Plângere contravenţională. Decizia nr. 1193/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1193/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 1193/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1193/A
Ședința publică de la 07 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEA. I. Z.
JudecătorD. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent B. G. în contradictoriu cu intimatul O. S. BRODOC, împotriva sentinței civile nr. 919 pronunțată la data de 15.04.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă apelantul petent B. G., legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 15.12.2008 de SPCLEP Negrești, lipsind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat și se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
La interpelarea președintelui de complet, apelantul petent B. G. arată că nu i s-a dat procesul-verbal de contravenție în mână, acesta fiindu-i trimis prin poștă. De față, la întocmirea procesului-verbal a fost de față fiul său. Nici M. C., custodele, nu a fost de față la momentul încheierii.
Văzând declarația părților că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apelantul petent B. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, întrucât procesul-verbal a fost trimis prin poștă.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 919 din 15.04.2015 Judecătoria V. a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de instanță din oficiu.
A respins ca tardivă plângerea contravențională formulată de petentul B. G. în contradictoriu cu intimatul O. S. BRODOC împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12.12.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Potrivit art. 243 Cod procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția tardivității plângerii invocată de instanță din oficiu și observă că procesul-verbal . nr._/12.12.2014 a fost semnat personal de către petent.
Conform art. 31 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Termenul de 15 zile se calculează pe zile libere.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 12.12.2014, dată de la care se prezumă că a luat cunoștință despre existența acestuia și că i s-a înmânat. Simpla susținere a petentului în sensul că a fost forțat să semneze și că nu i s-a înmânat procesul-verbal de contravenție nu poate fi acceptată în lipsa unor probe. Instanța a apreciat că pe dovada de comunicare de la fila 35 înaintată la dosar de către intimat nu se precizează conținutul comunicării.
Instanța a constatat că plângerea a fost depusă la oficiul poștal la data de 05.01.2015 și înregistrată pe rolul instanței la data de 06.01.2015. Față de data comunicării procesului-verbal de contravenție, rezultă că plângerea contravențională formulată de către petent este tardivă.
În baza art. 34 alin. 1 raportat la art. 31 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins cererea ca tardiv formulată.
Având în vedere soluția de admitere a excepției tardivității, care este una absolută, peremptorie, instanța nu a mai analizat fondul plângerii și nici celelalte susțineri, întrucât pentru desfășurarea prezentei proceduri prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 formularea plângerii contravenționale în termen reprezentând o condiție pentru judecarea ei.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel petentul B. G., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
În motivare, apelantul a arătat, în esență, că excepția tardivității a fost greșit invocată din oficiu și admisă de instanță în condițiile în care procesul-verbal i-a fost comunicat prin poștă, conform plicului depus. A solicitat astfel admiterea apelului, anularea sentinței primei instanțe și, rejudecând, să se constate că plângerea sa contravențională este întemeiată motivat de faptul că a avut acte de proveniență pentru materialul lemnos transportat dar a fost forțat de brigadierul silvic împreună cu echipa de jandarmi să semneze procesul-verbal întocmit. A invocat apelantul în favoarea sa necesitatea respectării prezumției de nevinovăție. A arătat că materialul lemnos transportat la acea dată consta în lemne tăiate la 0,30 cm, din esență moale, tei și nuc, nucul fiind uscat, deci tăiat cu mult înainte, iar nu atunci, din pădure ca să fie verde.
Intimatul O. S. Brodoc a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Sub aspectul legalității procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 si art 17 din O.G.nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Împrejurării faptei i s-a dat o corecta încadrare juridica, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.19, alin. 1, lit. b. Au fost respectate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001-procesul verbal se semnează de către contravenient.
Sub aspectul temeiniciei petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrarii celei descrise in actul constatator al contraventiei. Desi in plângerea formulata s-a arătat ca cele reținute in procesul verbal de contravenție nu corespund realității, petentul nu a administrat probe pentru a dovedi aceste susțineri, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
B. G. a luat la cunoștința de contravenția săvârșita prin semnarea procesului verbal de contravenție, a procesului verbal de confiscare si a carnetului de inventar. Invocarea lipsei martorului in plângerea formulata nu este relevanta potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 - in cazul in care contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze ,agentul constatator va face mențiuni despre aceste împrejurări - confirmate de cel puțin un martor.
Procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului conform art.25 aliniat (2) din OG nr2/2001 cu aviz de primire - AR.
Confiscarea materialului lemnos s-a făcut in baza art. 70 din Legea 46/2008 si in baza OG 2/2001. Art. 5 aliniat (3) lit. a s-a dispus confiscarea bunurilor folosite la comiterea contravenției, pentru care a fost întocmit Proces verbal de confiscare însușit de petent.
Referitor la punctul 5 din plângere reclamantul nu poate acuza o instituție a statului de abuzuri si purtare abuziva fara probe temeinice, O. S. Brodoc prin personalul silvic de teren in colaborare cu agenții din cadrul IPJ V. si IJJ V. desfășoară acțiuni de combatere a sustragerilor si transport ilegal de material lemnos din fondul proprietate a statului si cel privat - daca reclamantul prezenta documente de însoțire a materialului lemnos transportat - nu răspundea contravențional.
