Plângere contravenţională. Decizia nr. 1200/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 1200/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1200/A
Ședința publică de la 07 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEA. I. Z.
JudecătorD. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent M. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1363 pronunțată la data de 08.06.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă pentru apelantul-petent M. A., avocat H. A., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul V. la data de 13.07.2015 și aflată la fila nr. 8 din dosar lipsind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat și se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
Văzând declarația părților că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelantului-petent M. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat, urmând a fi reformată sentința primei instanțe, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție.
Prin sentința primei instanțe a fost respinsă plângerea contravențională. Instanța de fond a reținut că situația de fapt ce a fost descrisă în procesul-verbal corespunde realității. S-a reținut faptul că în data de 11.01.2015, în timp ce conducea un autoturism pe . efectuat o manevră de depășire neregulamentară, respectiv prin încălcarea marcajului longitudinal al liniei care separă sensurile de mers.
Consideră că s-a făcut o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, aceasta raportat și la faptul că instanța de fond a dat eficiență, în mod trunchiat, probelor care au fost administrate în cauză, înlăturând în același timp aspecte esențiale din probatoriul administrat în cauză.
Consideră că s-a ignorat depoziția martorului M. C. care a fost audiat în cauză, depoziție din care rezultă foarte clar că în momentul în care petentul a efectuat manevra de depășire, în locul respectiv, linia de demarcație a celor două sensuri de mers era discontinuă, aspect care se coroborează cu relațiile comunicate de către Primăria Municipiului V. și din a căror relații rezultă că gradul de uzură al marcajului longitudinal stradal era unul foarte ridicat.
În atare situație, rezultă fără dubiu că în zona în care petentul a efectuat depășirea, linia mediană a drumului era discontinuă datorită gradului ridicat de uzură a marcajului longitudinal, aspect care nu poate fi însă imputat petentului în sensul nerespectării vreunei reguli de circulație, întrucât acesta nu avea de unde să cunoască faptul că în locul menționat este prevăzut un marcaj longitudinal continuu.
Un al doilea motiv de apel vizează modul de soluționare a cererii subsidiare, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, astfel încât solicită, reaprecierea probelor din dosar în sensul arătat.
Pentru toate aceste aspecte, solicită admiterea apelului și reformarea sentinței primei instanțe, în sensul admiterii plângerii contravenționale. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanță cu privire la onorariul de avocat.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1363 din 08.06.2015 Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.01.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V..
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.01.2015
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, s-a reținut că la data de 11.01.2015, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 318 lei și cu măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina petentului s-a reținut că, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . din V. a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ neregulamentar, încălcând marcajul longitudinal continuu, care separă sensurile de mers.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 11.01.2015, iar plângerea a fost depusă la data de 13.01.2015.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este temeinic, fapta existând și fiind în mod corect încadrată în dispozițiile legale, susținerea petentului în sensul că în zona respectivă linie era discontinuă fiind neîntemeiată.
Conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice și a celor ale art. 101 alin. 2 din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a regulilor privind depășirea. În sensul dispozițiilor art. 45 alin.1 din același act normativ, depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
Potrivit prevederilor art. 120 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Instanța a reținut și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a arătat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile martorului M. C., conform cărora în locul în care petentul a efectuat manevra de depășire, linia ce separă sensurile de mers era discontinuă, vor fi înlăturate de instanță întrucât acestea nu se coroborează cu mențiunile din adresa emisă de Primăria Municipiului V. (fila 28) din care rezultă că marcajul longitudinal de la locul săvârșirii contravenției este continuu.
