Plângere contravenţională. Decizia nr. 1308/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1308/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1308/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1308/A/2015
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine PRONUNȚAREA cererii de apel formulată de petent Z. V. B. domiciliat în București, ..9, .,. în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva sentinței civile nr. 516/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ având ca obiect - plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19 septembrie 2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași considerente a dispus amânarea din nou a pronunțării pentru astăzi 20 octombrie 2015 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 516/25.02.2015 Judecătoria V. a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul Z. V. B. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V. împotriva procesului verbal contravențional . nr._ din data de 29.03.2014.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 29.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit.c) pct.3 din O.U.G. 195/2002 reținându-se în sarcina petentului că a condus autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Muntenii de Jos, jud. V., pe DN24, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI_, având o viteză de deplasare de 82 km/h.
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale prev. de art. 17 din O.G nr.17 din O.G nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
De aceea, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp prin probele administrate în cursul judecății nu se face proba contrară.
Conform art.48 din O.U.G. 195/2002, conducătorii autovehiculelor trebuie să respecte regimul legal de viteză, limita maximă de viteză în localități fiind, potrivit art.49 alin.1 din același act normativ, de 50 km/h.
Susținerile petentului conform cărora nu a depășit viteza legală, sunt infirmate de fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, care relevă că petentul la data de 29.03.2014, ora 16:57:01, a circulat pe raza localității Muntenii de Jos, cu viteza de 82 km/h(f.19, 20 verso).
Mai mult decât atât, intimata a depus înscrisuri (fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 05.04.2013 a aparatului radar AUTOVISION) care demonstrează fără echivoc existența faptei reținută în sarcina petentului prin procesul verbal.
Totodată, instanța nu poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, pe de o parte, deoarece petentul nu a făcut dovada unui grad redus de pericol social al faptei, iar, pe de altă parte, această măsură ar fi de natură a aduce atingere ordinii sociale prin punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, care este protejată prin sancționarea faptei săvârșită de contravenient.
Instanța a constatat că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin. 1 lit.c pct. 3 din OUG 195/2002 reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei și 4 puncte penalizare, neavând elemente pentru a aprecia că această sancțiune este disproporționată. Această sancțiune corespunde atât gradului de pericol social generic cât și gradului de pericol social concret al faptei, conform criteriilor obligatorii prevăzute de art.21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a respins plângerea petentului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel petentul Z. V. -B.
1.Instanța de fond a omis sa se pronunțe, încălcând drepturile procesuale ale apelantului, obligația de a afla adevărul care revine fiecărei instanțe, dar si rolul activ asociat, asupra următoarelor apărări si excepții ridicate de apelant:
a.excepția prescrierii executării sancțiunii contravenționale a amenzii
aplicate, in temeiul art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dat fiind ca a primit PVC in data de 30.04.2014, iar dreptul de a executa sancțiunea contravenționala s-a prescris, la 30 de zile de la data întocmirii PVC, deci la data de 29.04.2014, conform art. 181 din Codul de procedura civila in vigoare (ca drept procesual comun in materie contravenționala, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001);
b.încălcarea procedurii contravenționale, dat fiind ca nu a fost oprit de agentul de politie, apelantul oprind voluntar pe un alt drum decât cel pe care s-a realizat înregistrarea vitezei pentru care a fost sancționat;
c.intocmirea nelegala a PVC cu privire la precizarea locului faptei, cat timp mențiunea „in localitatea Muntenii de jos" nu reprezintă locul, ci un sector de drum care se poate intinde pe cativa kilometri, fiind nesocotit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care prevede ca „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei (...)", facand imposibila apărarea contravenientului in circumstanțele reale ale faptei;