In ceea ce privește sancțiunea, aceasta a fost corect individualizata in raport cu limitele speciale prevăzute de art. 19, alin. 1, lit. b din Legea 171/2010. Sancțiunea aplicata consta in minimul prevăzut de lege. Aceasta corespunde gradului de pericol social al faptei, tăierea necondiționata a arborilor având atât pe termen lung cât si scurt un efect negativ asupra celorlalți factori de mediu si comunității locale.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel formulate, conform art.477 alin.(2) Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din 12.12.2014, înregistrat sub nr.8127/15.12.2014, întocmit de intimatul-organ constatator O. S. BRODOC- DIRECȚIA SILVICĂ V., apelantul B. G. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.19 lit.b) din Legea nr.171/2010”, respectiv pentru că „a transportat cu căruța proprietate, material lemnos, lemn foc DT, în volum de 0,465 cm, fără documente legale de proveniență”.
Din cuprinsul procesului-verbal, întocmit de agenții constatatori P. C. – șef district și Iurianu G. – pădurar, la data de 12.12.2014, rezultă că la momentul completării actului sancționator, nu mai era nimeni de față, custodele căruia i-a fost încredințat materialul lemnos semnând ulterior. Procesul-verbal a fost semnat și de apelantul-petent la rubrica „făptuitor”.
Ulterior, respectiv la data de15.12.2014, procesul-verbal a fost înregistrat la Direcția Silvică V. – O. S. Brodoc, sub nr.8127.
Din documentația aferentă întocmirii procesului-verbal de contravenție, depusă de intimatul-organ constatator, rezultă că actul sancționator a fost comunicat apelantului-petent prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 19.12.2014, O. S. Brodoc depunând în acest sens recipisa de confirmare a primirii corespondenței, pe care este menționat (consemnarea aparținând organului constatator) numărul de înregistrare primit de procesul-verbal de contravenție la Direcția Silvică V., respectiv 8127 (fila 35 din dosarul primei instanțe).
Apelantul a formulat plângere contravențională la data de 05.01.2015. Prima instanță a apreciat însă plângerea ca tardiv formulată, pentru considerentele anterior expuse.
Tribunalul constată că apelul petentul este întemeiat din această perspectivă, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.31 alin.(1) din OG nr.2/2001, „Împotriva procesului-verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
În privința înmânării, art.26 alin.(1) din același act normativ prevede că „Dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire”. Acesta este și motivul pentru care unele formulare-tip de proces-verbal de contravenție cuprind, în mod corect, o rubrică specială în acest sens. La alin.(3) se stipulează că procesul-verbal va fi comunicat contravenientului dacă acesta nu este prezent sau refuză să semneze procesul-verbal. Comunicarea la care se referă acest text de lege este cea prevăzută la art.27 din OG nr.2/2001, respectiv prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul contravenientului.
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă în primul rând necesitatea remiterii unei copii a procesului-verbal contravenientului, fie prin înmânare, fapt pentru care legea prevedere obligativitatea unei mențiuni exprese, fie prin comunicare, conform art.27. Necesitatea remiterii acestei copii are ca rațiune asigurarea posibilității contravenientului de a-și exercita efectiv și eficient dreptul la apărare și nu se confundă cu simpla luare la cunoștință.
După cum se remarcă, formularul tip pentru procesele-verbale în cazul contravențiilor silvice nu cuprinde două rubrici distincte de „luare la cunoștință” și de „primire” iar în cazul de față nici nu există o mențiune a organului constatator în sensul art.26 alin.(1) din OG nr.2/2001, în sensul că apelantului i s-ar fi înmânat o copie și că nu a semnat doar originalul procesului-verbal.
Pe cale de consecință, nu există elemente intrinseci procesului-verbal din care să rezulte că acesta i s-a și înmânat, în copie, la data întocmirii și semnării de luare la cunoștință.
Pe de altă parte, prezumția simplă relativă de înmânare nu poate subzista în condițiile în care ulterior i s-a făcut comunicarea prin poștă. Este adevărat că potrivit art.26 alin.(3) din OG nr.2/2001, această comunicare survine doar dacă contravenientul nu este prezent sau prezent fiind, refuză semnarea, dar textul se referă la semnarea de primire, pentru care era necesară mențiunea precisă, iar nu cea de luare la cunoștință. În atare condiții, organul constatator a procedat la comunicarea unei copii a procesului-verbal, prin poștă. O comunicare a copiei, în condițiile înmânării uneia la un moment anterior, ar fi lipsită de rațiune logică. În atare condiții, se nasc elementele unei prezumții simple relative de o valoare probatorie egală cu cea a înmânării procesului-verbal la data de 12.12.2014, menționate anterior. Dincolo de argumentele de ordin juridic care denotă nerespectarea procedurii de înmânare a copiei la momentul întocmirii, devine funcțional și principiul in dubio pro reo, care în materie contravențională se traduce prin necesitatea de a interpreta dubiul în favoarea persoanei sancționate.
