Plângere contravenţională. Decizia nr. 900/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 900/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 900/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 900/A
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent P. S. în contradictoriu cu intimatul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI-SPF HUȘI, împotriva sentinței civile nr. 923 pronunțată la data de 29.12.2014 de către Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2015, când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015 când hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 923 pronunțată la data de 29.12.2014, Judecătoria Huși a
respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent P. S., CNP -_, domiciliat în București, .. 67, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. A., situat în Huși, ., ., .. V., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 21.08.2014 de cu I.T.P.F. Iași -S.P.F. Huși, cu sediul în Iași, .. 3-5, jud. Iași, pe care l-a menținut.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că prin procesul-verbal contravențional ., nr._, încheiat la data de 21.08.2014 de cu I.T.P.F. Iași -S.P.F. Huși, apelantul petent P. S. a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei și confiscarea mărfii pe care o transporta (piese auto second hand), pentru comiterea faptei prevăzută de art. 1, lit. e din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată și sancționată de art. 2 alin.1 din cuprinsul aceluiași act normativ.
În fapt s-a reținut că la data de 20.08.2014, ora 21.30, pe DN 28, în dreptul localității Ghermănești, jud. V., a fost găsit în trafic conducând auto marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, transportând piese auto pentru a le comercializa în Republica M., fără a deține documente de proveniență.
Pentru fapta reținută, agentul constatator l-a sancționat contravențională pe petent cu amendă în valoare de 500 de lei, conform art.2 alin.1 din legea nr.12/1990 și cu sancțiunea complementară a confiscării bunurilor transportate, menționate detaliat în anexa la procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 21.08.2014.
Contravenientul P. S. a semnat procesul-verbal de constatare, în acesta făcându-se mențiune că recunoaște și regretă fapta.
Conform art. 34 al. 1 din OG nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate. Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Motivele invocate de apelantul petent în plângerea contravențională pentru anularea actului sancționator au fost neîntemeiate. Apelantul petent a arătat că factura pe care o deținea nu prezenta o ștampilă din partea societății vânzătoare, astfel că agentul constatator a conchis că documentul nu ar fi valabil. Deși a explicat faptul că în Marea Britanie nu se obișnuiește ca pe acest gen de documente să se aplice ștampilă, el a concluzionat că în realitate el nu a deținut documente care să ateste proveniența licită a mărfii și a decis să îl sancționeze contravențional și să-i confiște marfa. El nu s-a făcut vinovat de comiterea nici unei contravenții, întrucât a deținut și prezentat atât factura fiscală cât și avizul de însoțire, singurele documente care ar fi dovedit proveniența licită mărfii transportate, unicul impediment fiind acela că pe factură nu era aplicată ștampila societății vânzătoare. Valoarea mărfii ce i-a fost confiscată este una considerabilă și astfel menținerea procesului-verbal de contravenție i-ar cauza un prejudiciu material important.
Potrivit art.l lit.e din legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite:
,,Următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: e) efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege."
Instanța a apreciat că apărările petentului au fost neîntemeiate. Din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că petentul a prezentat agentului constatator doar un document redactat olograf în limba engleză, cu inscripția „Vauxhall Auto Breakers ánd Repaires", fără număr și fără numele cumpărătorului, pentru un număr de 32 de bunuri având un cost total de „1285", nefiind precizată moneda. Petentul a transportat la momentul controlului un umăr mult mai mare de piese auto, iar pe baza documentului prezentat nu s-a putut stabili o identitate între bunurile transportate efectiv și cele înscrise în acesta, nici numeric, nici în ceea ce privește denumirile pieselor și nici cu privire la persoana care
le transportă și calitatea acesteia de cumpărător sau persoană care urmează a efectua transportul.
Petentul a mai arătat că, la momentul controlului nu a efectuat acte sau fapte de comerț, dar textul de lege menționat impune obligația ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului sau depozitării lor etc. Așadar el trebuia să dețină documente de proveniență și pe durata transportării acestora, nu numai în timpul vânzării lor efective.
De asemenea, faptul că valoarea pieselor auto ar fi mare și confiscarea lor ar produce o pagubă importantă petentului nu a constituit un aspect care să ducă la înlăturarea caracterului contravențional al faptei și nici al vinovăției făptuitorului.