d.nementionarea obiecțiunilor apelantului in PVC, dat fiind ca agentul s-a mărginit sa precizeze ca „Nu semnează procesul verbal", desi a combătut mai multe aspecte legat de situația de fapt pe larg expusa in Plângere – cum ar fi obiecțiunea referitoare la contestarea vitezei si a locului unde depășise limita legala nu a fost consemnata sau faptul ca dorește probarea celor pentru care sunt acuzat (poze, filmare), iar agentul a replicat sec cum ca „proba va fi trimisa instanței, daca veti contesta.";
e. lipsa din PVC a semnăturii unui martor asistent, agentul menționând in locul semnăturii „proba video"; or, procedura de asistare la întocmirea PVC de către un martor este reglementata pentru a se atesta refuzul semnării si al altor aspecte legate de consemnările agentului constatator, nicidecum pentru constatarea faptei in sine, pe care ar releva-o proba video; in plus, martorul este o persoana, iar nu un fișier electronic; proba video este un alt instrument probator cu privire la alt aspect decât cel privind întocmirea PVC si refuzul semnării, acestea neconfundându-se - condiții in care s-au incalcat prevederile explicite ale art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care dispun ca „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod";
f.faptul ca eroarea cinemometrului (radarului) la măsurarea este de 4 km/h pentru viteze de pana la 100 km/h, în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, conform Normei aprobate prin Ordinul BRML nr. 301/2005 - dincolo de faptul ca se impun verificare anumite condiții de exploatare;
g.s-a ignorat complet solicitarea de probatorii, in speța solicită efectuarea unei expertize tehnice asupra cinemometrului si a blocului funcțional din care face parte, pentru a se constata daca acesta:
- a fost supus autotestării înainte de utilizarea in cazul contravenției de care este acuzat;
- avea toate părțile componente intacte si complet funcționale, iar de la data utilizării nu a fost supus niciunei intervenții de service/reparare/înlocuire de piese;
- mediul in care a fost utilizat respecta gradul de umiditate, electromagnetism, praf si impurități edictate de Normativul menționat;
- nu a fost avariat anterior . natura a pune in discuție capacitatea de a respecta parametrii normali de funcționare;
h. respingerea ca proba a unei eventuale filmări care sa privească viteza cu care circula, pentru simplu si bunul motiv ca nu exista nicio identificare - suficient de precisa si concomitenta cu întocmirea PVC - a mijlocului de proba in discuție, care se poate dovedi hotărâtor pentru acuzația adusa, de vreme ce oricând intimatul poate sa prezinte alt fișier, neavând nicio obligație procesuala de a declara sub jurământ ca proba prezentata este autentica; apoi, art. 341 din NCPC încadrează filmele ca mijloace materiale de proba, daca nu au fost obținute prin incalcarea legii - aspect comentat la pct. 30 si urm. din Plângere;
2.Aceeași instanța de fond a ignorat faptul notoriu si elementar ca, sub aspectul sarcinii si condițiilor probatoriului, procedura contravenționala este de tip penal, asa cum rețin in mod constant instanțele naționale, fondat pe interpretarea obligatorie a art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, interpretare care aparține Curții EDO. Orice acuzație de tip penal se aduce la cunoștința si se probează de către autoritatea îndrituita înainte de aplicarea oricărei sancțiuni, pentru a se garanta prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare si echivalenta armelor procesuale.
Curtea de la Strasbourg a admis, in mai multe cauze (cele mai titrate fiind "A. contra României" - 2007 si "Ozturk contra Germaniei" - 1984), ca beneficiază pana la proba contrarie de prezumția de nevinovăție si de principiul "in dubio pro reo".
Intimata nu a probat cert acuzația ca am depășit viteza legala, iar instanța a confirmat PVC contestat numai pentru bunul motiv ca apelantul nu poate sa demonstreze contrariul, care constituie un fapt imposibil, o probatio diabolica. La fel si in aceasta speța – apelantul a cerut proba certa a vitezei cu care a fost înregistrat autovehicul, certificarea probelor cu documente si semnături, respectarea procedurii de utilizare a aparaturii de constatare a vitezei in mișcare si - important - de pe sens contrar. Nu s-a pus in nicio clipa la îndoiala faptul ca viteza înregistrata ar putea fi exagerata, greșit înregistrata sau redata in „probele" video, desi se constata din evoluția vitezei ca aceasta nu a fost constanta sau crescătoare, ci in limite apropiate de cea legala. Mai mult, doar 2km/ora fac diferența intre încadrarea data de agent in speța si o alta încadrare care putea fi realista, dar care ar fi fost sancționată mai blând.
