Plângere contravenţională. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 130/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 130/A
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEL.-M. B.
JudecătorA. C.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent C. C. P. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1315 pronunțată la data de 23.05.2014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este formular în termen, nemotivat și nelegal netimbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Verificând actele și lucrările dosarului și constatând faptul că până la termenul de astăzi nu s-a complinit lipsa timbrării căii de atac, văzând dispozițiile art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare în ceea ce privește excepția invocată din oficiu, când;
TRIBUNALUL:
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1315 pronunțată la data de 23.05.2014 de Judecătoria V.,constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1315 pronunțată la data de 23.05.2014 Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. C. P. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat .Z. C., - V. .. 274, ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.12.2013 în contradictoriu cu intimata I. Jud. de Politie V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 29.12.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în sumă de 720 lei și reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile. Agentul constatator a reținut că la data de 29.12.2013 petentul a condus autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Rebricea cu viteza de 105 km/h. Abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_ ce aparține I.P.J. V., aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar nr._ din 20.08.2013 (f. 45).
S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit. e) din același act normativ.
Conform art. 102 alin (3) lit. e) constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând actul de constatare a contravenției sub aspectul legalitățiisale, instanța a constat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, petentul neinvocând motive de nelegalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul verbal este temeinic. Instanța a constatat că existența faptei așa cum este reținută în procesul verbal de contravenție, astfel din planșele fotografice și înregistrările video depuse de intimată la dosar, rezultă clar că la data de la data de 29.12.2013 conducătorul autoturismului marca AUDI cu nr. de înmatriculare_, a condus în localitate cu viteza de 106 KM/h.
Instanța a reținut că OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției la art. 31 – 36. Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanța se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noțiunii de “acuzație în materie penală”, prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenție, a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparținând sferei penale, deși în dreptul național erau calificate ca având natură civilă sau administrativă.
În jurisprudența Curții Europene, prin decizia Ozturk vs. Germania, s-a statuat că și faptele contravenționale intră în sfera acuzațiilor în materie penală, în funcție de calificarea din dreptul național, de natura faptei incriminate, de natura și gravitatea sancțiunilor.
Faptele contravenționale prevăzute de Codul rutier, având în vedere că interdicția de a depăși limita de viteză stabilită pentru fiecare sector de drum se adresează tuturor participanților la trafic iar amenda contravențională care poate fi aplicată celor care, la fel ca petentul, sunt acuzați că au depășit limita de viteză legală în localitate cu peste 50 de km/oră are un cuantum destul de ridicat și un evident caracter sancționator, prin prisma criteriile stabilite de jurisprudența constantă a Curții E.D.O., instanța a constatat că, împotriva petentului s-a formulat o „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția E.D.O., astfel încât contravenientului i se recunoaște prezumția de nevinovăție. În virtutea prezumției de nevinovăție, sarcina probei în procedura desfășurată în fața instanței de judecată, revine în primul rând, organului constatator și nu petentului ( cel puțin în situația în care săvârșirea faptei nu a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator) .
Instanța a reținut că, în privința contravenției consemnată în procesul verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii . nr._ prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat.
Petentul nu semnat procesul verbal de contavenție . nr._ din 29.12.2013 fără a avea obiecțiuni.
În conformitate cu art. art. 49 al. 1 din O.U.G. 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. art. 48 din O.U.G. 195/2002 Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Instanța a reținut conform jurisprudenței instanței de control european, în materie penală, problema administrării probelor trebuie analizată conform principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia revine în sarcina autorităților statului să dovedească existența faptei imputate contravenientului. De asemenea instanța are în vedere și decizia I. P. c. României în care Curtea CEDO a statuat că trebuie să existe un echilibrul între prezumția de nevinovăție specifică noțiunii autonome de „acuzație penală” și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru ca petentul să își expună cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.
Așadar, analizând echitabilitatea procedurii în întregul ei, instanța a constatat că procedura contravențională i-a oferit petentului posibilitatea de a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedural.
Având în vedere că petentul deși a avut posibilitatea pe tot parcursul sa dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal, nu a produs nici o probă în acest sens, astfel încât instanța a reținut că procesul verbal este temeinic.
Prin probele administrate în cauză, intimatul a făcut dovada faptului că în constatarea contravenției comise de către petent au fost respectate toate dispozițiile legale incidente în cauză. În acest sens, instanța a stabilit că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar, iar operatorul radar a fost atestat este atestat atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Raportat la faptul că viteza înregistrată era în interiorul localității, dat fiind faptul ca din planșele foto și din înregistrarea video reiese că abaterea a fost săvârșită în localitatea, fiind vizibile existența unor case .
Cu privire la sancțiunea principală aplicată, instanța a apreciat ca agentul constatator a procedat in mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, s-a reținut că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 102 alin.3 OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni(de la 9 la 20 puncte-amendă iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile
Având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat amenda în limita legală prevăzută de lege, iar sancțiunea complementară este strict determinată de lege, instanța a constatat legalitatea sancțiunilor aplicate petentului.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 118 din OUG nr. 195/2002 republicată, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel petentul C. C. P., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă, solicitând respingerea apelului formulat de petentul C. C. P. și menținerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră legală și temeinică.
La termenul din data de 09.02.2015, instanța, din oficiu a invocat în temeiul art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția nulității cererii de apel pe motiv că apelantul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și văzând și excepția nulității apelului, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, tribunalul reține următoarele;
Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Tribunalul reține că, raportat dispozițiile art. 33 alin. 2 din același act normativ, a pus în vedere apelantului, la primirea cererii de apel, că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii.
De asemenea, apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, calculată conform art. 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, până la termenul fixat în cauză la data de 9 februarie 2015, fără ca apelantul să îndeplinească această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Cum apelantul nu și-a îndeplinit această obligație în cadrul termenului stabilit de instanță și nici nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 197 din Noul Cod de procedură civilă și art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, Tribunalul va admite excepția nulității cererii de apel, invocată din oficiu și va dispune anularea cererii de apel formulată de petentul C. C. P. împotriva sentinței civile nr. 1315 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului.
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de C. C. P. împotriva sentinței civile nr. 1315 din 23.05.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A. A. |
Red. L.B.M.
Tehnored A.A.
2 ex/18.02.2015
2 ex ..> Judecătoria V.- M. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul... → |
|---|
