Plângere contravenţională. Decizia nr. 1388/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1388/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1388/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1388/A
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEO. C.
Judecător V. B.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta-petentă B. A. G. în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. și P. D., împotriva sentinței civile nr. 2731 pronunțată la data de 02.12.014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.10.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2731 din 02.12.2014 Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petenta BIRCĂ A. G., cu domiciliul în ., jud. V., și domiciliu ales la Cabinet Avocat C. C., în V., ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 30.05.2014.
A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
La data de 30.05.2014, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut că petenta BIRCĂ A. G. în timp ce se afla la volanul auto FORD FOCUS cu nr. de înmatriculare_, la plecarea de pe loc pentru a întoarce nu s-a asigurat corespunzǎtor, ocazie cu care nu a acordat prioritate de trecere autoturismului OPEL ASTRA cu nr._ care circula pe sensul sǎu de mers dinspre Bârlad spre V., intrând în coliziune cu acesta. Dupǎ coliziune auto_ s-a rǎsturnat pe partea stângǎ a sensului sǎu d mers. Fapta săvârșită este prevăzută de art. 101, alin. 3, lit. a din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 510 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 60 de zile.
Potrivit art. 101, alin. 3, lit. a din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 30.05.2014 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
În concret, instanța are în vedere faptul cǎ prin plângerea formulatǎ petenta neagǎ realitatea celor reținute în procesul-verbal de contravenție. Astfel, aceasta susține faptul că după ce din autoturismul sǎu a coborât numitul P. I., s-a pus în mișcare, semnalizând această intenție. Ulterior, dupǎ ce s-a asigurat cǎ din sens opus nu vin alte autoturisme, a efectuat o manevrǎ de întoarcere a autoturismului pe sensul opus. Totodatǎ, aceasta susține că după ce a parcurs aproximativ 150-200 m, din spate a venit cu o vitezǎ deosebit de mare un alt autoturism, care a încercat să o depășească pe partea dreaptǎ, ocazie cu care a acroșat-o, i-a șters toată partea dreaptǎ, iar ulterior, acest din urmǎ autovehicul s-a rǎsturnat.
În ceea ce privește probele administrate în cauzǎ, instanța are în vedere faptul cǎ potrivit declarației petentei, datǎ în fața agentului constatator, imediat dupǎ producerea coliziunii, aceasta a arǎtat cǎ dupǎ ce a vǎzut cǎ din partea dreaptǎ nu venea niciun autoturism, a întors pe sensul opus, iar „în timp ce întorcea”, dinspre Bârlad a venit un alt autovehicul, care a acroșat-o.
Se observǎ, așadar, faptul că ceea ce petenta a declarat în fața agentului constatator imediat dupǎ producerea coliziunii se contrazice cu cele susținute de aceasta prin plângerea contravențională, în sensul că impactul s-a produs în timp ce aceasta efectua manevra de întoarcere și nu după ce a parcurs o distanță de 150-200 m.
Aceeași situație de fapt este confirmatǎ și de intervenientul forțat P. D., care, atât prin declarația dată în fața agentului de poliție, cât și prin întâmpinarea depusă la dosar a învederat faptul că circula regulamentar din direcția Bârlad spre V., când petenta a intrat în fața sa, virând brusc la stânga, astfel cǎ nu a putut evita impactul cu autoturismul acesteia.
Totodatǎ, s-a avut în vedere și faptul că față de avariile produse la autoturismul petentei, nu se confirmǎ cele susținute de aceasta prin plângerea formulatǎ. Astfel, petenta a arǎtat faptul cǎ autovehiculul numitului P. D. i-a șters toată partea dreaptă a autoturismului sǎu, primul aflându-se în depășire pe partea dreaptǎ. Cu toate acestea, având în vedere faptul cǎ mașina petentei a suferit avarii constând în spoiler față rupt și mască față ruptă cele menționate anterior se infirmǎ, reieșind cu evidență faptul că autoturismul petentei nu terminase de efectuat manevra de întoarcere în momentul impactului, întrucât, în caz contrar, ar fi fost imposibil ca avariile produse sǎ se localizeze la partea din față a vehiculului.
Având în vedere cele de mai sus, s-a constatat instanța faptul că și declarația martorului P. I. A. este contrazisǎ, acesta susținând faptul cǎ, dupǎ ce a întors, petenta a parcurs aproximativ 20 m, când autoturismul condus de intervenient a intrat în mașina sa, lovind-o în lateral.
