Plângere contravenţională. Decizia nr. 1324/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1324/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1324/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1324/A
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelant P. C. G. în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1150 din 13.05.2015 a Judecătoriei V., având ca obiect - plângere contravențională împotriva PV . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, răspunde apelantul P. C. G., lipsă fiind intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V. .
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, achitat timbrajul.
Apelantul P. C. G., depune la dosar acte medicale, reprezentând certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap cu nr.2122/R1/28.07.2015 și Hotărârea nr.30 din 28.07.2015 emisă de Comisia pentru protecția Copilului. Precizează că nu mai are alte înscrisuri de depus și probe de administrat în prezenta cauză.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, președintele completului acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul P. C. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului, casarea sentinței și rejudecând să se constate că a fost un caz de forță majoră, fiind grăbit să ducă medicamente unui copil grav bolnav.
Arată că prin actele depuse la dosar face dovada că are un copil cu grad de handicap ce necesită transportat la spital pentru administrarea tratamentului de care are nevoie iar suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile iar îngreuna situația. Solicită admiterea apelului, casarea sentinței și reanalizarea dosarului.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, tribunalul, lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1150 pronunțată la data de 13.05.2015 de Judecătoria V., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1150 din 13.05.2015 Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. C. G., cu domiciliul în Iași, ., bl._, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în V., .. 1, jud. V..
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._/11.02.2015.
În considerentele sentinței se arată că la data de 11.02.2015 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.02.2015 prin care s-a constatat că la aceeași dată, la ora 20:48, petentul P. C. G. a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 – Satu Nou, în localitate, cu viteza de 107 km/h – viteza stabilită și filmată cu aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala de poliție MAI-_, faptă prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 Cod procedură civilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
-imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța a constatat că apărările petentului sunt neîntemeiate. Înregistrarea a fost efectuată cu respectarea tuturor acestor dispoziții legale, iar cele constatate prin procesul-verbal contestat - că la data de 11.02.2015, ora 20:48, petentul P. C. G. a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 – Satu Nou, în localitate, cu viteza de 107 km/h – sunt confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar montată pe autospeciala de poliție MAI-_, atestată conform buletinului de verificare metrologică nr._/03.04.2014 pentru efectuarea de măsurători atât în regim staționar cât și în regim de deplasare. Petentul nu contestă că ar fi fost surprins de către agenți de poliție ce s-ar fi aflat într-o autospecială cu un alt număr de înmatriculare, astfel că solicitările sale cu privire la dovada montării aparatului pe respectivul vehicul sunt neîntemeiate.
Viteza cu care circula nu poate fi contestată invocând prudența conducătorului auto în condiții de noapte, dimpotrivă acest aspect conturează o gravitate sporită a contravenției. În ceea ce privește faptul de a se afla în interiorul localității, acest aspect a fost perceput în mod direct de către agentul constatator, bucurându-se de prezumția de veridicitate, ce se coroborează de imaginile surprinse din care rezultă indicii cu privire la acest aspect, nefiind dovedit contrariul.
Prin Ordinul nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05 s-a dispus abrogarea punctului 4 din NML 021-2005, referitor la cerințele privind utilizarea cinemometrelor. În consecință apărările privind calificarea agentului constatator și cele privind condițiile meteo nu pot conduce la nulitatea probelor, cu consecința anulării procesului-verbal.
Dispozițiile art. 3.2. și 3.7. din NML 021-05 privind cerințele tehnice constructive și de aspect exterior și cerințele privind sigilarea se referă la condițiile legale avute în vedere în producția de cinemometre rutiere și a căror respectare se verifică în condițiile art. 5, conformitatea fiind stabilită prin buletine de verificare metrologică.
În ceea ce privește competența agentului constatator, aceasta derivă din funcția de agent principal de poliție pe care o are în cadrul Serviciului Rutier.
Petentul mai susține că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit după 17 minute tot în localitatea Satu Nou, ceea ce raportat la viteza de 107 km/h era imposibil. Instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este semnat de către petent, care a fost oprit. Astfel se explică diferența de timp de la momentul constatării faptei și până la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție.
