Plângere contravenţională. Decizia nr. 1467/2015. Tribunalul VASLUI

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:

Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata ISCTR – I. Teritorial nr. 3 la data de 12.08.2014, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 8/1/9 din OG nr. 37/2007 modif., reținându-se că la data de 11.08.2014 în intervalul orar 8-16, a fost efectuat un control la sediul acesteia din localitatea localității Muntenii de Jos, ocazie cu care s-a întocmit nota de constatare nr. 1250, prin care s-a constatat:

a) nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu patru ore sau mai mult astfel: în urma verificării prin metoda electronică tahoscan, cu privire la respectarea de către șoferul S. V. a prevederilor Regulamentului 561/2006, s-a constatat că în perioada verificată, respectiv 31.04._14, conducătorul auto mai sus menționat în data de 16.05.2014, nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu patru ore sau mai mult.

Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalității, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.

Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Instanța apreciază că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.

În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.

Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.

Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanță din oficiu, chiar în lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea să administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.

Ca atare, raportat cauzei, instanța reține că petenta nu a administrat probe care să demonstreze netemeinicia faptei reținută în sarcina sa prin actul sancționator, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicia procesului-verbal, și drept consecință acesta va fi menținut, prin respingerea plângerii.

În ceea ce privește solicitarea petentei privind înlocuirea amenzii aplicată cu sancțiunea avertismentului, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmarea produsă.

Or în cauză, din chiar prevederile art. 8/1 – OG 37/2007 se reține că fapta săvârșită de petentă reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85, și după caz a Acordului AETR, ca atare nu are un grad scăzut de pericol social.

Raportat celor expuse, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, s-a reținut că fapta comisă de către petentă are un grad de pericol social relativ ridicat, sancțiunea avertismentului fiind prea blândă raportat la împrejurările săvârșirii faptei.

Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petentă, procesul-verbal a fost menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel petenta ., fără însă a-l motiva prin însăși cererea declarativă a căii de atac.

Legal citat intimatul ISCTR a formulat întâmpinare la apelul formulat apel pe care îl consideră netemeinic si nelegal având in vedere următoarele motive:

Consideră că sentința civila nr.2786/05.12.2014 pronunțata de prima instanța este temeinică si legală, motivația sa fiind clară. Astfel, instanța a motivat sentința pentru fiecare motiv in parte invocat de petenta in plângere si a apreciat in mod corect faptul ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001.

Solicită respingerea apelului deoarece Instanța de fond a apreciat în mod just respingerea plângerii contravenționale având in vedere ca sancțiunea amenzii pecuniare a fost just aplicata de agentul constatator, urmare adresei primita de la Registrul Auto R., înregistrata la ISCTR sub nr._/07.07.2014 prin care ne transmite lista vehiculelor la care

a fost anulata valabilitatea ITP in urma efectuării verificărilor tehnice ca răspuns la rapoartele de control tehnic in trafic întocmite de către autoritățile competente din Marea Britanie, iar unitatea intimată trebuie sa efectueze control de fond la firmele din fișierul anexat acestei intampinari.

In data de 11.08.2014 in intervalul orar 08-16 a fost efectuat un control la sediul Savmunt Trans S.R.L. având CUI:_, situat in . . nr.87, muntenii de sus, județ:V., ocazie cu care s-au întocmit: Nota de Constatare numărul: 1250. In urma verificărilor efectuate au fost constatate următoarele: nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult astfel: In urma verificării prin metoda electronica tahoscan cu privire la respectarea de către șoferul S. V. a prevederilor Regulamentului 561/2006, s-a constatat ca in perioada verificata, respectiv 31.04._14, conducătorul auto mai sus menționat in data de 16.05.2014 ora 12:16 - 18.05.2014 ora 04:58, nu a respectat perioada minima de odihna săptămânala redusa cu 4 ore sau mai mult, abatere ce constituie contravenție in conformitate cu dispozițiile art.8 alin.l pct.9 din OG nr.37/2007 modif prin OG nr.21/2009 + Legea nr.52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.

Art.8 din OG nr.37/2007 modif prin OG nr.21/2009+Legea nr.52/2010 Constituie contravenții următoarele fapte: alin.l Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: pct.9 nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult;

Având in vedere cele de mai sus, solicită respingerea apelul ca netemeinic si nelegal si menținerea sentinței civila nr.2786 pronunțata de prima instanța in data de 05.12.2014 ca temeinica si legala, iar pe fond sa se respingă plângerea ca nelegala si nefondata și sa se mențină procesul verbal . nr._/12.08.2014 ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii așa cum aceasta a fost stabilita in actul de control.

In drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 299-316 Codului de procedura civila, ale OG nr.2/2001, OG nr.37/2007 modif prin OG nr.21/2009 + Legea nr.52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, si a încălcărilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internaționala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 si ale Ordonanței guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sancțiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatării acestor incalcari, Ordinul MTI nr.980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, Ordinul MTI nr.995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor si controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire si perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto si a activității instructorilor auto autorizați si pentru modificarea Ordinului MT nr. 1.058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducătorilor auto si al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora.

Cererea de apel a fost legal timbrată.

Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelantă, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 C., instanta constată faptul că sentința instanței de fond este neîntemeiată, sancțiunea aplicată, respectiv ce a amenzii în cuantum de 4.000 lei, fiind disproporționată raportat la gradul de pericol social concret al faptei contravenționale comise și la persona apelantului contravenient.

Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata ISCTR – I. Teritorial nr. 3 la data de 12.08.2014, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 8/1/9 din OG nr. 37/2007 modif., reținându-se că la data de 11.08.2014 în intervalul orar 8-16, a fost efectuat un control la sediul acesteia din localitatea localității Muntenii de Jos, ocazie cu care s-a întocmit nota de constatare nr. 1250, prin care s-a, s-a constatat că în perioada verificată, respectiv 31.04._14, conducătorul auto S. V. la data de 16.05.2014, nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu patru ore sau mai mult, contrar prevederilor Regulamentului 561/2006.

Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că în perioada verificată, respectiv 31.04._14, conducătorul auto S. V. la data de 16.05.2014, nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu patru ore sau mai mult, contrar prevederilor Regulamentului 561/2006.

Intimata nu a dovedit că societatea apelantă ar mai fi fost vreodată sancționată contravențional, chiar și pentru fapte de altă natură.

Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către apelantă are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale societății apelante, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.

Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de apel constata că sentința atacata este neîntemeiată, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 C., se va admite e apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 2786 din 05 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va modifica în parte în sensul că va admite, în parte, plângerea formulată de petentul . împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12 august 2014, pe care îl va modifica în parte și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 4.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 2786 din 05 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în parte în sensul că:

Admite, în parte, plângerea formulată de petentul . împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12 august 2014, pe care îl modifică în parte.

Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 4.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 noiembrie 2015.

M.R. 23 Noiembrie 2015

Red.B.L.M-/06.12.2015

EX.4

JUD.FOND. G. M.