Pretenţii. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 549/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 549/A/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător A. A.
Grefier T. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii c de apel declarată de apelanta -pârâtă . LA C..Av. N. A. în contradictoriu cu intimata – intervenientă în nume propriu B. C. G., intimații - reclamanți B. A. E. și B. B. prin curator C. N., împotriva sentinței civile nr. 1566/17-06-2014 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect –pretenții.
La apelul nominal făcut la pronunțare, au lipsit părțile în proces.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2015, susținerile apelantei prin apărător fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, având nevoie de un timp suplimentar pentru deliberare, instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei succesiv, la termenele din data de 28 aprilie 2015 și respectiv la 05 mai 2015.
La termenul de pronunțare din data de 05 mai 2015, conform prevederilor art. 256 al.1 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1566 din data de 17 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria V. a admis cererea formulată de reclamanții B. B. și B. A. - E., prin curator C. N. împotriva pârâtei .. B., a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, invocată de pârâtă, a, obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 138.905,55 de lei reprezentând contravaloarea celor 785 de părți sociale .., atribuite fiecărui reclamant prin sentința civilă nr. 3941/12.03.2011, menținută în parte de Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 401 din 28.09.2011 rămasă irevocabilă și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 4.389 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, invocată de pârâtă, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, termenul de prescripție pentru valorificarea unui drept de creanță este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului.
În speța de față dreptul de creanță al reclamanților constă în contravaloarea părților sociale moștenite de la defunctul lor tată, B. D..
Este adevărat că acesta a decedat la dat de 17.06.2007, însă până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile prin care s-a constatat calitatea lor de moștenitori și a cotei ce se cuvine fiecăruia din moștenirea lăsată de defunct, reclamanții nu au putut acționa pentru a-și recupera contravaloarea părților sociale ce se cuvin fiecăruia în calitate de moștenitor.
Chiar pârâta recunoaște acest fapt în întâmpinarea depusă, la fila 74 din dosarul atașat nr._, arătând că reclamanții nu puteau formula nici un fel de pretenții în legătură cu părțile sociale la .., până la soluționarea litigiului privind dezbaterea succesorală și repartizarea bunurilor cuprinse în masa succesorală către fiecare moștenitor.
Având în vedere că reclamanții nu au stat în pasivitate după moartea tatălui lor, B. D., la 17.06.2007, ci au introdus o acțiune având ca obiect partaj succesoral, soluționată prin Sentința civilă nr. 3941 din 12.03.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 401 a Curții de Apel Iași la data de 28.09.2011, instanța consideră că termenul de prescripție a dreptului la acțiune în prezenta cauză a început să curgă la această dată, respectiv 28.09.2011.
Având în vedere că reclamanții au formulat cererea la data de 08.10.2012, instanța a constatat că termenul de prescripție de trei ani nu s-a împlinit și a respins excepția invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții B. B. și B. A. – E. sunt moștenitorii defunctului B. D., în calitate de fii, conform certificatului de calitate nr. 181 din 16.07.2007 și Sentinței civile nr. 3941 din 12.03.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 401/28.09.2011 Curții de Apel Iași.
P. sentința civilă menționată, instanța a constatat calitatea de moștenitori legali a reclamanților de pe urma defunctului B. D., decedat la data de 17.06.2007, fiecăruia cuvenindu-se o cotă de ¼ din moștenire. Totodată, reclamanților le-au fost atribuite câte 785 de părți sociale la .., pârâta din prezenta cauză.
P. Decizia nr. 4091 din 23.10.2012 pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cauză asemănătoare, s-a stabilit că dreptul moștenitorilor la plata contravalorii părților sociale se naște din lege și reprezintă acoperirea prejudiciului suferit prin pierderea proprietății părților sociale ale autorului.
În cazul decesului asociatului, societatea este obligată la plata contravalorii părților sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat, la care a participat și asociatul decedat ulterior.
Intenția legiuitorului a fost aceea de a preveni eventualele abuzuri ale societății împotriva moștenitorilor care nu au posibilitatea de a controla modul în care este administrată societatea.
În cauză, ultimul bilanț al .. aprobat la data decesului asociatului B. D., este cel din 31.12.2006. Conform acestuia, valoarea unei părți sociale este de 176,94 de lei.