Instanța a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege și că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, motiv pentru care a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul petent P. S., sentință pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de apel se învederează că în fapt, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat în data de 21.08.2014, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei și confiscarea mărfii pe care o transporta (piese auto second hand), pe motiv că ar fi comis contravenția prevăzută de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată și sancționată de art. 2 alin.l din cuprinsul aceluiași act normativ, a formulat plângere și a solicitat anularea sa, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, cât și restituirea mărfii confiscate, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea contravenției ce i s-a imputat.
În motivarea plângerii a arătat că în data de 21.08.2014, în timp ce se afla la volanul autoutilitarei marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, în dreptul localității Ghermănești, a fost oprit de către organe ale poliției de fontieră, care, apreciind că aș fi încălcat dispozițiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, s-au sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei și i-au confiscat marfa pe care o transporta.
A precizat că în autoutilitară transporta piese auto, second hand, cumpărate cu documente de proveniență din Marea Britanie, pe care intenționa să le folosească la service-ul său din Republica M.. Ajuns în apropierea vămii Albita, mai concret în dreptul localității Ghermănești, am fost oprit de un echipaj al Poliției de frontieră, care verificându-i marfa ce o transporta, a apreciat că nu deținea documente de proveniență pentru aceasta, deși a prezentat pentru ea o factură fiscală și un aviz de însoțire a mărfii.
Motivul pentru care agentul de poliție a apreciat că nu ar deține documente de proveniență a mărfii a fost acela că factura pe care o deținea nu prezenta o ștampilă din partea societății vânzătoare, astfel că acesta a conchis că documentul său nu ar fi valabil. Deși a explicat faptul că în Marea Britanie nu se obișnuiește ca pe acest gen de documente să se aplice ștampilă, el a concluzionat că în realitate eu nu deținea documente care să ateste proveniența licită a mărfii și a decis să îl sancționeze contravențional și să îi confiște marfa.
Analizând întregul material probator, instanța a decis respingerea plângerii sale, considerând că apărările pe care le-a făcut sunt neîntemeiate, motivat de faptul că din analiza înscrisurilor depuse a rezultat că a prezentat un document redactat olograf în limba engleză, care nu prezenta un număr de ordine și nici numele cumpărătorului, și astfel, nu s-a putut stabili o identitate între bunurile transportate efectiv și cele înscrise în acesta, nici numeric, nici în ceea ce privește denumirile pieselor și nici cu privire la persoana care le transporta și calitatea acesteia de cumpărător sau persoană care urmează a efectua transportul.
Apreciază apelantul petent că această soluție este una profund nelegală și netemeinică, fiind pronunțată printr-o greșită apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, de aceea solicită schimbarea în întregime a sentinței civile nr. 923, pronunțată de Judecătoria Huși la data de 29 decembrie 2014, admiterea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat în data de 21.08.2014 și, pe cale de consecință, anularea acestui proces-verbal, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei și restituirea mărfii ce mi-a fost confiscată.
Criticile pe care le aduce sentinței sus menționate sunt următoarele:
În primul rând, consideră că instanța a efectuat o analiză superficială asupra înscrisurilor prezentate de acesta în susținerea plângerii formulate, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții contrare dispozițiilor legale.
Astfel, în mod neîntemeiat instanța a motivat că înscrisul prezentat de acesta agentului constatator nu ar fi avut scris un număr de ordine, numele cumpărătorului și în aceste condiții nu s-a putut stabili o identitate între bunurile transportate efectiv și cele înscrise în acesta, nici numeric, nici în ceea ce privește denumirile pieselor și nici cu privire la persoana care le transporta și calitatea acesteia de cumpărător sau persoană care urmează a efectua transportul.
Solicită a se observa că din cuprinsul actului în discuție rezultă cu claritate numele cumpărătorului, el fiind înscris în partea din stânga sus a acestuia, iar faptul că înscrisul este denumit invoice export(factură pentru export), consideră că este un aspect care îi conferă autenticitate tocmai pentru dovedirea provenienței mărfii transportate.
