Plângere contravenţională. Decizia nr. 1121/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1121/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1121/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1121/A
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEV. B.
Judecător O. C.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul I. T. DE munca IASI în contradictoriu cu intimata petentă ., împotriva sentinței civile nr. 54 pronunțată la data de 26.01.2015 de Judecătoria Huși, în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.09.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 54 din 26.01.2015 Judecătoria Huși a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 26.06.2014 de I. T. de Munca Iași, cu sancțiunea „avertisment”.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
A atras atenția petentei ca, pe viitor, să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, încheiat la data de 26.06.2014 de I. T. de Munca Iasi, petenta .. a fost sancționată cu 10.000 lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prev. de art 9, alin. 1, lit. a din HG 500/2011.
În fapt s-a reținut că ,,Angajatorul a săvârșit contravenția prevăzuta de art 9, alin. 1, lit a din HG 500/2011 prin netransmiterea la ITM V. a registrului general de evidența a salariaților cu elementele prevăzute de art. 3, alin. 2, lit. a- g din HG 500/2011 ale contractului individual de muncă al salariatului I. C., în termenul prevăzut de art 4, alin. 1, lit. a din HG 500/2011. Astfel, registrul electronic de evidență a salariaților cu privire la contractul de muncă al sus-numitului(elementele prevăzute la art. 3, alin. 2 lit. a-g din HG 500/2011 nu a fost transmis la ITM V. cel târziu in ziua lucrătoare anterioară începerii activității (data începerii activității 12.05.2014, REGES transmis la data de 27.05.2014). La individualizarea sancțiunii și stabilirea gravității faptei s-a avut în vedere că angajatorul a săvârșit aceeași faptă în legătură cu contractul individual de muncă al salariaților BRANICI C. și N. G. (contracte cu data începerii activității 12.05.2014 și registru de evidență a salariaților transmis la data de 27.05.2014). Se anexează înscrisuri doveditoare. Data săvârșirii faptei 09.05.2014. Contravenția este stabilită de art. 9. alin. 1 din HG 500/2011”.
Analizând motivele de nulitate a procesului-verbal ridicate de petentă, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Petenta arată că procesul-verbal contestat a fost încheiat in lipsa ei, împrejurare ce nu a fost insa confirmata de un martor, că mențiunile de pe procesul-verbal, referitoare la faptul că de față au fost numai agenți constatatori care nu pot avea calitatea de martor, nu sunt de natura a substitui necesitatea imperativa a confirmării de către un martor, ceea ce atrage nulitatea actului.
Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
,, (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Aceste dispoziții legale au fost respectate, procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentei și nu a putut fi semnat de reprezentantul acesteia. Organul constatator este ținut să arate împrejurările care au condus la încheierea procesului verbal în lipsă de martori, obligație îndeplinită, în speță, de către inspectorii de muncă. Potrivit al. 3 din art.19 din OG nr.2/2001, agentul constatator a precizat motivele care au condus la încheierea procesului-verbal fără să se rețină datele unui martor ,,de față au fost numai agenți constatatori care nu pot avea calitatea de martor.”
Pe fond instanța a constatat că apărările petentei sunt întemeiate. În conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii plătite, precum și asupra măsurii confiscării”.
În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
În legătură cu modul de aplicare al sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 prevede că „în cazul în care fapta este de o gravitate redusă” se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată „și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”, așa cum arată art. 7 alin. 3 din același act normativ.
Din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității. Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a considerat că amenda aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Registrul electronic de evidență a salariaților cu privire la contractul de muncă al salariatului I. C. a fost transmis la ITM V. cu întârziere și nu în termenul cel târziu in ziua lucrătoare anterioară începerii activității (data începerii activității 12.05.2014, REGES transmis la data de 27.05.2014, dar pericolul social al faptei este redus. Amenda aplicată este extrem de mare și are ca efect destabilizarea totală a activității societății petente.
Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001:
,,(1)Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
În consecință instanța a admis în parte plângerea petentei și a modificat procesul-verbal de contravenție atacat în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de_ lei aplicată prin actul atacat cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal. De asemenea, a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și i-a recomandat să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel I. T. de Muncă Iași, apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
A solicitat apelanta admiterea apelului și modificarea sentinței instanței pentru următoarele motive: Inspectorul de munca constata încălcări ale normelor legale si aplica o amenda; Instanța de fond constata temeinicia si legalitatea procesului verbal de contravenție;
Considera instanța de fond ca pentru fapta săvârșita de intimata raportata la gradul de pericol social al faptei se poate dispune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Instanța fondului nu cuantifica corect conduita reclamantului. In descrierea faptei se observa ca situația incriminata de legiuitor este săvârșita in mod repetat de reclamant, cu privire la mai mulți lucrători, nu doar la unul.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Instanța de fond a procedat corect atunci când individualizând sancțiunea a aplicat un avertisment intimatei, dând astfel eficiență art. 5 alin. 5 din OUG nr. 2/2002 dar și art. 7 alin. 2 din aceeași ordonanță.
