Plângere contravenţională. Decizia nr. 1258/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1258/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 1258/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1258/A/2015
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil apelant U. V. B. contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva sentinței civile 587 din 04 martie 2015 pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei-plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 06 octombrie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 octombrie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 587 din 04 martie 2015, Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul U. V. B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. și a menținut procesul-verbal de contravenție . nr._/29.05.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.05.2014 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.05.2014 prin care s-a constatat că petentul U. V. B. a condus auto marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe DN15D, la km 106+100m, a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ încălcând marcajul longitudinal continuu și în zona de acțiune a indicatorului de depășire interzisă, faptă prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
S-a consemnat că petentul era singur în autovehicul.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
Potrivit art. 98 alin 4 lit. b din același act normativ, clasei a II-a îi corespund 4 sau 5 puncte-amendă.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție . nr._/29.05.2014 a fost legal întocmit, nefiind incident nici unul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută, conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța a apreciat că motivele de nelegalitate invocate de petent sunt neîntemeiate. Astfel, cu privire la ordinul serviciu și competența agentului, instanța a constatat că agentul face parte din cadrul Poliției Oraș Negrești ce aparține de IPJ V.. Temeiul de drept pentru sancționarea contravenției a fost indicat, sancțiunea fiind stabilită în conformitate cu normele la care face referire textul înscris în procesul-verbal de contravenție. De asemenea, fapta a fost descrisă în concret cu precizarea locului, pentru stabilirea caracterului contravențional al faptei neprezentând interes sensul de deplasare, aspect care însă a fost stabilit prin coroborarea declarației martorului cu susținerile părților.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, aplicabil raportat la dispozițiile art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu referire la art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul nu a adus probe pertinente și nici nu a invocat împrejurări credibile prin care să convingă instanța că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Simpla negare nu poate conduce la răsturnarea prezumției de temeinicie a faptei reținute.
Martorul propus de petent a declarat că la sfârșitul lunii mai se afla în autoturismul său, la două mașini distanță în spatele autovehiculului condus de petent. La un moment dat a intenționat să se angajeze în depășirea unui autovehicul, însă l-a văzut pe petent făcând același lucru, așa încât a așteptat. Marcajul longitudinal era discontinuu în acel loc. Imediat după acest moment, a efectuat la rândul său manevra de depășire a autoturismului depășit de petent. La aproximativ 2-3 km de locul depășirii a observat în spatele său o mașină de poliție care l-a oprit pe petent. După acest moment, petentul a întrebat prin stație dacă a văzut cineva manevra de depășire pe care a efectuat-o, martorul răspunzând afirmativ. Mai arată că nu a oprit la locul unde a fost oprit petentul.
Instanța a apreciat că această declarație este pro causa și nu poate fi luată în considerare ca doveditoare a nevinovăției. Astfel, evenimentele prezentate nu urmează un fir logic, martorul nu arată cum a ajuns să îl depășească pe petent, în condițiile în care între cele două vehicule mai existau altele trei, cum a observat în spate o autoutilitară, condițiile în care aceasta l-a oprit pe petent. Se prezintă foarte generic o situație și fragmentat, omițându-se aspecte și momente importante, în lipsa cărora susținerile sunt lipsite de credibilitate.
Petentul a mai invocat și aspecte care nu au nici o legătură cu prezenta cauză (a solicitat agentului să îi prezinte ordinul de serviciu și l-a rugat să mai verifice o dată dacă pe înregistrare reiese că nu ar fi acordat prioritate pentru pietoni, agentul refuzând), nefiind sancționat pentru neacordare de prioritate.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Potrivit practicii CEDO în materie contravențională, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (Cauza Blum c. Austriei). În această situație, văzând că în prezenta cauză săvârșirea faptei a fost constatată personal de către agentul constatator și că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul de sancționare, instanța nu poate decât să constate că procesul-verbal este temeinic.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petentul U. V. B., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și anularea procesului verbal de contravenție.
In motivarea cererii de apel, apelantul a arătat că, la data de 29.05.2014, se deplasa din direcția Iasi spre oras Negrești unde a fost sancționat pe motiv ca ar fi efectuat o manevra de depășire a autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe marcaj longitudinal continuu in zona de marcaj, depășire interzisa, lucru total neadevarat, că, in momentul in care i s-a adus la cunoștința motivul pentru care a fost sancționat, a solicitat agentului constatator sa ii prezinte ordinul de serviciu dupa care l-a rugat sa mai verifice odată daca pe înregistrarea video reiese faptul ca ar fi efectuat o manevra de depășire a autoturismului mai sus menționat, că acesta a refuzat spunindu-i sa iși vadă de treaba ca stie ce face, că a fost oprit de către agentul constatator la aproximativ 15 km de locul presupusei contravenții, mai exact la ., aspecte ce pot fi confirmate de către martorul F. F. V., care se afla in trafic si se deplasa cu autovehiculul in spatele mașinii sale, că, dupa ce a fost oprit si i-a fost adus la cunoștința presupusa contravenție, a solicitat prin stația emisie receptie ajutorul celor care erau in trafic la acel moment si care aveau stație emisie receptie, iar, la apelul său, i-a răspuns martorul indicat care i-a confirmat faptul ca nu a incalcat nici o regula de circulație.
