Plângere contravenţională. Decizia nr. 858/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 858/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 858/A
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent D. I. C. în contradictoriu cu intimatul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 60 pronunțată la data de 27.01.2015 de către Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 60 pronunțată la data de 27.01.2015, Judecătoria Huși în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent D. I.-C., CNP_, cu domiciliul în . C., jud. V., în contradictoriu cu intimatul I.T.P.F.IAȘI cu sediul procesual ales la S.T.P.F.V., mun. Huși, ., jud. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.08.2014.
A menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.08.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, în raport de aspectele formale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție care se poate constata și din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, a faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta a avut în vedere faptul că procesul verbal de contravenție a făcut dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie ca act administrativ.
Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că putem afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept.
Raportat la garanțiile prevăzută de art.6 CEDO și înțelesul sintagmei "prezumția de nevinovăție", reglementata de paragraful 2 al articolului 6 din Convenție trebuie relevat faptul că judecătorii nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că inculpatul/petentul a săvârșit fapta de care este acuzat. Apoi, sarcina probei aparține celui ce acuză, iar orice îndoială trebuie sa profite celui acuzat [Barbera, Messegue si Jabardo c. Spaniei,]. Totodată, el trebuie informat din timp asupra acuzației ce i se aduce, pentru a avea posibilitatea de a-și pregăti apărarea, singur sau asistat de un avocat.
În sistemul nostru, procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Curtea precizează că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar, în materie penala, obligă statele să nu depășească o anumita limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, este întemeiat a se aprecia ca una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.
Această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Totodată, în situația în care procesul verbal mai cuprinde alte elemente, spre exemplu este indicat un martor sau un alt mijloc de proba, instanța va dispune din oficiu, independent de cererea petentului în acest sens, administrarea și a acestor probe. Astfel, deși plecând de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt pe care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfășurării procedurii în ansamblul său și asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanța națională a așteptat de la reclamant să inverseze prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanțelor naționale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe.
Fiind audiat la instanță, martorul Răvașu D., a declarat că a transportat cu autovehiculul marca Dacia 1304, cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, împreună cu apelantul petent, material lemnos, de la locul de recoltare a acestora, la parchetul forestier al tatălui petentului, D. V., nefîind marcat cu amprenta dispozitivului dreptunghiular.
Conform art.21 lit. i din Legea nr.171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, constituie contravenții silvice și se sancționează cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte: (...)
i) transportul de la locul de recoltare a materialelor lemnoase nemarcate cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare; (...).
Conform art.2 lit.a din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, aprobate prin H.G. nr.996/2008, lemnul de foc face parte din categoria materialelor lemnoase m înțelesul acestor norme, iar conform art.2 lit. d din aceleași norme, prin circulația materialelor lemnoase se înțelege acțiunea de transport al materialelor lemnoase de la locul de unde au fost recoltate, obținute sau depozitate la un alt loc, astfel că în înțelesul normelor nu a fost făcută o distincție de reglementare în funcție de destinația materialului lemnos.
Față de probatoriul administrat în cauză, a rezultă fără nici un echivoc faptul că apelantul petentul a încălcat prevederile legale exprese și imperative privind circulația materialelor lemnoase.
Astfel, instanta a apreciat ca în cauza, potrivit dispozitiilor legale mentionate pe parcursul considerentelor si în baza probelor pertinente, utile si concludente administrate, constatând ca plângerea apelantului petent este neîntemeiata, instanta a respins-o, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței civile nr. 60 pronunțată la data de 27.01.2015, Judecătoria Huși a formulat apel apelantul petent D. I. C., considerând-o nelegală și netemeinică.
Arată că în fapt, a fost respinsă plângerea contravențională împotriva procesului verbal . nr._/18.08.2014 prin care a fost amendat cu 1000 lei pentru transport de lemn de foc fără marca specific.
Sustine că instanța nu a reținut un lucru esențial și anume că sunt supuse marcajului doar lemnele de foc care au circumferința mai mare sau egală cu 20 cm așa cum este reglementat în HG 996/2008 pentru aprobarea normelor de proveniență, circulație și comercializare a materialelor lemnoase.
Acesta a transportat la data de 18.08.2014 conform avizului de însoțire_, cantitatea de lemn de foc de 1.5 cm cu dimensiune de sub 20 cm.
De altfel, la fața locului materialul lemnos se parchează separat.
Pentru aceste considerente, apelantul petent solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile și pe fond exonerarea de la plata amnezii.
În drept, invocă prevederile rat. 466 Cod procedură civilă.
Intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Iași nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 NCPC, instanța constată că apelul declarat în cauză este întemeiat:
Sub aspectul legalității, se constată că în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt consemnate toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Pe de altă parte, însă Tribunalul constată că descrierea faptei nu oferă suficiente elemente care să permită instanței efectuarea unui control efectiv al legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție. La rubrica destinată descrierii pe scurt a faptelor, agentul constatator a precizat că petentul se face vinovat de transportul de material lemnos fără a fi marcat cu dispozitivul dreptunghiular conform reglementărilor legale fără însă a preciza dimensiunea la capătul subtire al copacilor transportati deși acest lucru este hotărâtor în ceea ce privește stabilirea existentei contraventiei. Conform art. 9 alin. 1 din HG nr. 996/2008 (act normativ în prezent abrogat însă în vigoare la data constatării contravenției – 18.08.2014) lemnul rotund cu diametrul la capătul subțire mai mare sau egal cu 20 cm care se transportă de la locul de recoltare însoțit de avizul de însoțire prevăzut la art. 4 alin. (1) se marchează pe fiecare piesă cu amprenta dispozitivului dreptunghiular specific emitentului din cadrul căruia face parte personalul împuternicit să elibereze avizul de însoțire.
Așadar, ca element esential al contraventiei este ca făptuitorul să transporte lemne (indiferent dacă are ca destinatia de cherestea sau lemne de foc) ale căror diametru să fie sub 20 cm la capătul subțire. Agentul constatator nu a consemnat în actul contraventional și dimensiunea lemnelor transportate de către petent astfel încât instanța nu are posibilitatea de a aprecia asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contraventie. Această lipsă nu poate fi complinite prin alte mijloace de probă extrinseci procesului verbal de contraventie. În aceste condiții, petentul a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, va admite apelul declarat de apelantul-petent D. I.-C. împotriva sentinței civile nr. 60 din 27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va modifica în tot și în rejudecare va admite plângerea contraventională și va anula procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul D. I.-C. împotriva sentinței civile nr. 60 din 27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o schimbă in tot si, in rejudecare:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul D. I.-C. (CNP_) cu domiciliul în . C., jud. V., în contradictoriu cu intimatul I. GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERĂ IASI cu sediul ales la Serviciul T. al Politiei de Frontieră V. în Huși, ., jud. V..
Anulează Procesul verbal de contravenție . nr._ din 18.08.2014 întocmit de I. GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERĂ IASI.
Exonerează petentul de la plata amenzii de 1000 lei
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică,azi, 23.06.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. A. |
Red. O.C./ 24.06.2015
Tehnored. A.A./ 4 ex. /29.06.2015
2 ex. .
Judecătoria Huși- judecător I. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1273/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 862/2015. Tribunalul... → |
|---|
