Plângere contravenţională. Decizia nr. 566/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 566/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 566/A/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. A.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil formulată de apelanta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ V. - SERVICIUL DE CONTROL ÎN S. PUBLICĂ în contradictoriu cu intimatul N. C., împotriva sentinței civile nr. 2555 din 14 noiembrie 2014 a Judecătoriei V..
Obiectul cauzei-plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul N. C., lipsă fiind apelanta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ V. - SERVICIUL DE CONTROL ÎN S. PUBLICĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul a fost declarat și motivat în termen.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, instanța procedează la identificarea intimatului N. C., care se legitimează cu C.I. . nr._ eliberat la data de 30.12.2013 de SPCLEP Negrești.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și potrivit dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul intimatului, pentru ca să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Intimatul N. C., având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2555 din 14 noiembrie 2014, Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul N. C. domiciliat în ., împotriva procesului-verbal de contravenție nr._ din 11.06.2014 în contradictoriu cu intimatul Direcția de S. Publică V..
Dispune înlocuirea sancțiunilor contravenționale aplicate în cuantum total de 3000 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție nr._ din 11.06.2014 pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 6 lit c și art. 12 lit. c din HG 857/2011 cu sancțiunea „avertismentului”.
Atrage atenția petentului asupra prevederilor art. 7 din O.G. 2/2001, referitoare la respectarea dispozițiilor legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal nr._ din 11.06.2014 întocmit de intimata D.S.P. V. petentul N. C. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de de 3000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 6 lit c și art. 12 lit. c din HG 857/2011, reținându-se că nu a respectat normele de igienă prin creșterea a peste 6 capete de animale în curtea sa și depozitarea direct pe sol a unei mari cantități de deșeuri zootehnice, producând poluarea solului și aerului cu risc de înmulțire a rozătoarelor și insectelor și disconfort vecinilor.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului – verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța reține faptul că procesul – verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din O.G. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanța urmează a o examina din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța apreciază că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul – verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
Instanța constată că faptele contravenționale reținute în procesul verbal de contravenție sunt dovedite.
Astfel, chiar cei doi martori audiați confirmă împrejurarea că petentul deține mai multe animale în curte. Ambii martori arată că acea situație cu necolectarea deșeurilor s-a datorat inundațiilor, astfel că forma vinovăției cu care a fost săvârșită fapta este cea a culpei ușoare.
Mai mult, după ce au trecut inundațiile, petentul a dus gunoiul.
Este real că fapta reținută în sarcina petentului are un grad de pericol, ce aduce atingere sănătății publice, dar aceasta a întreprins demersurile necesare pentru a înlătura neregulile identificate de agenții constatatori, aspecte percepute de martorii audiați în cauză.
Ca atare, motivat de circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția, având în vedere gravitatea faptei comise, modul și mijloacele de comitere, scopul urmărit și urmarea produsă, văzând dispozițiile art. 7 din O.G. 2/2001 text ce face vorbire de sancțiunea „avertismentului”, instanța va admite plângerea și va înlocui sancțiunilor contravenționale aplicate în cuantum total de 3000 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție nr._ din 11.06.2014 pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 6 lit. c și art. 12 lit. c din HG 857/2011 cu sancțiunea „avertismentului”.
Atrage atenția petentei asupra dispozițiilor art. 7 din O.G. 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
Este de reținut totodată, și în ideea justificării sancțiunii avertismentului, că sancțiunea contravențională are aptitudine funcțională numai în măsura în care ea e adecvată cazului individual concret. Orice faptă care întrunește elementele constitutive prevăzute de o anumită normă contravențională constituie contravenția prevăzută în acea normă. Fapta, însă, ca realitate concretă, realizează într-o măsură și într-un mod distinct trăsăturile esențiale ale contravenției și tocmai de aceea trebuie apreciată distinct de la o persoană la alta și de la o împrejurare la alta.
Este de reținut că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, în ideea că petentul a înțeles că respectarea legii nu este o chestiune facultativă, iar persistența contravențională va determina aplicarea de sancțiuni mai aspre.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Direcția de S. Publică V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In fapt, petentul N. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 11.06.2014 de către inspectorii Direcției de S. Publică V., prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea faptei art. 6 lit. c și art. 12 lit. c din HG 857/201 1 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice.