De asemenea, apelantul a mai arătat că a solicitat instanței de fond să învedereze IPJ V. să depună la dosarul cauzei, ordinul de serviciu în care să fie specificat expres locul unde agentul de politie avea obligația să își desfășoare activitatea și să folosească aparatul radar, fotografia radar, măsurătorile metrologice (certificatul de analiză emis de biroul de metrologie în care să fie specificat . numărul aparatului radar, precum și mașina pe care acesta a fost montat), dar si filmarea de pe caseta cu nr. 1476, că martorul asistent, consemnat in procesul verbal de contravenție, nu a fost audiat, desi acesta a fost citat, singura dovada a celor susținute de catre agentul constatator fiind reprezentată de susținerile acestuia si prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de contravenție, neexistând nici o declarație de martor și nici o înregistrare video din care sa rezulte presupusa contravenție, că, din declarația martorului rezulta clar faptul ca la acel moment acesta se afla in trafic exact in locul presupusei contravenții, arătând instanței de fond faptul ca manevra de depășire a petentului s-a efectuat . unde marcajul longitudinal era discontinuu, ca, dupa aproximativ 2-3 km de locul presupusei contravenții, a observat in spatele său o mașina de politie ce l-a oprit pe petent in trafic, iar ulterior a auzit prin stația emisie receptie apelul acestuia .
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei ( conform chitanței nr._/08.05.2015 – fila 16).
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentat.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 479 C.proc.civ., instanța reține că apelul formulat de apelantul U. V. B. împotriva sentinței civile nr. 587/04.03.2015 a Judecătoriei V. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal contestat, apelantul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c) din OUG nr. 195/2002 întrucât a efectuat depășirea autoturismului cu nr._ pe marcaj longitudinal continuu în zona de acțiune a indicatorului.
Prin cererea sa de apel, apelantul a invocat faptul că agentul constatator nu i-a prezentat ordinul de serviciu și înregistrarea video, că nu a fost audiat martorul asistent și că instanța a apreciat declarația martorului propus ca fiind pro causa.
Cu privire la motivul de apel invocat de apelant, instanța de control judiciar reține că neprezentarea ordinului de serviciu la solicitarea petentului nu reprezintă unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de lege în art. 17 din OG nr. 2/2001, ce sunt expres și limitativ stabilite de lege; cel mult, situația invocată de apelant poate fi considerat un motiv de nulitate relativă a procesului verbal ce este condiționat de dovada vătămării cauzate ce revine apelantului, probă pe care acesta nu a făcut-o. Din actele dosarului, nu rezultă că ar fi existat o înregistrare video a faptei săvârșite de apelant, iar aspectele invocate cu privire la calitatea de operator radar a agentului constatator, planșele foto, măsurătorile metrologice și înregistrarea video vizează exclusiv contravențiile referitoare la regimul legal al vitezei, apelantul nefiind sancționat pentru o astfel de faptă.
În ceea ce privește neaudierea martorului asistent, instanța de control judiciar reține că acesta a fost citat pentru audiere, inclusiv cu mandat de aducere. Acesta din urmă nu a putut fi executat, conform procesului verbal depus la dosar ( fila 24 dosar fond), caz în care instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 313 alin. 3 C.proc.civ. și a constatat imposibilitatea audierii acestuia.
Cu privire la declarația martorului F. F. V., instanța de control judiciar reține că, în mod corect, prima instanță a apreciat că această declarație este pro causa, având în vedere și neconcordanțele din declarația acestuia. Astfel, deși martorul afirmă că se afla la două mașini distanță de cea a apelantului petent, totuși după depășirea efectuată de către apelantul petent, martorul s-a angajat în depășirea aceluiași autovehicul ca și apelantul petent. De asemenea, sunt contradictorii și afirmațiile martorului referitoare la mașina de poliție în condițiile în care martorul se afla în spatele petentului, mașina de poliție se afla în spatele martorului, oprindu-l pe petent, deși acesta se afla în față. În aceste condiții, există dubii cu privire la cele relatate de către martor ca fiind reale, situație în care declarația martorului nu este în măsură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., instanța urmează să respingă ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul U. V. B. împotriva sentinței civile nr. 587/04.03.2015 a Judecătoriei V., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul U. V. B. împotriva sentinței civile nr. 587/04.03.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
Președinte, O. M. V. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red./ Tehnored. Jud. OMV/29.10.2015
4 ex./
Judecător fond: A. C. C., Judecătoria V.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1257/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1260/2015. Tribunalul... → |
|---|
