rude, în speță mama defunctului, de a păstra orice bon fiscal primit cu ocazia achiziționării de produse necesare înmormântării și de a face dovada cheltuielilor doar prin înscrisuri. Instanța de fond, trebuia să coroboreze proba cu înscrisuri cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv P. V. și D. V., care au arătat că reclamnta este cea care a cheltuit sume importante de bani cu organizarea înmormântării și a pomenirilor ulterioare.
Împrejurarea că înmormântarea a fost organizată de apelantă, nu a fost contestată de către pârâtele-intimate, iar valoarea indicată de pârâtă este dovedită cu înscrisurile și declarațiile martorelor audiate la fond(filele 80,81 dosar) și în apel (fila 48)
Totodată, Tribunalul constată că reclamanta –apelantă a fost beneficiara ajutorului de înmormântare în cuantum de 2117 lei (filele 117,118 dosar fond) acordat de Casa Județeană de Pensii V..
Contrar opiniei primei instanțe, Tribunalul apreciază că suma acordată cu titlul de ajutor de deces nu se cuvine pârâtelor-intimate, dat fiind destinația specială a acesteia de ajutorarea a familiei, în vederea înmormântării defunctului. Or, reclamanta a fost singura care a efectuat cheltuieli de înmormântare și prin urmare este cea care a încasat în mod legal această sumă.
Având în vedere că reclamanta-apelantă a efectuat cheltuieli în sumă de 8000 de lei cu organizare înmormântării și a pomenilor ulterioare și a beneficiat de ajutorul de 2117 lei de la stat, instanța de control judiciar apreciază că se impune obligarea pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S., să achite reclamantei-pârâte M. A., suma de 5883 de lei, reprezentând pasiv succesoral al moștenirii defunctului M. N., cât și respinge cererea formulată de pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S. în contradictoriu cu M. A., având ca obiect restituire ajutor de înmormântare primit de la Casa Județeană de Pensii V..
În ceea ce privește efectuarea de îmbunătățiri la imobilul aparținând defunctului și intimatei M. M. Anișoara, în mod corect a reținut prima instanță faptul că acestea datează de dinainte de 2010, anterior datei la care defunctul a fost spitalizat pentru o perioadă îndelungată și că nu s-a probat în nici un fel că acestea au fost efectuate de către reclamantă. Afirmația martorei P. V., conform căreia reclamanta i-a schimbat geamurile și ușa la garsoniera defunctului, a pus gresie și faianță în urmă cu 2-3 ani, vine în contradicție cu constatarea pe care a făcut-o expertul în raportul de expertiză judiciară, în care s-a stabilit că anul execuției lucrării de placaj cu gresie este 2003, iar al montării tâmplăriei de termopan este 2009.
În ceea ce privește plata utilităților, după decesul lui M. N., s-a dovedit faptul că reclamanta-apelantă este cea care a închiriat garsoniera timp de 6 luni și a încasat chiria aferentă. Totodată, conform declarației dată de chiriașa Hizan M. autentificată sub nr. 1066 din 28.04.2014 de către S.P.N. M. R. T. & M. Ș. A., acesta este cea care a achitat utilitățile aferente.
Rezultă astfel, că soluția instanței de fond de respingerea a acestui capăt de cerere este întemeiată. Totuși, apelanta a făcut dovada faptului că a achitat contravaloarea sumei de 46,70 lei cu titlu de impozit aferent imobilului situat în Huși, ., ., . face parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. N., astfel încât se impune acordarea acesteia apelantei.
Din biletul de externare emis de Spitalul Județean V., rezultă că defunctul a fost internat în perioada 14.06._11. În mod cert, în acestă perioadă, defunctul a fost ajutat doar de către mama sa, pârâtele necontribuind cu medicamente sau alimente, pentru ameliorarea stării de sănătate a acestuia, astfel încât instanța de control apreciază că este întemeiată solicitarea reclamantei de obliga pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S., să îi achite cheltuieli de întreținere, însă doar în cuantum de 2000 de lei, aferent perioadei în care s-a dovedit că defunctul era spitalizat și în incapacitate de a munci.
În considerarea celor expuse, prin raportare la dispozițiile art. 480 c.proc.civ., Tribunalul va admite apelul formulat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 647/2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va modifica în parte, în sensul arătat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în raport de dispozițiile art. 453 C.proc.civ., urmează a fi suportate de partea căzută în pretenții, respectiv pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S., constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, în sumă totală de 1375 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 647/2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S., să achite reclamantei-pârâte M. A., suma de 5883 de lei, reprezentând pasiv succesoral al moștenirii defunctului M. N., cheltuieli de înmormântare.
Obligă pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S., să achite reclamantei-pârâte M. A., suma de 46,70 lei cu titlu de impozit aferent imobilului situat în Huși, ., ., . parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. N..
Obligă pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S., să achite reclamantei-pârâte M. A., suma de 2000 de lei reprezentând pasiv succesoral al moștenirii defunctului M. N., cheltuieli de întreținere.
Respinge cererea formulată de pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S. în contradictoriu cu M. A., având ca obiect restituire ajutor de înmormântare primit de la Casa Județeană de Pensii V..
Obligă pârâtele-reconveniente M. M. Anișoara și C. A. S., să achite reclamantei-pârâte M. A., suma de 1375 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 Noiembrie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, O. C. | |
Grefier, C. A. |
Red. C.O./15.12.2015
Tehnored./C.A. 16.12. 2015
Judecător fond:
..12.2015
Judecător fond:D. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1115/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1153/2015. Tribunalul... → |
|---|