În ceea ce privește susținerile petentei privitoare la viteza excesiv de mare cu care circula numitul P. D., precum și împrejurarea că acesta a încercat să o depășească pe partea dreaptă, se constată că acestea sunt împrejurări care exced competenței cu care a fost investitǎ instanța în cadrul prezentei plângeri contravenționale, dar și faptul că acestea nu sunt cauze exoneratoare de rǎspundere pentru petentǎ.
Având în vedere cele de mai sus, a considerat instanța că din probele administrate în cauză, situația de fapt se prezintă astfel: autoturismul aparținând petentei a efectuat o manevrǎ de întoarcere pe sensul opus de mers, ocazie cu care nu s-a asigurat corespunzǎtor, astfel cǎ nu a acordat prioritate de trecere celui de-al doilea autoturism implicat.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatoarea nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, ei îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că organul constatator a individualizat sancțiunile cu respectarea limitelor legale și raportat la dispozițiile art. 34, alin. 1, și art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001, apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, respingând ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentǎ.
În temeiul principiului disponibilității, instanța a luat lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel petenta Bircă A. G. apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Prin cererea de apel formulată de petenta B. A. G. și înregistrată pe rolul Tribunalului V. la data de 08.01.2015 s-a solicitat desființarea sentinței civile nr. 2731/02.12.2014 a Judecătoriei V., rejudecarea pe fond a cauzei și anularea procesului verbal de contravenție . nr._/30.05.2014 încheiat de către IPJ V..
În fapt, apelanta a susținut că din declarația data in fata agentului constatator, motivele plângerii contravenționale cat si depoziția martorului P. I. A. rezultă ca plingerea formulata este întemeiata, iar evenimentul rutier produs in data de 30 mai 2014 s-a produs din culpa intervenientului forțat și a solicitat reaudierea intervenientului forțat P. D..
La data de 16.04.2015 și 04.09.2015 intervenientul forțat P. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel și menținerea sentinței civile a Judecătoriei V. apreciind că accidentul rutier a avut loc din culpa exclusivă a apelantei petente.
Analizând cererea de apel formulată de către petenta B. A. G., instanța constată următoarele:
Tribunalul V. este competent din punct de vedere material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere de apel în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, instanța constată că nu au fost invocate la cererea părților sau din oficiu excepții relative sau de ordine publică cu privire la condițiile de formă ale procesului verbal de contravenție contestat de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție conform dispozițiilor art. 16-17 din OG 2/2001.
Motivele invocate de către apelanta petentă privind greșita interpretare a situației de fapt și a stabilirii vinovăției pentru producerea accidentului rutier din data de 30.05.2014 nu sunt fondate în măsura în care instanța de fond a analizat corect modalitatea de producere a acestuia, etapele parcurse de către vehiculul condus de petentă, avariile produse, localizarea lor, traiectoria celor două autoturisme și locul unde a avut loc coliziunea.
Astfel, autoturismul condus de către petentă a fost acroșat în partea din dreapta față suferind avarii la masca față și spoiler față în timp ce efectua manevra de întoarcere cu schimbarea sensului de deplasare, fiind lovită de vehiculul marca Opel Astra G condus de către intervenientul forțat P. D. care circula regulamentar din sens opus.
Judecătoria V. a stabilit în mod corect și lipsa oricăror dovezi certe și pertinente din partea petentei apelante prin care să se probeze o situație de fapt diferită, iar culpa acesteia în producerea accidentului rutier a rezultat prin coroborarea declarațiilor tipizate date în fața organului de poliție coroborate cu existența și localizarea avariilor la cele două autoturisme implicate.
Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de către petenta B. A. G., va menține drept legală și temeinică sentința civilă nr. 2731/02.12.2014 a Judecătoriei V. și va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de Bircă A. G., cu domiciliul în ., jud. V., și domiciliu ales la Cabinet Avocat C. C., în V., ., jud. V., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, Jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2731/02.12.2014 a Judecătoriei V. pe care o păstrează.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, V. B. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 29 Octombrie 2015
Red./tehnored. V.B.
2 ex./13.11.2015
Comunicat 4 ex./13.11.2015
Judecătoria V. – judecător M. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1390/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1377/2015. Tribunalul... → |
|---|
