Plângere contravenţională. Decizia nr. 1323/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1323/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1323/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1323/A
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant P. G. în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr.891 din 08.04.2015 a Judecătoriei V., având ca obiect - plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, apel în termen, motivat, achitat timbrajul.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, tribunalul,declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr.891 pronunțată la data de 08.04.2015 de Judecătoria V., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.891 din 08.04.2015 Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. G. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.01.2015 în contradictoriu cu intimata I. Jud. de Politie V., ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței se arată că în urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță la data de 28.01.2015, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție contesta, întrucât acesta i-a fost comunicat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța și-a întemeiat raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând procesul verbal de contravenție contestat raportat la mențiunile anterior expuse, instanța a constatat că acestea se regăsesc în cuprinsul acestuia.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că, la data de 21.01.2015, petentul P. G. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu amendă în cuantum de 390 lei și i-a fost suspendat permisul de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ din 21.01.2015, emis de intimat, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată .
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 21.01.2015, a condus auto FORD cu nr._ dinspre V. către Văleni la . Nou a efectuat depășirea interzisă a auto Skoda încălcând marcajul longitudinal continuu, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat faptul că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C. proc. civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Instanța a constatat că dreptului statului de a institui prezumții legale îi corespunde dreptul oricărei persoane sancționată contravențional de a fi tratată și considerată ca fiind nevinovată până la proba contrarie, în situația în care aceasta se află în imposibilitate de a proba nevinovăția sa.
2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că, în ziua de 21.01.2015, a condus auto FORD cu nr._ dinspre V. către Văleni la . NOU a efectuat depășirea interzisă a auto Skoda încălcând marcajul longitudinal continuu. Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002..
La rubrica alte mențiuni s-a consemnat „nu am mențiuni”, iar procesul verbal contestat este semnat de către petent.
2.3. Probațiunea administrată în cauză:
Instanța a constatat că petentul contestă săvârșirea faptei însă nu produce probe de natură să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Mai mult, petentul nu a solicitat administrarea unor alte probe, astfel având în vedere prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, instanța a reținut temeinicia acestuia, având în vedere existența și a raportului agentului de constator.
Cât privește încadrarea juridică, instanța a constatat că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța a constatat că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, a menținut ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._ din 21.01.2015.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In fapt, a formulat plângere contravenționala împotriva procesului - verbal de constatară si sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat in data de 21.01.2015, întrucât in mod nelegal si netemeinic s-a dispus sancționarea sa pe considerentul ca in timpul efectuării manevrei de depășire a auto Skoda as fi incalcat marcajul longitudinal continuu.
Instanța de fond a respins plângerea contravenționala justificat de faptul ca „petentul nu a produs probe de natura sa facă dovada contrara celor reținute in cuprinsul procesul verbal de contravenție”.
Critică soluția instanței de fond atat sub aspectul legalității cat si sub aspectul temeiniciei.
1. Hotărârea este nelegala atat timp cat instanța nu a procedat la citarea martorului asistent, indicat in procesul verbal de contravenție, in vederea audierii.
Potrivit art.33 al. (1) din OG 2/2001 „Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Martorul asistent indicat in cuprinsul procesului verbal de contravenție este șoferul autoturismului SKODA, în a cărui depășire se apreciază ca ar fi încălcat marcajul longitudinal continuu.
Prin răspunsul la întâmpinare a solicitat ca agentul constatator sa depună proba si audierea martorului asistent, probe absolut utile pentru justa soluționare a cauzei.
2. Hotărârea este nelegala atat timp cat instanța a omis sa se pronunțe cu privire la solicitarea petentului de schimbare a sancțiunii amenzii cu avertisment.
3. Consideră, de asemenea, ca soluția instanței de fond este greșita atat timp cat CEDO include domeniul contravențional in sfera penalului, petentului fiindu-i recunoscute si garanțiile specifice in materie penala, in ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumția de nevinovăție, prevăzuta de art. 6 par. 2 din CEDO.
Sub acest aspect amintește că însăși Curtea Constituțională a României a subliniat în Deciziei nr. 1096/2009[13] că: "Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție(...). Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Fiind in prezenta unei contravenții la regimul circulației rutiere, sarcina probei revine agentului constatator, iar probele trebuie sa fie certe, pertinente si utile si nu sa dea loc de interpretări. Aceasta, deoarece orice dubiu îi profita petentului-contravenient conform principiului „in dubio pro reo".
In prezenta cauza nu s-au administrat niciun mijloc de proba care sa dovedească existenta faptei contravenționale ori vinovăția persoanei sancționate contravențional. In privința raportului agentului constatator, neexistând niciun text de lege care sa-i confere valoare probatorie, instanța nu trebuia sa-i retina drept proba (pentru stabilirea existentei faptei contravenționale si/sau stabilirea vinovăției), mai ales ca este un înscris pro cauza - întocmit la 3 săptămâni de la data întocmirii procesului verbal de contravenție.
Așadar, un asemenea înscris denumit RAPORT al agentului constatator, in niciun caz nu poate servi ca mijloc de proba la stabilirea vinovăției petentului-contravenient, daca are in vedere si poziția ferma a inspectoratelor județene de politie in sensul ca raportul agentului constatator întocmit la sfârșitul programului de lucru (N.B - nu la 3 săptămâni de la data întocmirii procesului verbal de contravenție) este instrumentul de evaluare a activități agenților constatatori și se întocmește în baza normelor interne existente. ( a se vedea A. P., „ Natura juridică și valoarea probatorie a raportului agentului constatator. Aspecte din practica judiciară în materie contravențională» articol publicat in RNSJ la 29.04.2013).
In drept, invocă dispozițiile art. 34 al. 2 din OG 2/2001.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut in mod corect că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa.
Din probele administrate, respectiv, actele depuse la dosar, nu rezulta o alta situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
În cauza de față, nu s-au administrat dovezi prin care să se facă dovada contrară celor reținute prin procesul verbal de contravenție, nereușind să se răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție ceea ce conduce la concluzia că petentul a depășit cu autoturismul proprietatea sa Ford un alt autoturism încălcând marcajul longitudinal continuu.
Pe de altă parte, instanța constată că, la momentul încheierii procesului verbal, petentul nu a formulat nici o obiecție referitoare la cele constatate, mai mult decât atât declarând ca ,,nu are obiecțiuni,,.
F. de aceste considerente, Tribunalul constata ca apelul formulat este neîntemeiat, urmând sa fie respins.
In baza art. 480 Cod pr.civ. instanța va păstra sentința civilă nr.1323/2015 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de P. G. împotriva sentinței civile nr.891/2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. A. S. D. E.
GREFIER,
T. M.
Red./tehnored. A.A.
2 ex.03.11/.2015- /Comunicat ex.2/04.11.2015
Judecătoria V. – judecător E. M. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 552/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1324/2015. Tribunalul... → |
|---|
