Plângere contravenţională. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 131/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 131/A
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul I. T. DE MUNCĂ V. în contradictoriu cu intimatul . - P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., împotriva sentinței civile nr. 2058/2014 pronunțată la data de 24 septembrie 2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența pentru apelant a consilierului juridic A. G., cu delegație la dosar nr. 182/09.02.2015, lipsind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este formulat în termen, motivat și scutit de taxă de timbru judiciar.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Văzând declarația părții că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Reprezentantul apelantului, având cuvântul, solicită admiterea apelului întrucât, inclusiv prin probele care au fost administrate în cadrul instanței de fond, a demonstrat că această societatea intimată a încălcat prevederile legale în sensul că utilajele care erau în funcțiune în cadrul acestei societăți nu aveau dispozitive de protecție. În acest sens, aceste utilaje prezentau un grad ridicat de pericol asupra lucrătorilor care desfășurau activitate, existând pericolul unor accidente de muncă, care, de multe ori, au ca și consecință invaliditatea sau decesul persoanelor implicate în procesul de producție.
Reprezentantul apelantului, arată că, în dovedirea celor reținute în sarcina societății intimate, a demonstrat că acele fapte sunt reale, motiv pentru care solicită admiterea apelului, menținerea cuantumului amenzii așa cum este prevăzut în actul sancționator.
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
P. sentința civilă nr. 2058/2014 pronunțată la data de 24 septembrie 2014, Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de intimata .., prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județ Iași, împotriva procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 12.05.2014 de către apelanta- organ constatator I.T.M. V., cu sediul în V., ..274, județ V..
A modificat procesul-verbal în sensul reducerii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 5000 lei la 3500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
La data de 12.05.2014, în localitatea V., un agent constatator din cadrul ITM V. a încheiat procesul-verbal . nr._, aplicând intimatei mai multe avertismente și o amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 13 lit.q din Legea 319/2006. S-a consemnat că, la data de 24.04.2014, ora 10.40, în localitatea V., cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru Atelier tâmplărie prelucrare lemn din localitatea Deleni, reprezentații ITM V. au constatat că mașinile de prelucrare a lemnului (fierăstrău circular, mașină de rindeluit) din cadrul atelierului nu sunt prevăzute cu dispozitive de protecție (lipsă apărătoare sistem de transmisie prin curele, lipsa apărătorilor de protecție elemente tăietoare pânze).
Procesul-verbal a fost încheiat în absența reprezentantului legal al intimatei, aspect neconfirmat de un martor-asistent – cu justificarea că persoanele de față au calitate de agent constatator, fiindu-i comunicat un exemplar prin poștă la 16.05.2014.
În termen legal, intimata a formulat plângere contravențională.
Analizând, în acest context, procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, precum și că motivele de nulitate relativă invocate de intimată nu sunt întemeiate. Contrar susținerilor acesteia, agentul constatator a respectat disp. art. 19 alin.1 din OG 2/2001, având în vedere că procesul-verbal a fost încheiat la sediul intimatei, în lipsa reprezentantului intimatei și a unor persoane care să nu fie agent constatator – acest ultim aspect fiind menționat (f.26).
Sub aspectul temeiniciei, instanța a observat că intimata a negat săvârșirea faptei prev. de art. 13 lit q din Legea 319/2006, a susținut că fapta nu există, precum și că nu există vinovăție. Or, aspectele legate de lipsa dispozitivelor de protecție la mașinile de prelucrare a lemnului a fost constatată direct, prin propriile simțuri de către agentul constatator, mai mult, la dosar s-au depus fotografii ale respectivelor mașini și care consolidează prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal. Pe de altă parte, intimata nu a produs nici o probă în dovedirea celor afirmate. Starea de insolvență nu exonerează intimata de la obligațiile ce îi revin în calitate de profesionist, inclusiv cele în domeniul protecției muncii.
P. urmare, instanța a reținut că în prezenta cauză, nefiind incidente motive de nulitate și nefiind probată o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul-verbal, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art.34 din O.G. 2/2001 în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională - articol care coroborat cu disp. art. 38(3) din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată -, instanța a considerat că sancțiunea trebuie reindividualizată.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte, disp. art. 5(5) din OG nr.2/2001 – potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite -, ale art.21(3) din același act normativ – potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se țineseama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere faptul că intimata a făcut dovada stării de insolvență și că în concret, intimata a identificat numai două mașini de prelucrare a lemnului în cazul cărora nu s-au respectat cerințele legale privind securitatea și sănătatea lucrătorilor. În aceste condiții, instanța a admis în parte plângerea, în sensul de a redus cuantumul amenzii contravenționale aplicate, de la 5.000 lei la minimul special – 3.500 lei. Celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat au fost menținute.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel I. de Muncă V., solicitând conform prevederilor art. 480 alin. 2 din Legea 134/2010, schimbarea în parte a acesteia.
În motivarea cererii de apel, I. de Muncă V. a arătat următoarele;
În fapt, instanța de fond a avut spre soluționare plângerea contravenționala formulata de intimata . formulata împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 12.05.2014 încheiat de I. T. de munca V..
Instanța de fond a modificat procesul verbal de contravenție in sensul reducerii amenzii contraventionale aplicate, in cuantum de 5000 lei la 3500 lei.
I. T. de Munca V. a făcut dovada deplina a faptelor reținute in sarcina ., inclusiv cu planșele foto care demonstrează faptul ca mașinile de prelucrare a lemnului (fierăstrău circular, mașina de rindeluit) din cadrul atelierului nu sunt prevăzute cu dispozitive de protecție (apărătoare sistem de transmisie prin curele, apărători de protecție elemente tăietoare, panze/cutite etc).
Simpla negare în sensul ca faptele nu corespund adevărului, nu este suficienta, atât timp cat intimata nu aduce probe ori nu invoca împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de un organ al statului chemat sa vegheze la respectarea legii.
In aceste condiții, având in vedere prevederile art.480 din L. 134/2010 privind Codul de procedura civila apelanta solicită rejudecarea in fond a cauzei prin luarea in considerare a prevederilor legale prevăzute in art. 3 alin.1 din HG nr.1146/2006 coroborat cu prev.art.13 lit.q din L.319/2006, articole ce nu au fost respectate de petent, fapt ce constituie contravenție si se sancționează cu amenda cf.art.39 alin.5 din L.319/2006 și solicită schimbarea in parte a sentinței civile nr. 2058/2014 pronunțata de Judecătoria V. in dosarul civil nr._ in sensul menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție si respingerea plângerea contravenționala ca fiind nefondata si netemeinica.
F. de aceste considerente de ordin legal, apelanta solicită admiterea apelul formulat, menținerea procesul verbal de contravenție in integralitatea sa si respingerea plângerii contravenționale.
În drept, apelantul invocă L.319/2006, H.G.nr.1146/2006, L134/2010, OG nr.2/2001 și solicită judecarea cauzei si în lipsa conform Codului de procedura civila.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus reducerea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei la minimul prevăzut de lege, respectiv 3.500 lei, făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut petenta este în procedură de insolvență .
Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea amenzii la minimul prevăzut de lege.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge ca nefundat apelul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr. 2058 din 24.09.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr. 2058 din 24.09.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.C.
Tehnored. A.A./ 4 exemplare/18.02.2015
Judecătoria V. - M. R. R.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul... → |
|---|