P. urmare, contravaloarea celor 785 de părți sociale atribuite de instanță fiecăruia dintre reclamanți este de 138.905,55 lei, sumă solicitată de altfel și prin cererea de chemare în judecată.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis cererea reclamanților și a obligat pârâta .. la plata către fiecare reclamant a sumei de 138.905,55 de lei, reprezentând contravaloarea celor 785 de părți sociale atribuite prin Sentința civilă nr. 3941 din 12.03.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 401/28.09.2011 a Curții de Apel Iași.
În baza art. 274 din vechiul cod de proc. civ., aplicabil în cauză, a obligat pârâta, care a căzut în pretenții, să plătească fiecărui reclamant suma de 4.389 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, conform chitanțelor atașate la dosar.
Împotriva acestei soluții, a formulat apel pârâta ., solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii cererii reclamanților cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanta a arătat apelanta că hotărârea primei instanțe este nelegală, instanța de fond respingând în mod nejustificat excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând în acest sens un alt moment decât cel prevăzut de lege, de la care a început să curgă termenul de prescripție, că, potrivit art. 7 din decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar art. 202 din Legea nr. 31/1990 republicată consacră dreptul moștenitorilor asociatului decedat la plata contravalorii părților sociale, că, în privința acestui drept, jurisprudența a stabilit că se naște din lege, iar referitor la momentul nașterii obligației de plată, respectiv al dreptului de creanță, că acesta se raportează la data ultimului bilanț aprobat existent la momentul decesului asociatului, că autorul reclamanților, fost asociat la .., a decedat la data de 17.06.2007, iar ultimul bilanț contabil aprobat este din anul 2006, că acțiunea reclamanților a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 09.10.2012, când termenul de prescripție de 3 ani era împlinit, iar, în calitate de moștenitori sezinari, reclamanții au avut posibilitatea de a exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct fară a fi necesară atestarea prealabilă a calității de moștenitori, pe cale notarială sau judecătorească.
De asemenea, apelanta mai arată că, de la data deschiderii moștenirii, fiecare reclamant, în virtutea caracterului divizibil al sezinei, putea acționa pentru partea ce îi revenea din creanța dobândită de la defunct, că aceștia au obținut atestarea calității de moștenitori ai defunctului B. D. pe cale notarială, conform certificatului de calitate nr. 181/16 iulie 2007, eliberat de B.N.P.A. R. A. A.-M. V. din B., iar sentința civilă nr. 3941 din 12.03.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 401/28.09.2011 a Curții de Apel Iași nu are relevanță în cauză, că, prin această hotărâre, instanța a atribuit fiecărui moștenitor câte 785 părți sociale ale .., iar, potrivit legii, părțile sociale formează capitalul social al societății și pot fi deținute doar de asociați, că reclamanții nu au însă această calitate, Înalta Curte de Casație și Justiție statuând irevocabil în acest sens, prin decizia nr. 4091 din 23.10.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție menționată și de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate, stabilindu-se că dreptul de creanță al moștenitorilor reprezintă ""acoperirea prejudiciului încercat prin pierderea proprietății părților sociale ale autorului".
Totodată, apelanta mai arată că părțile sociale deținute de asociatul B. D. s-au anulat de drept la data decesului său, iar reclamanții nu puteau dobândi prin moștenire părțile sociale care le-au fost atribuite prin sentința civilă nr. 3941 din 12.03.2010 a Judecătoriei Iași, iar această hotărâre nu poate constitui un reper în stabilirea momentului de la care a început să curgă dreptul la acțiune pentru realizarea dreptului de creanță constând în contravaloarea părților sociale, fiind irelevante din acest punct de vedere apărările formulate de pârâtă în dosarul nr._ atașat la dosarul cauzei.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.194,50 lei ( conform chitanței nr._/24.10.2014 – fila 25).
Intimații B. B. și B. A. E. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare, intimații au arătat că sunt moștenitorii defunctului B. D. și au formulat numeroase cereri către apelantă, prin mama lor, pentru a beneficia de drepturile autorului lor, însă acestea au fost refuzate, că, la decesul tatălui lor, au rămas 4 copii ce au provenit din relații diferite ale acestuia și nu s-au putut înțelege pentru soluționarea mai rapidă a problemelor succesorale, judecătoria Iași soluționând dezbaterea succesiunii, că dreptul lor s-a născut la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3941/12.03.2010.