În al doilea rând, consideră că în mod greșit instanța nu a ținut cont în soluționarea plângerii de Decizia nr. 1/2002 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care eu a invocat-o și care stabilește că, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e din Legea 12/1990, modificată prin OG nr. 126/1998, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite în momentul constatării contravenției, de astfel de documente, atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea petentului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate și nici nu vorbește despre aceasta în motivarea soluției sale.
În acest sens, arăt că în cursul judecății a prezentat factura pentru mărfurile transportate, act ce îndeplinea toate cerințele indicate de instanța de judecată, însă în sentința pe care o critică nu se face referire la acest aspect.
Apreciază că prin prezentarea ulterioară a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite în momentul constatării contravenției, de astfel de documente, ar fi trebuit să atragă, potrivit Deciziei nr. 1/2002 a înaltei Curți de Casație și Justiție, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.
Având în vedere aceste motive, solicită apelantul petent schimbarea în întregime a sentinței civile nr. 923, pronunțată de Judecătoria Huși la data de 29 decembrie 2014, admiterea plângerii formulate procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat în data de 21.08.2014 și, pe cale de consecință, anularea acestui proces-verbal, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei și restituirea mărfii ce mi-a fost confiscată.
În drept, invocă art. 466 și următoarele din noul cod de procedură civilă.
Probele pe care le solicită a fi administrate sunt înscrisuri.
I. T. al Poliției de Frontieră Iași, în calitate de intimat, în temeiul art. 205 NCPC a formulat întâmpinare, prin care solicită a se aprecia ca neîntemeiat apelul formulat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională, întrucât din documentația depusă la dosar a rezultat că este neîntemeiată.
Din probatoriul existent în dosar s-a putut observa cu ușurință că apelantul nu a făcut dovada susținerilor sale expuse în motivarea plângerii, referitor la faptul că deținea documente justificative pentru bunurile transportate în vederea comercializării.
În acest sens solicită a se observa în primul rând că mențiunile acestuia cu privire la faptul că ar fi prezentat agentului constatator atât factura fiscală cât și avizul de însoțire, însă polițistul a considerat fără temei că aceste înscrisuri nu pot constitui documente justificative pentru bunurile transportate întrucât nu erau semnate și ștampilate nu pot corespunde realității.
Motivul real pentru care agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție a fost că apelantul a prezentat de fapt la control un document redactat olograf în limba engleză, cu inscripția „Vauxhall Auto Breakers and Repaires", fără număr și fără numele cumpărătorului, pentru un număr de 32 de bunuri având un cost total de „1285", nefiind precizată moneda, iar în urma controlului efectuat asupra autovehiculului au fost descoperite 191 piese auto, cu privire la care nu există mențiuni în documentul prezentat la control și despre care petentul a menționat și în declarația olografă că nu a putut justifica proveniența lor. Această situație a rezultat în mod clar atât din procesul-verbal de constatare, semnat pe flecare pagină de către apelant, cât și din declarațiile scrise de acesta și martorul P. A.. Mai mult, conform mențiunilor apelantului consemnate în conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, la rubrica alte mențiuni (obiecțiuni), acesta a recunoscut fapta constatată și nu a avut obiecțiuni de făcut cu privire la această situație.
De asemenea, arătă intimatul că deși apelantul a invocat că a prezentat agentului constatator și avizul de însoțire, nu doar factura fiscală, existența acestui aviz de însoțire nu a fost și nici nu ar putea fi probată de către apelant, fiind de notorietate faptul că avizul de însoțire al mărfii este un document contabil care se eliberează spre a face dovada provenienței licite a bunurilor atunci când factura fiscală urmează a fi eliberată ulterior ridicării mărfii de către cumpărător.
Contrar celor menționate, apelantul a depus mai multe înscrisuri în susținerea plângerii sale, din care doar unul a îndeplinit în final formalitățile traducerii autorizate și legalizării prevăzute de C.pr.civ. și este un document diferit față de cel prezentat agentului constatator la momentul controlului. Cu toate acestea, nici acest înscris nu poate constitui document justificativ pentru piesele confiscate.