3.Astfel, intimata invoca - iar instanța de fond nu a cenzurat activ un set de 6 fotografii din filmul realizat cu aparatura video, de o calitate absolut îndoielnica. niciun element de siguranța, nici măcar o confirmare declarativă, sub semnătura persoanelor competente legal să asume asemenea situații, nu exista în ce privește autenticitatea fotografiilor „extrase" din filmare. Trebuie remarcat faptul ca mențiunea „conform cu originalul" de pe fotografii privește forma copiata fata de cea „originala" a acestora, fără a se atesta in acest mod faptul ca forma „originala" este produsul aparatului pentru care se prezintă buletinul de verificare metrologica si nici faptul ca aparatul pentru care s-a prezentat buletinul era montat pe autovehiculul in care se afla echipajul care a efectuat înregistrarea invocata privind depășirea vitezei, imputata acestuia.
4.Nu sunt certe aspectele privind autenticitatea datelor înscrise electronic pe fotografii, respectiv daca acestea sunt generate in filmarea „incriminatoare", si nici privind corectitudinea înregistrărilor efective ale cinemometrului, la fel cum nu se face nicio legătura unica formala intre aparatul de măsurat indicat in buletinul metrologic invocat si cel care a realizat filmarea din care s-au extras fotografiile.
Singura fotografie care înregistrează (dincolo de viciile si incertitudinile invocate anterior) numărul mașinii mele este cea cu viteza de 69km/h, iar nu cu 82km/h, fapt care ar conduce la o reîncadrare a faptei, a cărei gravitate scade considerabil in accepțiunea legiuitorului.
5.Filmarea in mișcare conduce la o eroare de măsurare, aflata in toleranta cinemometrului, de 4km/h, iar daca filarea se face in sens opus toleranta creste corespunzător intervalului de viteza in care se înscrie măsurătoarea, întrucât vitezele celor doua vehicule se cumulează, trecând peste pragul de 100 km/h, unde eroarea admisa la măsurare este de 4% din valoarea vitezei măsurate, care este suma celor doua viteze de deplasare, adică, in speța, 82 + 57 = 139, conform foto 3, adică toleranta este de 5,56 km/h. Daca aceasta valoare se scade din valoarea înregistrata ca maxima in foto prezentate, atunci sancțiunea aplicata este nelegala.
Viteza aparenta de 82 km/h s-a înregistrat doar timp de 2 secunde si . cu privind secțiunea exacta a înregistrării .
Solicită instanței de apel să stabilească nerespectarea procedurii de constatare a faptei sancționate si de comunicare a PVC, lipsa probatoriului cert, lipsa pericolului social concret in săvârșirea faptei de care sunt acuzat, neexistând nicio urmare concreta sau probabila in speța care sa impună o admonestare atât de severa din partea autorității publice.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate noi probe.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile se constată că apelul este neîntemeiat:
Primul motiv de apel cu privire la nepronunțarea primei instanțe asupra excepției prescrierii executării sancțiunii contravenționale este întemeiat.
Această excepție a fost invocată de petent prin răspunsul la întâmpinare si nu a fost soluționată prin încheierile premergătoarea sau prin sentința.
În temeiul art. 480 alin 6 NCPC se va retine acest motiv de nelegalitate a sentinței -nepronunțarea pe excepție - se va anula sentința si se va rejudeca.
Excepția prescrierii executării va fi respinsă motivat de faptul că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin modalitatea legală –afișare - petentului in termen de 30 zile de la aplicarea sancțiunii, cu respectarea art. 14 din OG 2/2001.
Excepția prescrierii executării va fi respinsă motivat de faptul că procesul verbal încheiat în 29. 03. 2014 a fost comunicat prin afișare la domiciliul petentului la data de 29. 04. 2014, în termenul de o lună (după ce anterior s-a încercat comunicarea către petent prin scrisoare recomandată si nu s-a realizat pentru că lipsea de la domiciliu contravenientul).