Față de apărarea petentului în sensul că marcajul prezenta un grad de uzură ridicat, aceasta nu înlătură caracterul contravențional al faptei și nici nu se coroborează cu declarațiile martorului audiat conform cărora marcajul era totuși vizibil. De asemenea, nici faptul că autoturismul pe care petentul l-a depășit circula cu viteză redusă nu reprezintă o cauză care să înlăture caracterul contravențional al faptei reținute prin procesul-verbal de contravenție.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța a reținut că fapta petentului M. A. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 318 lei (echivalentul a 4 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Instanța constată că acestea au fost stabilite în limitele legii, conform prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ. Deși cuantumul amenzii aplicate este calculat în mod greșit, având în vedere că este inferior celui datorat de 390 lei, acest fapt atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, neproducându-i petentului nici o vătămare.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta petentului (de a nu respecta regulile privind depășirea) este gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social ridicat al faptei petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. A. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 11.01.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel petentul M. A., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
A considerat petentul că instanța de fond a făcut o interpretare eronata a probelor administrate in cauza, pronunțând astfel o hotărâre nelegala si netemeinica.
Astfel, instanța de fond a dat eficienta in mod trunchiat probelor administrate in cauza, înlăturând în același timp aspecte esențiale din probatoriu care erau de natura sa indice ca petentul nu a avut nicio culpa în săvârșirea presupusei fapte contravenționale.
În acest sens, din depoziția martorului M. C. rezulta in mod foarte clar ca in locul în care petentul a efectuat manevra de depășire linia ce separa sensurile de mers era discontinua, aspect care se coroborează cu relațiile comunicate de către Primăria mun V., relații din care reiese ca gradul de uzura a marcajului longitudinal stradal era unul foarte ridicat.
În concret rezultă faptul că în zona în care petentul a efectuat depășirea, linia mediană a drumului este discontinuă datorită gradului ridicat de uzură a marcajului longitudinal, însă acest aspect nu poate fi imputat petentului, în sensul nerespectării vreunei reguli de circulație, întrucât acesta nu avea de unde să cunoască faptul că sectorul de drum menționat este prevăzut cu marcaj continuu.
În atare situație, in mod cu totul netemeinic s-a reținut de către instanța de fond că au fost încălcate regulile privind depășirea de către petent câtă vreme din probatoriul administrat in cauza, rezulta o situație contrarie.
Pentru situația subsidiară se va aprecia în egală măsură că faptele reținute în sarcina petentului corespund realității, solicită ca instanța să reaprecieze cu privire la oportunitatea înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii, cu cea a avertismentului.
În acest sens, contrar celor reținute în sentința apelată, rezultă că fapta reținuta in sarcina petentului nu prezintă un grad de pericol social atât de ridicat încât sa nu se impună înlocuirea sancțiunii ce a fost aplicata.
In drept, art. 34 OG 2/2001.
Intimatul IPJ V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținea hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal ., nr._/11.01.2015, apelantul M. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 318 lei și cu măsura suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că în data de 11.01.2015, la orele 09,55, petentul a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . și a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ neregulamentar încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă sensurile de mers.
În mod corect, instanța de fond a constatat că apelantul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în procesul verbal de contravenție contestat. Acest aspect rezultă din probele administrate în cauză la instanța de fond. Apelantul își întemeiază apărările pe declarația martorului M. C. care a arătat că l-a văzut pe apelant depășind un autoturism, iar marcajul stradal în acea porțiune era discontinuu. Cele susținute de martorul audiat sunt în contradicție cu cele comunicate de Municipiul V. prin Direcția de Gospodărire Urbană prin adresa nr._/03.04.2015 în care se arată că marcajul longitudinal de ., respectiv pe tronsonul între intersecția cu străzile A. mureșanu și . fost executat cu linie continuă de tip E. Instituția publică care a emis această adresă este administratorul drumului în cauză, iar informațiile oferite sunt informații de interes public.
În ceea ce privește înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, instanța de control judiciar constată că fapta săvârșită de apelant are un grad ridicat de pericol social, putând pune în pericol siguranța traficului și de aceea nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu o sancțiune mai ușoară.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 al. 1 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul, urmând a păstra hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 1363/08.06.2015 a Judecătoriei V. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 octombrie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 13 Octombrie 2015
Red./tehnored. D.M.M.
2 ex./06.11.2015
Comunicat 2 ex./10.11.2015
Judecătoria V. – judecător C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1220/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1143/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