Prin sentința civilă nr. 2555/2014, Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 3000 lei, cu sancțiunea „avertismentului".
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia procesului - verbal, însă motivat de circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția, modul și mijloacele de comitere, scopul urmărit și urmarea produsă, a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului referitor la respectarea prevederilor legale.
Critica pe care o aducem acestei soluții privește aprecierea instanței privind înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment, fără a lua în considerare sau minimalizând criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, care a mai fost avertizat și sancționat contravențional pentru aceeași faptă.
Admite faptul că orice sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, dar, așa cum a arătat în fața primei instanțe, în condițiile în care petentul deși a beneficiat de mai multe ori de recomandări și de avertismente/sancțiuni din partea organelor de control pentru aceleași fapte contravenționale și a continuat să persiste în atitudinea contravențională, este evident că în această situație, spiritul de responsabilitate nu poate fi format decât prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare.
în susținerea celor mai sus arătate, a învederat instanței de control judiciar, că așa cum rezultă din procesele verbale de constatare a condițiilor igienico-sanitare existente la dosarul cauzei și invocate de noi în probatoriu, inspectorii sanitari au mai efectuat controale la care au fost constatate neconformități și au fost stabilite măsuri și grafice de conformare, care nu au fost respectate de petent.
Totodată, a reiterat că în individualizarea sancțiunii, agentul constatator a ținut cont pe de o parte de antecedentele personale ale contravenientului, respectiv de circumstanța agravantă reprezentată de continuarea comportării ilicite, contrar avertizărilor de a se pune capăt unei astfel de comportări, iar pe de altă parte, de gradul de pericol social al faptei care aduce atingere unei valori sociale protejate de lege, în speță sănătatea publică.
De altfel, în mod corect prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului are un grad de pericol social, ce aduce atingere sănătății publice", însă, așa cum rezultă din însăși motivarea hotărârii, fără a se mai raporta la probatoriul cu înscrisurile invocate și depuse de noi la dosarul cauzei, a apreciat în opinia noastră nejustificat, faptul că „petentul a înțeles că respectarea legii nu este chestiune facultativă, iar persistența contravențională va determina aplicarea de sancțiuni mai aspre."
În contextul mai sus arătat, a învederat instanței de control judiciar faptul că nesancționarea pecuniară a conduitelor contravenționale recurente, încurajează acest gen de fapte și aduce atingere autorității de sănătate publică la nivel local.
Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile nr. 2555/2014 a Judecătoriei V., în sensul respingerii plângerii formulate de petent, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile: Codului de procedură civilă, OG nr. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor, HG nr. 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă și sănătate publică
In dovedirea celor susținute înțelegem să ne folosim de înscrisurile invocate în probatoriu și existente la dosarul cauzei precum și proba testimonială administrată în cauză.
In conformitate cu prevederile art. 223 din Legea nr. 134/2010, a solicitat judecarea în lipsă.
Prezenta cerere este scutită de taxe de timbru conform art.30, alin.(l) din O.U.G. Nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul N. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este mulțumit de hotărârea dată de Judecătoria V..
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut in mod corect că fapta nu are un pericol social ridicat si chiar daca prin savarsirea ei s-a adus atingere sanatatii publice, totusi petentul a depus eforturi pentru a intra in legalitate, in sensul ca a întreprins eforturi pentru a inlatura neregulile depistate de catre agentii constatatori.
F. de aceste considerente, Tribunalul constata ca apelul formulat este neîntemeiat, urmând să fie respins.
In baza art. 480 Cd.pr.civ. instanța va păstra sent. civ. nr.2555/2014 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Direcția de S. Publică V. împotriva sentinței civile nr.2555 din 2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.05.2015
Președinte, C. M. | Judecător, A. A. | |
Grefier, C. A. |
Red.A.A./25.05.2015
Tehnored/C.A. 28 Mai 2015
4 ex./28.05.2015
Judecător fond:M. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 535/2015. Tribunalul VASLUI | Cereri. Sentința nr. 05/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
