Plângere contravenţională. Decizia nr. 1220/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1220/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 1220/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1220/A/2015
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. R.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent I. C.- domiciliat în Bacău... 153 județul Bacău în contradictoriu cu intimatul I. De Poliție Al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V.., împotriva sentinței civile nr. 374/2015 pronunțată la data de 11.02.2015 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată,s-a solicitat ca judecata cauzei să se facă și în lipsa părților.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 374 din 11.02.2015 Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.10.2014 în contradictoriu cu intimata I. Jud. de Politie V..
A dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale în cuantum de 540 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 cu sancțiunea „avertismentului”.
A atras atenția petentului asupra prevederilor art. 7 din O.G. 2/2001, referitoare la respectarea dispozițiilor legale.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Prin procesul verbal . nr._ din 29.10.2014 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în sumă de 810 lei+540 lei+avertisment și reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile. Agentul constatator a reținut că la data de 29.10.2014 în localitatea Rateșu Cuzei, petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, în localitatea cu viteza de 102 km/h, fără a avea asupra sa permisul de conducere. Nu purta centură de siguranță Abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_ ce aparține I.P.J. V., aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar (f. 15).
S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit. e, art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 și art. 108 alin. 1 lt. A, pct. 3 din OUG 195/2002.
Conform art. 102 alin (3) lit e) constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând actul de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța a constatat ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, petentul neinvocând motive de nelegalitate.
Instanța a constatat că petentul nu contestă cea de-a treia faptă contravențională, respectiv că nu purta centura de siguranță, motiv pentru care a reținut temeinicia acesteia.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că procesul verbal este temeinic. Instanța constată că existența faptei așa cum este reținută în procesul verbal de contravenție, astfel din planșele fotografice și înregistrările video depuse de intimată la dosar, rezultă clar că la data de 29.10.2014 în localitatea Rateșu Cuzei, petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, în localitatea cu viteza de 102 km/h, fără a avea asupra sa permisul de conducere
Instanța a reținut că OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției la art. 31 – 36. Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanța se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noțiunii de “acuzație în materie penală”, prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenție, a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparținând sferei penale, deși în dreptul național erau calificate ca având natură civilă sau administrativă.
În jurisprudența Curții Europene, prin decizia Ozturk vs. Germania, s-a statuat că și faptele contravenționale intră în sfera acuzațiilor în materie penală, în funcție de calificarea din dreptul național, de natura faptei incriminate, de natura și gravitatea sancțiunilor.
Faptele contravenționale prevăzute de Codul rutier, având în vedere că interdicția de a depăși limita de viteză stabilită pentru fiecare sector de drum se adresează tuturor participanților la trafic iar amenda contravențională care poate fi aplicată celor care, la fel ca petentul, sunt acuzați că au depășit limita de viteză legală în localitate cu peste 50 de km/oră are un cuantum destul de ridicat și un evident caracter sancționator, prin prisma criteriile stabilite de jurisprudența constantă a Curții E.D.O., instanța constată că, împotriva petentului s-a formulat o „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția E.D.O., astfel încât contravenientului i se recunoaște prezumția de nevinovăție. În virtutea prezumției de nevinovăție, sarcina probei în procedura desfășurată în fața instanței de judecată, revine în primul rând, organului constatator și nu petentului (cel puțin în situația în care săvârșirea faptei nu a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator) .
Instanța a reținut că, în privința contravenției consemnată în procesul verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii . nr._ din 29.10.2014 prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat.
În conformitate cu art. art. 49 al. 1 din O.U.G. 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. art. 48 din O.U.G. 195/2002 Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Instanța a reținut conform jurisprudenței instanței de control european, în materie penală, problema administrării probelor trebuie analizată conform principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia revine în sarcina autorităților statului să dovedească existența faptei imputate contravenientului. De asemenea instanța are în vedere și Decizia I. P. c. României în care Curtea EDO a statuat că trebuie să existe un echilibrul între prezumția de nevinovăție specifică noțiunii autonome de „acuzație penală” și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru ca petentul să își expună cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.