Pe de altă parte, nu trebuie minimalizat nici art. 21 alin. 3 din actul normativ cadru, astfel că, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța de fond a avut în vedere faptul că societatea intimată a intrat în legalitate într-o perioadă de timp foarte scurtă, e adevărat, ulterior termenului impus, transmițând astfel registrul general de evidență a salariaților către ITM V. la data de 27.05.2014.
Încălcarea obligațiilor legale de către societatea intimată s-a făcut doar față de o persoană. Raportat la toate aceste împrejurări, a concluzionat în mod corect instanța de fond că fapta săvârșită de intimata nu a produs urmări grave și a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de către legiuitor, fapt pentru care consideră că scopul preventiv al măsurii sancționale poate fi atins și fără aplicarea amenzii contravenționale.
Astfel, prin fapta reținută în sarcina intimatei nu s-au produs nici un fel de urmări grave, în condițiile în care s-a dovedit cu înscrisurile aflate la dosarul de fond că în perioada de referință societatea intimată a plătit salariile tuturor angajaților, inclusiv al angajatului I. C., neînregistrând nici un fel de obligații restante, nici față de angajați și nici față de bugetul de stat. În aceste condiții, apreciază că nu s-au prejudiciat în nici un fel interesele salariaților sau ale statului.
Față de toate aceste situații de fapt, aplicarea sancțiunii avertismentului este una suficientă și proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina societății intimate.
Analizând legalitatea și temeinicia cererii de apel, Tribunalul constată următoarele
Motivele de apel formulate de către apelanta I. T. de Muncă Iași privesc aprecierea eronată a gradului de pericol social al faptelor comise de către societatea petentă și aplicarea în mod greșit a sancțiunii avertismentului în loc de cea a amenzii.
Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut gradul scăzut de pericol social al contravenției comise de către societatea petentă raportat la modul de comitere al abaterii, intervalul de timp curs de la data încheierii contractului de muncă și până la înregistrarea sa la ITM, îndeplinirea voluntară de către societate a obligațiilor legale care îi reveneau înainte de efectuarea controlului de către agentul constatator.
În plus, societatea petentă a făcut dovada desfășurării unei activități economice cu respectarea obligațiilor financiar fiscale care îi revin cu privire la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale și de sănătate astfel cum rezultă din certificatele de cazier fiscal, de atestare fiscală și celelalte declarații și note explicative date în fața organelor de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Deși apelanta a susținut că societatea petentă nu a respectat obligațiile legale cu privire la trei angajați, a aplicat doar o singură sancțiune contravențională de 10.000 lei deși conform art. 9/2 din HG 500/2011 trebuia aplicată câte o amendă distinctă pentru fiecare persoană primită la muncă cu nerespectarea condițiilor legale.
De asemenea, apelanta nu a făcut dovada existenței unor abateri anterioare ale societății petente de la regimul normelor juridice privind obligația de înregistrare, declarare a contractelor de muncă și plata corespunzătoare a contribuțiilor de asigurări sociale, astfel încât aplicarea sancțiunii principale a avertismentului în locul celei cu amenda este necesară și suficientă pentru a atrage atenția acesteia cu privire la obligativitatea respectării pe viitor a dispozițiilor HG 500/2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 Cod procedură civilă invocat de către apelantă, Tribunalul apreciază că instanța de fond a apreciat corect și echitabil asupra gradului de pericol social concret al contravenției comise de către societatea petentă, motiv pentru care va respinge ca nefundat apelul, va păstra sentința civilă contestată și va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta I. T. de Muncă Iași, cu sediul în mun. Iași, ., nr. 31, jud. Iași în contradictoriu cu intimata .., cu sediul social în mun. Huși, . nr. 169, jud. V. reprezentantă prin administrator P. P. A. împotriva sentinței civile nr. 54/26.01.2015 a Judecătoriei Huși pe care o păstrează.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
Președinte, V. B. | Judecător, O. C. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 24 Septembrie 2015
Red. B.V.
Tehnored. B.V./A.V.
2 ex./01.10.2015
Comunicat 2 ex./01.10.2015
Judecătoria Huși – judecător D. C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 22-09-2015, Tribunalul VASLUI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1694/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