La termenul de judecată din data de 20.01.2015, apelanta a invocat excepția lipsei calității procesuale a intimatei B. C. G., excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei și pe care o va soluționa cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin.1 C.proc.civ.:
Intimata B. C. G. a formulat în cadrul dosarului Judecătoriei V. cerere de intervenție în interes propriu la data de 06.05.2014, cerere ce a fost admisă în principiu la termenul de judecată din data de 10.06.2014. La același termen de judecată, instanța a dispus disjungerea cererii de intervenție și formarea unui dosar, părți în prezentul dosar rămânând doar apelanta . și intimații B. B. și B. A. E.. Pe cale de consecință, dată fiind disjungerea cererii de intervenție de cererea principală, intimata B. C. G. nu are calitate procesuală pasivă în apelul formulat în dosarul nr._, motiv pentru care va admite excepția invocată de apelantă și va respinge apelul în contradictoriu cu această intimată ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 479 C.proc.civ., instanța reține că apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 1566/17.06.2014 a Judecătoriei V. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a criticat sentința Judecătoriei V. cu privire la soluția primei instanțe în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, apreciind că momentul de la care se calculează termenul de prescripție de 3 ani este de la data ultimului bilanț aprobat existent la momentul decesului asociatului ori data decesului asociatului B. D..
Cu privire la această critică, instanța de control judiciar observă din cuprinsul actelor depuse la dosar, că, deși intimații B. B. și B. A. E. au obținut certificatul de calitate de moștenitor al defunctului B. D. la data de 16.07.2007, stabilirea masei succesorale rămase după defunct și mai ales componența acesteia s-a realizat în cadrul acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._/245/2008, acțiune finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr. 3941/12.03.2010, irevocabilă din data de 28.09.2011. P. sentința amintită, s-a stabilit că, din masa succesorală a defunctului B. D., fac parte și cele 3.140 părți sociale la societatea apelantă, revenindu-le celor doi intimați din apel câte 785 părți sociale. În aceste condiții, atâta timp cât dreptul reclamanților în privința părților sociale menționate a fost definitiv stabilit abia la data de 28.09.2011, în condițiile refuzului apelantei de a le recunoaște acest drept, cu toate demersurile intimaților, dreptul la acțiune al intimaților cu privire la contravaloarea părților lor sociale nu se putea naște decât de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3941/12.03.2010. Acesta este și momentul recunoașterii dreptului lor asupra părților sociale deținute de defunct la societatea apelantă.
Nu pot fi reținute aprecierile apelantei cu privire la momentul la care s-a născut dreptul la acțiune ca fiind cel al ultimului bilanț aprobat în condițiile în care acest moment este unul de referință doar pentru stabilirea valorii părților sociale solicitate de către intimați,conform art. 202 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, neinteresând prescripția dreptului la acțiune, mai ales că acest moment este chiar anterior deschiderii moștenirii. De asemenea, nu interesează în cauză momentul deschiderii succesiunii întrucât la acea dată, nu erau stabilite în clar bunurile lăsate de către defunct și drepturile intimaților asupra acestora, existând refuzuri chiar din partea societății apelante de a le recunoaște dreptul asupra părților sociale, aspect ce rezultă din cererea de intervenție formulată de apelantă în dosarul nr._/245/2008 – fila 17 dosar_ .
Mai mult, aspectele invocate de către apelantă cu privire la împrejurarea că intimații nu puteau dobândi prin moștenire părțile sociale nu pot fi puse în discuție în cadrul acestei acțiuni, în condițiile în care sentința nr. 3941/12.03.2010 rămasă irevocabilă și opozabilă apelantei a stabilit cu autoritate de lucru judecat că părțile sociale ale defunctului B. D. fac parte din masa succesorală și revin moștenitorilor săi, printre care se află și intimații din prezenta cauză.
Față de toate argumentele expuse anterior, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 296 C.proc.civ., instanța urmează să respingă ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 1566/17.06.2014 a Judecătoriei V., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. Cludia G. invocată de apelanta ..
Respinge apelul în contradictoriu cu această intimată ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 1566/17.06.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 mai 2015.
Președinte, O. M. V. | Judecător, A. A. | |
Grefier, T. B. |
Red./Tehnored. Jud. O.M.V./28.05.2015
5ex/3 . fond: G. B., Judecătoria V.
| ← Cereri. Sentința nr. 05/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul... → |
|---|