Deși acesta cuprinde și piese de natura celor confiscate, solicită a se observa că a fost emis pentru un număr de 120 de piese auto, în timp ce numărul bunurilor confiscate de la petent a fost de 192, iar o parte din bunurile trecute în factură nici nu se regăsesc printre cele transportate la momentul controlului și confiscate: suspensii Ford, sisteme răcire Ford, motoare Ford, panouri portieră WV, console montare far Ford, suporturi montare răcitor Ford, ventilatoare Ford, Dumper discuri frână Ford, amortizoare suspensii Ford, jante aluminiu Ford, panouri suport închidere capotă Ford, răcitor și ventilator Vaux, roți aluminiu BMW30.
Prin urmare, pentru piesele auto transportate la data de 20.08.2014 nu pot decât să aibă o altă proveniență care nu a putut fi aprobată de apelant, conturându-se efectuarea de către acesta a activităților ilicite de comerț, prin vânzarea repetată de bunuri de același gen, în baza acelorași documente justificate, obținându-se profituri ilicite.
Având în vedere atât aspectele prezentate cât și toate celelalte mențiuni și apărări formulate in cauză, consideră că sentința apelată este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea apelului formulat.
In baza art. 223 NCPC solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituție intimatului.
Analizând apelul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva sentinței civile nr. 923 din 29.12.2014 a Judecătoriei Huși, tribunalul constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, la data de 21.08.2014 de cu I.T.P.F. Iași -S.P.F. Huși, apelantul petent P. S. a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei și confiscarea mărfii pe care o transporta (piese auto second hand), pentru comiterea faptei prevăzută de art. 1, lit. e din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată și sancționată de art. 2 alin.1 din cuprinsul aceluiași act normativ.
Sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, Tribunalul constată că a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile legale.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a reținut că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, Tribunalul reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal contravențional ., nr._, încheiat la data de 21.08.2014 de cu I.T.P.F. Iași -S.P.F. Huși, apelantul petent P. S. a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 560 lei și confiscarea mărfii pe care o transporta (piese auto second hand), pentru comiterea faptei prevăzută de art. 1, lit. e din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată și sancționată de art. 2 alin.1 din cuprinsul aceluiași act normativ.
În fapt s-a reținut că la data de 20.08.2014, ora 21.30, pe DN 28, în dreptul localității Ghermănești, jud. V., a fost găsit în trafic conducând auto marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare_, transportând piese auto pentru a le comercializa în Republica M., fără a deține documente de proveniență.
Pentru fapta reținută, agentul constatator l-a sancționat contravențională pe petent cu amendă în valoare de 500 de lei, conform art.2 alin.1 din legea nr.12/1990 și cu sancțiunea complementară a confiscării bunurilor transportate, menționate detaliat în anexa la procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 21.08.2014.
Potrivit disp. art. 1 lit. „e” din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29.aug.1998 „efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită în condițiile legii”, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 1500 lei, potrivit art. 2, alin. 1, lit. „c” din Legea nr. 12/1990. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării”.
Prin documente de proveniență se înțelege factura fiscală, avizul de însoțire a mărfii, documente vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Astfel, art. 6 din Legea nr. 12/1990, modificată, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, instituie practic o sancțiune contravențională complementară,respectiv,confiscarea, reglementată ulterior general de O.G. nr. 2/2001, care a abrogat disp. Legii nr. 32/1968.
Din dispozițiile menționate, coroborate cu cele ale art. 2 din aceeași lege, rezultă că sancționarea unei atare activități ce constituie contravenție, este condiționată de lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.
Această condiție nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul în care persoana care a efectuat actul de comerț dovedește ulterior, în fața instanței căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare și sancționare, că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției.
În interpretarea acestui text normativ, Curtea Suprema de Justiție a pronunțat „în interesul legii” decizia nr. I din 18 februarie 2002 prin care a stabilit, cu putere general obligatorie, că în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute de art.1 lit. „e” din Legea 12/1990, prezentarea ulterioară, în fata instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de la plata amenzii și restituirea mărfii confiscate.
Instanța retine că, deși de la data pronunțării acestei decizii, Legea 12/1990 a suferit mai multe modificări, fiind republicată, textul art.1 lit. „e” a rămas nemodificat, astfel că decizia C.S.J. amintită anterior este aplicabilă în totalitate și în prezent.
Petentul a depus la dosarul cauzei două facturi fiscale, care au fost traduse în limba română, respectiv la filele 10 și 12 din dosarul de fond, prin care face dovada provenienței licite a pieselor auto cumpărate cu documente de proveniență din Marea Britanie, pe care intenționa să le folosească la service-ul său din Republica M..
