Plângere contravenţională. Decizia nr. 1574/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1574/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 1574/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1574/A
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător O. C.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent C. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1104 pronunțată la data de 07.05.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.11.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1104 din 07.05.2015 Judecătoria V. a respins plângerea formulată de către petentul C. D. domiciliat în . de Jos, jud. V. și domiciliul ales în V., ., jud. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/25.09.2014 întocmit la data de 25.09.2014 de către intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V. – Serviciul Poliției Rutiere, cu sediul în V., .. 1, jud. V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ –SPR V. la data de 25.09.2014, petentul C. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 100/3/d din OUG nr. 195/2002, reținându-se „că la data de 25.09.2014 a condus autoturismul F._ din direcția Spital către centru și ajuns la intersecția străzilor semaforizate electric Ș. cel M. cu Hușului nu a respectat semnificația semaforului electric aflat în funcțiune, pătrunzând în intersecție și continuându-și deplasarea. În spatele contravenientului se afla numita P. A. cu auto_ care a văzut cele mai sus consemnate și care s-a oprit la culoarea roșie.”
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Față de refuzul petentului de a semna procesul-verbal, agentul constatator a procedat conform dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001, consemnând datele de identificare, ale martorului P. A..
Deși, martorul indicat de lege nu vizează atestarea unei situații de fapt (respectiv conținutul constitutiv al contravenției) ci simpla atitudine a contravenientului sau absența sa din locul și momentul încheierii procesului – verbal, sau aportul informațional pe care îl poate aduce un astfel de martor se răsfrânge exclusiv asupra acestor aspecte și diferă de mijloacele probatorii asupra fondului cauzei, instanța a procedat la audierea sa, din declarație reținându-se că în timp ce se deplasa la volanul vehiculului spre intersecția semaforizată Ș. cel M. – Hușului (sens Centrul civic) a perceput, în mod direct, că autoturismul ce se deplasa în fața sa a traversat intersecția pe culoarea roșie a semaforului electric.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, dar nici valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
In cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Hotărârea A. împotriva, României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, iar prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (Cauza Blum contra Austriei).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Aspectele de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție au fost confirmate de depoziția martorei P. A., și în mod cert, plecând de la declarația acesteia, și echipajul de poliție ce ulterior a oprit vehiculul în dreptul magazinului Central-Winmark, a perceput în mod direct manevra efectuată de petent (în ipoteză contrară nu ar fi oprit vehiculul).
Deși martorul C. D.-C. invocă faptul că petentul a traversat intersecția semaforizată pe culoarea verde a semaforului electric, instanța apreciază că în perioada scurtă de timp pe care acesta o arată în depoziție (2-3 secunde până la schimbarea culorii) semnalul de culoare galbenă apare, în fracțiuni de secundă, concomitent cu cel de culoare verde, până la schimbarea cu semnalul de culoare roșie, ceea ce presupune obligația conducătorului auto de a nu traversa intersecția (art. 53 – HG 1391/2006).
Instanța nu a dat eficiență depoziției martorului C. D.-C., întrucât pe de o parte nu poate fi coroborată cu alte mijloace de probă iar pe de altă parte, într-o balanță a probelor, depoziția martorului P. A. – conducător auto – ce confirmă situația de fapt expusă în procesul-verbal de contravenție și actul sancționator însăși, în favoarea căruia operează o prezumție de legalitate, act întocmit și în baza percepțiilor directe ale lucrătorilor de poliție, conduc spre o temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Raportat aspectelor expuse, instanța a respins plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel CHIRILOAIEI D., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Motivarea instanței de fond nu este corectă întrucât nu s-a ținut cont de probatoriile administrate în apărarea sa.
A apreciat apelantul că în mod incorect instanța de fond a înlăturat declarații de martori, deși unul dintre aceștia a fost martor ocular. Din declarația martorului Calușeru care a perceput direct momentul în care petentul a intrat în intersecție, reiese fără tăgadă că semaforul era verde, ceea ce îi permitea traversarea intersecției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.07.2015, petentul CHIRILOAIEI D. a formulat apel în contradictoriu cu intimatul IPJ V. impotriva sentintei civile nr. 1104 din 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ .
Raportat la obiectul cererii instanța a pus în vedere contestatorului, achitarea unei diferențe de taxă de timbru în valoare de 10 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată. Petentul a achitat doar suma de 10 lei deși potrivit art. 23 din OUG nr. 80/2013 cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 lei.
Acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a făcut dovada achitării taxelor arătate astfel încât instanța a invocat din oficiu excepția insuficentei timbrări a cererii.
Analizând excepția invocată de intimată, instanța constată că potrivit art. 197 NCPC în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
Față de aceste dispoziții legale instanța va admite excepția insuficientei timbrări invocată din oficiu și în conformitate cu art. 480 NCPC va anula cererea apelantului ca insuficient timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția insuficientei timbrări.
Anulează cererea de apel formulată de petentul CHIRILOAIEI D. impotriva sentintei civile nr. 1104 din 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria V. ca insuficient timbrată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.11.2015.
Președinte, V. B. | Judecător, O. C. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 24 Noiembrie 2015
Red./tehnored. O.C.
2 ex./24.11.2015
Comunicat 3 ex./24.11.2015
Judecătoria V. – judecător M. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1575/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1691/2015. Tribunalul... → |
|---|