Pe fondul plângerii se constată că în mod corect a reținut că procesul verbal nu este afectat de nulitate si de netemeinicie.
Al doilea motiv de apel cu privire la neegalitatea procesului verbal pentru viciile prevăzute al literele a-e este neîntemeiat; acest motiv nu reprezintă o reală exceptiei de procedură, ci reprezintă apărări cu privire la legalitatea procesului verbal.
Neindicarea cu exactitate a KM la care a fost săvârșită fapta de către petent nu reprezintă un motiv de nulitate pentru că art. 17 din OG 2/2001 nu prevede o asemenea exactitate in determinarea locului săvârșirii contravenției; in cauză s-a identificat localitate unde a fost săvârșită contravenția, suficient pentru descrierea faptei.
Faptul că petentul a fost oprit de agentul constatator, ci că petentul a oprit benevol nu reprezintă vreun motiv de nulitate a procedurii de constatare a contravenției.
Neindicarea obiecțiunilor in extenso ale petentului nu afectează legalitatea - procesul verbal s-a prevăzut o sinteză-faptul că acesta nu semnează procesul verbal. Petentul are posibilitatea prin plângere de a invoca diferită apărări, ceea ce a si realizat.
Neindicarea unui martor în procesul verbal, care să ateste modalitatea de încheiere a procesului verbal nu afectează legalitatea procesului; potrivit art.19 alin 3 din OG 2/2001” In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal in acest mod. ”.
In cauză nu s-au indicat motivele avute in vedere la încheierea procesului în lipsa martorului.
In cauza nu s-a produs vreo vătămare petentului-din moment ce acesta recunoaște in plângere că a refuzat să semneze procesul verbal.
Motivele de apel cu privire la temeinicia procesului verbal( 3-5) sunt neîntemeiate.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 29.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit.c) pct.3 din O.U.G. 195/ 2002 reținându-se în sarcina petentului că a condus autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Muntenii de Jos, jud. V., pe DN24, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI-_, având o viteză de deplasare de 82 km/h.
Susținerile petentului conform cărora nu a depășit viteza legală, sunt infirmate de fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, care relevă că petentul la data de 29.03.2014, ora 16:57:01, a circulat pe raza localității Muntenii de Jos, cu viteza de 82 km/h. Fotografiile realizate în decurs de 3 minute atestă faptul că petentul a circulat de la 82 Km/oră până la 69 km/oră.
Aceste fotografii au fost realizate cu aparatul radar care a fost amplasat pe vehiculul indicat in procesul verbal; există concordantă între vehiculul indicat în procesul verbal ca fiind cel de pe care au fost realizate înregistrările si cel din buletinul de verificare metrologică.
Din buletinul de verificare metrologică rezultă că cinemometrul se afla in perioada de valabilitate a verificării.
Dubiile apelantului cu privire la erorile înregistrărilor cinemometrului sunt simple supoziții; nu există vreun dubiu că acest cinemometru nu funcționa corect.
Astfel că expertiza solicitată prin motive de apel nu este utilă cauzei.
Limita erorii admise pentru acordare aviz de funcționare pentru cinemometru nu poate fi invocată în favoarea contravenientului; odată ce acest cinemometru era în perioada de valabilitate a verificării, rezultă că înregistrarea efectuată este valabilă.
In cauză prezumția de nevinovăție, recunoscută de jurisprudența CEDO, ca fiind aplicabilă si in domeniul contravențional, a fost înlăturat prin fotografiile depuse.
In temeiul art. 480 NCPC se va admite apelul, se va anula sentința și rejudecând se va soluționa excepția prescrierii executării sancțiunii în sensul respingerii si se va respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Z. V. B. împotriva sentinței civile nr. 516/ 2015 a Judecătoriei V. pe care o anulează și în consecință:
Respinge excepția prescrierii executării sancțiunii contravenționale.
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Z. V. B. in contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 03 Noiembrie 2015
Red. P.I.M./20.11.2015
EX.4
JUD.FOND: D. M. – E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1324/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1273/2015. Tribunalul... → |
|---|