Așadar, analizând echitabilitatea procedurii în întregul ei, instanța a constatat că procedura contravențională i-a oferit petentului posibilitatea de a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedural.
Având în vedere că petentul deși a avut posibilitatea pe tot parcursul să dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal, nu a produs nici o probă în acest sens, astfel încât instanța a reținut că procesul verbal este temeinic.
Raportat la faptul că viteza înregistrată era în interiorul localității, dat fiind faptul ca din planșele foto și din înregistrarea video reiese că abaterea a fost săvârșită în localitatea, fiind vizibile existența unor case, o susținere contrară nefiind întemeiată.
Prin probele administrate în cauză, intimatul a făcut dovada faptului că în constatarea contravenției comise de către petent au fost respectate toate dispozițiile legale incidente în cauză. În acest sens, instanța a stabilit că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_ aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar, iar operatorul radar a fost atestat este atestat atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Cu privire la sancțiunea principală aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit. e OUG 165/2002, instanța a apreciat ca agentul constatator a procedat in mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
Cu privire la sancțiunile aplicate
În ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, instanța a reținut că potrivit art. 5 alin.5 din OG 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii, nefiind justificată aplicarea unei amenzi în cuantum maxim.
În aceste condiții, instanța, a admis în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 540 lei stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 29.10.2014, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 cu sancțiunea „avertismentului”.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel petentul I. C. arătându-se că:
Instanța de fond nu a făcut o corecta apreciere asupra materialului probator administrat in cauza, în sensul ca a acordat prea mare importanta elementelor desprinse din vizualizarea casetei video, a capturilor fotografice din acest dosar.
Instanța de fond a apreciat în mod injust faptul ca viteza de circulație rutiera era de 102 Km/h si nu mult mai mica, mai redusa.
Un alt aspect,care decurge in mod accesoriu din plângerea contravenționala făcuta rezida si din situația personala. Este șofer profesionist, își întreține familia din aceasta activitate, ori menținerea in continuare a măsurii suspendării temporare a dreptului de a conduce autovehiculul i-ar putea afecta in mod serios existenta.
De aceea, solicită admiterea apelului desființarea în tot a hotărârii judecătorești.
Cererea de apel a fost legal timbrată prin achitarea taxei judiciare în valoare de 20 lei.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Legal citat intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată, conform art. 476 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Tribunalul constată, în primul rând, că faptele au fost suficient descrise – „la data de 29.10.2014 în localitatea Rateșu Cuzei, petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, în localitatea cu viteza de 102 km/h, fără a avea asupra sa permisul de conducere. Nu purta centură de siguranță Abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_ ce aparține I.P.J. V., aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar (f. 15).
În al doilea rând, acestora li s-a dat o corectă încadrare juridică , fiind indicate atât prevederea legală încălcată (art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 și art. 108 alin. 1 lt. A, pct. 3 din OUG 195/2002, cât și cea care reglementează sancțiunile contravenționale.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Agentul constatator a depus, la instanța de fond, planșe fotografice (filele 17-18), din care reiese în mod clar viteza de 102 km/h pentru data de 29.10.2014, ora 06.28.31, din succesiunea planșelor fotografice distingându-se autovehiculul condus de petentul-intimat și numărul de înmatriculare al acestuia (planșa nr.5).
De altfel, intimatul nu a contestat faptul că autovehiculul surprins în planșele fotografice este autovehiculul condus de el, ci doar cuantumul vitezei.
Petentul-intimat a fost oprit imediat după săvârșirea contravenției, fiind identificat.
Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face parte chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură, care se coroborează și cu planșele fotografice depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
A fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii la minimul prevăzut de lege, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Faptul că apelantul este de profesie șofer nu constituie un motiv pentru înlăturarea sancțiunii contravenționale.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de I. C. împotriva sentinței civile nr. 374 din 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de I. C. împotriva sentinței civile nr. 374 din 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2015
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 23 Octombrie 2015
Red.B.L.M./08.11.2015
EX.4/
JUD.FOND: B. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1183/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1200/2015. Tribunalul... → |
|---|