În ceea ce privește considerentele primei instanțe cu privire la conținutul corespondenței care a fost înaintă apelantului prin scrisoare recomandată, la data de 19.12.2014, Tribunalul le apreciază ca nefondate din moment ce însuși intimatul-organ constatator a înaintat la dosarul cauzei acea recipisă de confirmare a primirii, cu mențiunea proprie a conținutului, respectiv numărul primit de procesul-verbal după înregistrarea la Direcția Silvică V. – O. S. Brodoc. Astfel, intimatul își însușește modalitatea de comunicare a procesului-verbal: prin poștă, ceea ce exclude ipoteza înmânării copiei la momentul întocmirii; nu există așadar nici un temei pentru a considera că recipisa este echivocă în privința obiectului comunicării.
Pe de altă parte, procedura de lucru a intimatului, care comunică procesul-verbal după înregistrarea la registratura unității, nu poate lipsi petentul de dreptul de formula plângere contravențională în cunoștință de cauză, respectiv după ce a intrat în posesia actului sancționator și are toate elementele formulării unei apărări eficiente. După cum se cunoaște, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în mod constant faptul că dreptul la apărare, în considerarea unui proces echitabil conform art.6 din Convenție, trebuie să fie unul efectiv iar nu unul iluzoriu. Astfel fiind, în condițiile în care termenul de 15 zile, de contestare a procesului-verbal curge de la data înmânării/comunicării, iar nu de la data luării la cunoștință, reținând că această comunicare a avut loc prin poștă, la data de 19.12.2014, raportat și la prevederile art.181 alin.(2) C., Tribunalul constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termen, situație în care excepția tardivității este neîntemeiată, sens în care se impune admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe și rejudecarea cauzei, conform art.480 alin.(3) teza I C. („În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului (…), instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul”).
Rejudecând cauza, Tribunalul constată că, sub aspectul legalității procesului-verbal, procesul-verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului - verbal, instanța reține că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității. Conform art.19 alin.(1) lit.b) din Legea nr.171/2010, petentul avea obligația de a avea asupra sa, în momentul transportului oricărei cantități de material lemnos, avizele de însoțire sau documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare. Se remarcă faptul, necontestat în cauză, că lipsa documentelor de însoțire a transportului de material lemnos a fost constatată în mod direct de brigadierul P. C.. În aceste condiții, devine activă prezumția relativă de temeinicie de care beneficiază, într-un stat de drept, un proces-verbal întocmit de organele abilitate. Petentul nu a reușit să facă dovada contrarie acestei prezumții, în sensul că avea asupra sa actele respective, din depoziția martorei audiate de prima instanță nerezultând acest lucru.
Cu toate acestea, instanța constată că la dosarul cauzei, în primă instanță, petentul a depus avizul de însoțire primar nr._/13.02.2014, pentru lemn de foc, în cantitate de 1,6 mc. Deși potrivit Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn din 04.06.2014, valabilitatea unui aviz de însoțire este de maxim 72 ore, în funcție de distanța transportului, iar fapta a fost săvârșită la data de 12.12.2014, așadar 10 luni mai târziu, Tribunalul reține că nu au rezultat din probatoriul administrat în cauză elemente care să sugereze că aceste lemne ar fi fost altele decât cele deja deținute, cu atât mai mult cu cât petentul avea asupra lui o cantitate redusă de material lemnos, inferioară de altfel celei menționate în avizul primar de însoțire.
Deși această împrejurare nu este de natură a-l exonera pe petent de angajarea răspunderii contravenționale, sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, aceste circumstanțe nu pot fi ignorate. Așadar, deși eroarea de drept nu îl disculpă pe petent, în privința lui nu poate fi reținută intenția de a eluda prevederile legale în domeniu.
În consecință, având în vedere că aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, instanța consideră că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
D. urmare, Tribunalul va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal, cu cea a avertismentului, cu recomandarea pentru petent de a respecta pe viitor prevederile Legii nr.171/2010, în caz contrar urmând a nu mai beneficia de clemența instanței de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de B. G. împotriva Sentinței civile nr.919/15.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o anulează.
Respinge excepția tardivității plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. G., CNP_, domiciliat în ., jud.V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 12.12.2014, înregistrat sub nr.8127/15.12.2014, întocmit de intimatul-organ constatator O. S. BRODOC- DIRECȚIA SILVICĂ V..
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea amenzii aplicată prin procesul-verbal sus-menționat.
În temeiul art.7 alin.(1) din OG nr.2/2001, atrage atenția apelantului-petent ca, pe viitor, să respecte dispozițiile Legii nr.171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 12 Octombrie 2015
Red./tehnored. A.I.Z./03.11.2015
4 ex/ .>
Judecătoria V. – Judecător A. C. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1190/2015. Tribunalul VASLUI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
