Plângere contravenţională. Decizia nr. 1575/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1575/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 1575/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1575/A
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător O. C.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta POLIȚIA L. V. în contradictoriu cu intimatul-petent S. A., împotriva sentinței civile nr. 1487 pronunțată la data de 22.06.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.11.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1487 din 22.06.2015 Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. A. domiciliat în . împotriva procesului-verbal de contravenție . C nr._ din data de 30.01.2015 în contradictoriu cu intimata Poliția L. V. cu sediul în V., ., Jud. V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei aplicată prin procesul-verbal . C nr._ din data de 30.01.2015 pentru contravenția prevăzută de art. 17 lit. f din H.C.L. nr. 66/29.04.2009, cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
În fapt, s-a reținut că la data de 30.01.2015, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . C nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei în temeiul dispozițiilor art. 17 lit. f raportat la art. 12 pct. 22 din H.C.L. V. nr. 66/2009. În sarcina petentului s-a reținut că, a fost surprins pe . în timp ce transporta mai multe persoane în autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără autorizație emisă de Primăria V. pe traseul stație Confecții - Stație Ș. cel M., zonă Spitalul Județean.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat petentului ulterior datei de 30.01.2015, iar plângerea a fost depusă la data de 09.02.2015.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este temeinic, fapta existând și fiind în mod corect încadrată în dispozițiile legale.
Conform dispozițiilor art. 12 pct. 22 din H.C.L. V. nr. 66/2009 și a celor ale art. 17 lit. f din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 2.000 lei efectuarea transporturilor ilegale de persoane prin curse ocazionale, speciale, în convenție sau neregulate.
Instanța a reținut și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a arătat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu este contrazisă de probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile martorilor audiați nu prezintă suficiente garanții pentru a înlătura caracterul contravențional al faptei având în vedere că din înregistrarea video rezultă că petentul transporta mai mult de două persoane și că, contrar susținerilor martorei L. M., aceasta a coborât din autoturism, fiind identificată de agentul de poliție, astfel cum rezultă din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța a reținut că fapta petentului S. A. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 12 pct. 22 din H.C.L. V. nr. 66/2009 și pedepsite de art. 17 lit. f din același act normativ.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 1.000 lei. Instanța a constatat că aceasta a fost stabilită în limitele legii, conform prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 17 lit. f din H.C.L. V. nr. 66/2009, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat că fapta petentului, prezintă un grad de pericol social relativ scăzut având în vedere că persoanele pe care le-a transportat îi erau cunoscute fiind din același . nu a mai fost sancționat contravențional de către agenții din cadrul Poliției Locale V..
Pentru considerentele anterior enunțate, instanța a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul S. A., împotriva procesului-verbal de contravenție . C nr._ din data de 30.01.2015 și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 17 lit. f din H.C.L. nr. 66/29.04.2009, cu sancțiunea „avertisment”. De asemenea, instanța a atenționat petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite și i-a recomandat acestuia să respecte în viitor dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel Poliția L. V., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Prin cererea de apel formulată de Poliția L. V. și înregistrată pe rolul Tribunalului V. la data de 14.08.2015 s-a solicitat casarea sentinței civile nr. 1487/22.06.2015 a Judecătoriei V., respingerea pe fond a plângerii contravenționale formulate de către petentul S. A. și menținerea procesului verbal de contravenție . nr. 5751/30.01.2015.
În fapt, apelanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că fapta comisă de către petent ar prezenta un grad redus de pericol social deoarece efectuarea de activități ilegale de transport persoane creează prejudicii transportatorilor autorizați și va încuraja continuarea activităților ilegale similare de către persoanele fizice. În susținerea cererii formulate apelanta a depus copii ale unor sentințe civile pronunțate de către Judecătoria V. în soluționarea unor plângeri contravenționale pentru abateri similare.
La data de 27.08.2015 intimatul petent a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat deoarece în realitate persoanele pe care le transporta în momentul controlului erau vecinii săi din . a perceput nici o sumă de bani drept contravaloare a transportului și nu a periclitat siguranța circulației pe drumurile publice.
Analizând cererea de apel formulată de către IPJ V., instanța constată următoarele :
Tribunalul V. este competent din punct de vedere material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere de apel în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, nu au fost invocate la cererea părților sau din oficiu excepții relative sau de ordine publică cu privire la condițiile de formă ale procesului verbal de contravenție contestat de natură să-i atragă nulitatea conform dispozițiilor art. 16-17 din OG 2/2001.
Tribunalul V. constată că instanța de fond a apreciat în mod corect asupra gradului de pericol social al contravenției reținute în sarcina petentului împrejurările în care a avut loc fapta precum și circumstanțele personale ale acestuia care au justificat înlocuirea sancțiunii principale a amenzii de 1.000 lei cu cea a avertismentului.
Astfel, s-a reținut vinovăția petentului intimat în comiterea contravenției în forma prevăzută de art. 17 lit. f din HCL nr. 66/2009, respectiv efectuarea ilegală de transport de persoane cu vehiculul propriu fapta care întrunește elementele constitutive ale abaterii sub aspectul laturii obiective și subiective. Petentul intimat se face vinovat de comiterea contravenției, iar procesul verbal de contravenție este legal și temeinic sub aspectul reținerii corespunzătoare a situației de fapt.
În ceea ce privește sancțiunea principală aplicată de către agentul constatator, Tribunalul V. consideră că amenda de 1.000 lei dispusă prin procesul verbal de contravenție este vădit disproporționată față de gradul de pericol social al faptei, circumstanțele personale ale făptuitorului, lipsa unor antecedente în materia sancționării contravenționale pentru fapte de aceeași natură.
Astfel, în lipsa dovedirii unor abateri anterioare, aplicarea unei sancțiuni principale a avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția petentului intimat cu privire la necesitatea renunțării la prestarea de activități de transport organizat al persoanelor fără a deține autorizație în acest sens.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat de către Poliția L. V., va menține sentința civilă nr. 1487/22.06.2015 a Judecătoriei V. drept legală și temeinică, privind înlocuirea sancțiunii principale a amenzii de 1.000 lei cu cea a avertismentului și menținerea tuturor celorlalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de Poliția L. V. cu sediul în V., ., Jud. V. în contradictoriu cu petentul S. A. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1487/22.06.2015 pronunțate de către Judecătoria V. pe care o păstrează.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2015.
Președinte, V. B. | Judecător, O. C. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 25 Noiembrie 2015
Red./tehnored. V.B.
2 ex./02.12.2015
Comunicat 2 ex./02.12.2015
Judecătoria V. – judecător C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1574/2015. Tribunalul... → |
|---|