În măsura în care, pe calea soluționării plângerii îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1, lit. „e” din Legea nr. 12/1990, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29.aug.1998, se constată de instanța de judecată existența documentelor de proveniență a mărfurilor, este evident că această constatare trebuie să atragă nu numai anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate, ci și restituirea mărfii confiscate.
Această soluție este impusă și de reglementarea art. 41 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, prin care se stabilește că „ în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept”.
În cauză, Tribunalul reține că a fost dovedit faptul că petentul a achiziționat piesele auto din Marea Britanie, obținând în acest sens acte privind proveniența licită a articolelor la momentul achiziționării mărfii, atașând în acest sens cele două facturi fiscale tradusă din limba engleză de un traducător autorizat, însă în cuprinsul procesului–verbal s-a reținut faptul că petentul a transportat aceste piese, fără a deține acte de proveniență.
Examinând probatoriul administrat, Tribunalul apreciază că petentul a făcut dovada susținerilor sale expuse în motivarea plângerii și ulterior în susținerea apelului formulat.
Faptul invocat de către intimatul ITPF Iași că la rubrica alte mențiuni (obiecțiuni), apelantul petent a recunoscut fapta constatată și nu a avut obiecțiuni de făcut cu privire la situația reținută în procesul verbal, nu reprezintă un aspect care să atragă automat concluzia că petentul nu ar fi avut obiecțiuni, ci numai faptul că a luat la cunoștință de acest proces-verbal și că i s-a înmânat un exemplar al acestuia.
Prin simpla semnare a procesului-verbal și prin consemnarea de către agentul constatator a mențiunii‚’Regretă fapta și Nu are obiecțiuni’’, nu se poate considera că nu ar avea obiecțiuni asupra situației reținute în actul sancționator, pentru că astfel, dreptul de a sesiza ulterior o instanță de judecată pe calea plângerii contravenționale pentru a stabili nevinovăția/eventuala vinovăție ar fi atins în substanța sa, din moment ce s-ar porni, ab initio, de la premisa că, odată ce a semnat procesul-verbal, contravenientul este de acord cu cele descrise de către agentul constatator și își recunoaște vinovăția, stabilită printr-un act administrativ cu caracter individual, iar nu printr-o hotărâre judecătorească și în baza unui probatoriu administrat în cadrul procedurii judiciare, așa cum ar fi normal.
O astfel de interpretare ar înfrânge prezumția de nevinovăție și ar intra în totală contradicție cu jurisprudența CEDO care a statuat că prezumția de nevinovăție este încălcată și atunci când, fără stabilirea legală în prealabil a vinovăției unei persoane și, în special, fără ca aceasta să fi avut ocazia să exercite drepturile apărării, o hotărâre judecătorească dată în privința sa reflectă sentimentul că ea este vinovată de fapta de care este acuzată.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța apreciază că apelul este întemeiat, iar plângerea contravențională formulată de asemenea, este întemeiată.
Față de cele expuse mai sus, Tribunalul va admite apelul declarat de P. S. împotriva sentinței civile nr. 923 din 29.12.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o schimbă în tot, în sensul că, va admite plângerea formulată de petentul P. S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.08.2014 de ITPF Iași, pe care îl anulează în totalitate.
În temeiul art. 41 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, se va dispune și anularea măsurii confiscării, cu consecința restituirii pieselor auto confiscate, așa cum au fost descrise în anexa la procesul verbal de constatare a contravenției încheiat pe numele apelantului petent P. S., (filele nr. 14 – 15 dosar fond).
Se va dispune și exonerarea petentului de la plata sumei de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. S. împotriva sentinței civile nr. 923 din 29.12.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o schimbă în tot, în sensul că,
Admite plângerea formulată de petentul P. S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.08.2014 de ITPF Iași, pe care îl anulează în totalitate.
Dispune exonerarea petentului de la plata sumei de 500 lei.
Dispune restituirea bunurilor confiscate și menționate în anexa procesului verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06,2015.
Președinte, O. C. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.E.G./
Tehnored. A.A./ 4 ex.
2 ex. .
Judecătoria Huși-judecător D. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 897/2015. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 95/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