Rezultă așadar că procesul-verbal contestat este temeinic, fapta săvârșită fiind constatată în condițiile legii.
Sub aspectul sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și circumstanțele personale ale petentului și nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. C. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
- Solicită să se constatate netemeinicia și neegalitatea sentinței instanței de fond, soluția pronunțată fiind dată cu interpretarea greșita a normelor legale în materie și fără a tine cont de principiile și garanțiile consacrate de practica Curții Europene a Drepturilor Omului în privința aplicării art.6 din Convenție în materie contravențională, în speță și sarcina acuzatorului (a intimatei) de a dovedit realitatea faptei imputate.
Ori, deși instanța de fond face referiri la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, reține, în mod greșit prezumția de veridicitate și adevăr a procesului-verbal de contravenție.
Fiind vorba de materia contravențională, asimilată potrivit practici CEDO cu materia penală, apreciază că instanța trebuia să aibă în vedere principiul nevinovăției, potrivit căruia cel care face o acuzație trebuie să și o dovedească, principiu așadar, potrivit căruia intimata trebuia să dovedească faptele imputate petentului-apelant din prezenta cauză.
În speță, fiind vorba de o faptă constată prin mijloace tehnice omologate, intimata trebuia să facă dovada, pe lângă cea a omologării aparatului radar cu care a surprins video fapta imputată și a următoarelor fapte:
-dovada atestării ca operator radar a agentului constatator - dovadă nefăcută
-dovada faptului că fapta imputată a fost comisă în localitate - dovadă nefăcută
-dovada faptului că limita de viteză pe sectorul respectiv de drum este de 50 km/h - în condițiile în care se impută depășirea limitei de viteză cu mai mult de 50 km/h - dovadă nefăcută.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art.249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în fata instanței trebuie să o dovedească insă "in afară de cazurile în care legea prevede altfel" Ori,in cauză:
-pe de o parte, potrivit principiului nevinovăției - aplicabil în cauză în temeiul prevederilor art.6 din Convenție și a jurisprudenței CEDO - sarcina probei revine intimatei - în dovedirea "acuzației" formulate împotriva petentului-apelant
-pe de altă parte - reclamantul a invocat un fapt negativ - faptul că nu se afla în localitate si că limita de viteză nu era de 50 km/h - sens în care faptul pozitiv contrar trebuia dovedit de intimată.
Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond, în lipsa unei dovezi clare în acest sens, atât faptul că fapta imputată reclamantului ar fi fost săvârșită în localitate cât și faptul că își fi depășit viteza legală cu mai mult de 50 km/h în contextul în care nici faptul comiterii faptei în localitate, dar și nici limita legală de viteză pe acel sector de drum nu a fost dovedită în cauză de intimată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 102 alineat 3 litera e) O.U.G. 195/2002 „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...] e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic".
Textul de mai sus trebuie coroborat cu prevederile art. 121 alineat 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 republicată „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic".
Cu alte cuvinte, în lipsa probării legalității mijloacelor tehnice utilizate, adică a îndeplinirii exigențelor prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinémomètre) din 23.11.2005, contravenția nu va putea fi considerată ca probată sub aspectul elementului său material.
Aceste dovezi - ce nu au fost făcute în cauză (a atestării agentului constatator ca operator radar, a limitei de viteza în localitatea Satu Nou cât și a faptului că subsemnatul se afla în localitate) se impune cu atât mai mult cu cât instanța are a aprecia legalitatea și temeinicia faptei imputate subsemnatului, menționată în procesul verbal contestat.
În lipsa oricăror dovezi ale celor mai sus invocatei, dovezi în sarcina intimatei - așa cum a arătat - apreciază că instanța nu ar avea cum a aprecia temeinicia faptei imputate și legalitatea sancțiunii aplicate în prezenta cauză. Instanța de fond, aplicând prezumții - de veridicitate a procesului verbal a ignorat inclusiv principiul în dubio pro reo.
Sub aspectul limitei maxime de viteza în localitatea Satu Nou se impune a învedera că, așa cum rezulta din înscrisul anexat - extrase din presă - în anul 2011 în localitatea Satul Noul, Județul V., limita maximă de viteza a fost crescută la 70 km/h, context în care și în situația în care reclamantul ar fi condus cu 107 km/h nu își fi depășit viteza maximă cu mai mult de 50 de km/h.
În drept, invocă prevederilor art.34 alin.2 din OG 2/2001 coroborate cu cele ale art.466 și următoarele Cod procedura civila.
Analizând sentința apelantă prin prisma motivelor de apel invocate și față de prevederile art. 477 C.proc.civ., Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.
Afirmația acestuia potrivit căreia în materie contravențională sarcina probei revine în exclusivitate agentului constatator și că prin recunoașterea unei prezumții de legalitate și veridicitate procesului-verbal de contravenție,se aduce atingere prezumției de nevinovăție a contravenientului nu este în totalitate adevărată fiind contrazisă de jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în aceeași materie.
Astfel, din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este contrară dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Instanta de fond a reținut in mod corect că petentul se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa.
Din probele administrate, respectiv, actele depuse la dosar, nu rezulta o alta situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
În materia depășirilor limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție. În această situație, sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției instantanee prin filmarea și fotografierea lor, cu atât mai mult cu cât tehnica a evoluat în ultima perioadă.
În cauza de față, I. Județean de Poliție V. a depus la dosar un set de fotografii efectuate după înregistrarea video, în care au fost evidențiate toate elementele cerute de punctul 3.5.1 din NML 021-05, respectiv data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate (viteza de 107 km./h.), imaginea autovehiculului din care poate fi pus în evidență nr. de înmatriculare al acestuia Pe de altă parte, aparatul de măsură a vitezei a fost omologat și verificat metrologic. Fotografiile au fost executate cu un mijloc tehnic performant. Din succesiunea de imagini rezultă că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h, viteză pe care a redus-o treptat când a sesizat prezența autoturismului pe care era montat aparatul radar.
În cauza de față, nu s-au administrat dovezi prin care să se facă dovada contrară celor reținute prin procesul verbal de contravenție, nereușind să se răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție ceea ce conduce la concluzia că petentul a condus vehiculul pe respectivul sector de drum cu viteza de 107 km/h. Deși apelantul a negat faptul că s-ar fi aflat în localitate, susținând că agentul constatator nu ar fi făcut această probă, este de menționat că acesta nu a avut de formulat obiecțiuni în acest sens la momentul întocmirii actului de constatare a contravenției, iar din înregistrarea video stocată pe CD depus la dosar rezultă că autoturismului pe care era montat aparatul radar era poziționat la . NOU pe DN 24. Pe sectorul de drum respectiv, la data constatării contravenției, limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum DN 24 V.- Iași, localitatea SATU NOU, era de 50 km/h, limită care este în prezent și nu de 70 km/h, așa cum susține apelantul.
Circumstanțele personale invocate de petent în apel pentru a justifica depășirea limitei de viteză, nu pot fi asimilate stării de necesitate sau forței majore și nu înlătură caracterul contravențional al faptei comise. Fapta săvârșită de petent aere un grad de pericol social crescut și nu se impune redozarea sancțiunii contravenționale aplicate întrucât pe timp de noapte și mai ales în localități, conducătorii auto trebuie să adopte la condus o conduită preventivă și nu una în disprețul normelor legale.
F. de aceste considerente, Tribunalul constata ca apelul formulat este neîntemeiat, urmând sa fie respins.
In baza art. 480 C.pr.civ. instanța va respinge apelul și va păstra sentința civilă nr.1245/2015 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de P. C. G. împotriva sentinței civile nr. 1150 din 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. A. S. D. E.
GREFIER,
T. M.
Red./tehnored. S.D.E..-13.11.2015
4 ex./.2015 /Comunicat câte 1 ex. – IPJ și apelant la 13.11.2015
Judecătoria V. – judecător A. C. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1323/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1308/2015. Tribunalul... → |
|---|
