Plângere contravenţională. Decizia nr. 734/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 734/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 734/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 734/A
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent M. C. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 65/2015 pronunțată la data de 13.01.2015 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența apelantului petent legitimat cu ., nr._, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al II-lea termen de judecată și apelul a fost timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Văzând declarația părții că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apelantul petent, având cuvântul învederează că a solicitat de la intimat în fața instanței de fond să depună anumite documente iar instanța nu s-a pronunțat în totalitate asupra documentelor solicitate, dând dovadă astfel de o atitudine părtinitoare.
Solicită apelantul petent a se observa că în planșa foto depuse de către IPJ V. la fila nr. 21 dosar fond nu este consemnat sensul de măsurare, iar în a doua planșă este menționat sensul de măsurare. Consideră apelantul petent că s-a intervenit asupra aparatului radar.
Arată că din planșele foto rezultă că aparatul radar s-a deplasat pe o distanța de 13 metri deși intimatul a specificat faptul că măsurarea s-a făcut în regim staționar.
În dovedire arată că a verificat pe Google Maps acest aspect.
Apelantul petent menționează că i s-a produs un prejudiciu din folosirea necorespunzătoare a aparatului radar și că s-a făcut o încadrare în altă contravenție iar în situația de față fapta trebuia încadrată într-o altă contravenție din clasa inferioară.
În concluzie, apelantul petent solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 65/2015 pronunțată la data de 13.01.2015, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent M. C.-F. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 21.09.2014 in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 21.09.2014 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. apelantul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Totodată s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere. S-a reținut în sarcina apelantului petent că la data de 21.09.2014 a circulat cu autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ in localitatea Puscasi pe DN 2F cu viteza de 108 km/h.
În drept, potrivit art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(...) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din probele administrate în cauză instanța a constatat că fapta a fost săvârșită în condițiile descrise în procesul verbal . nr._ din 21.09.2014. Din planșele foto depuse la dosarul cauzei a rezultat că apelantul petent a circulat cu o viteza de 108 km/h, in localitate, cu autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, depășind cu 58 km/h viteza legala. Intimatul a depus la dosar si Buletinul de verificare metrologic a aparatului radar din care a rezultat ca fapta a fost înregistrată cu un mijloc omologat și verificat metrologic, fiind îndeplinite astfel rigorile legii.
In ceea ce privește îndeplinirea cerințelor tehnice de către aparatul radar utilizat instanța a reținut că prin Ordinul nr. 187/2009 au fost modificate Normele ML 021-05 astfel încât, in prezent, la pct. 3 subpunctul 3.5 paragraful 3.5.1 se prevede faptul că înregistrările trebuie să cuprindă cel puțin:
– data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia
Or, imaginile depuse la dosarul cauzei dovedesc îndeplinirea cerințelor minime prevăzute de lege.
Referitor la celelalte documente menționate de către apelantul petent prin plângere respectiv buletinul posturilor sau extras din OZU instanța a constatat că aceste înscrisuri nu sunt utile cauzei, întrucât legislația în materia circulației pe drumurile publice impune o singură condiție în ceea ce privește calitatea agentului constatator, respectiv că acesta să fie polițist rutier, condiție îndeplinită în speță.
Instanța pentru aceste considerente a respins plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul petent M. C. F..
În motivarea cererii de apel se învederează că la data de 06.10.2014, apelantul petent a depus plângerea contravențională împotriva PV de constatare a contravenției . număr_, încheiat în 21.09.2014 de către I.P.J. V.. În vederea construirii apărării și în interesul stabilirii legalității constatării așa-zisei contravenții, a solicitat ca IPJ V. să depună la dosar, următoarele documente: Omologare și Certificat Metrologic pentru aparatul radar instalat pe autospeciala MAI_, valabile la data constatării așa-zisei contravenții; dovada faptului că planșele foto provin de pe autospeciala MAI_; dovada calificării ca operator radar a agentului de poliție E. S.; buletinul posturilor, din care să reiasă faptul că în data 21.09.2014, echipajul autospecialei MAI_ avea ca misiune supravegherea si controlul traficului rutier, cu aparatul radar, pe pe DN 2F pe raza localtății P.; Extras din OZU (Ordinul de Zi pe Unitate) din care să reiasă că a.p. E. S. avea ca misiune „supravegherea si controlul traficului rutier, cu aparatul radar, pe DN 2F pe raza localtății P."; Manualul de utilizare a aparatului radar instalat pe autospeciala MAI_, în copie conformă cu originalul emis de către producătorul/furnizorul aparatului și, în situația în care IPJ evită punerea la dispoziție a acestui manual, vă rog să dispuneți solicitarea acestuia direct de la producător/furnizor; Normele de utilizare a aparatului radar, emise de DGPR, în copie conformă cu originalul; Dovada calibrării aparatului radar (atât din marș cât și staționar) cu ajutorul „diapazoanelor" din trusa aparatului, atât la . schimbarea „stației" de lucru (zona de supraveghere trafic) cât și la ieșirea din schimb, în vederea confirmării valabilității parametrilor de lucru, așa cum au fost certificați prin omologare și certificatul metrologic.
Din toate documentele solicitate mai sus, la dosar s-au depus doar: Buletinul de verificare metrologică; Precizări legate de interpretarea imaginilor captate de sistemul radar Autovision.
Instanța a respins argumentat faptul că „buletinul posturilor sau extras din OZU" nu sunt utile cauzei însă, nu se pronunță cu privire la utilitatea în cauză a celorlalte documente.
SPR al IPJ nu face dovada că a.p. E. S. deși este polițist rutier deține calificarea de operator radar.
Tot în hotărâre, instanța a făcut trimitere la NML 021-05 cu toate că, în prezent, sunt în vigoare NML 021-08 care, referitor la conținutul obligatoriu al înregistrărilor precizează: „5.1.3.4 Dispozitivul de înregistrare 5.1.3.4.1 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
• data și ora (ora, minutul și secunda) la care a fost efectuată măsurarea;
• valoarea vitezei (vitezelor) măsurate;
• sensul de deplasare a autovehiculului;
• confirmarea autotestării (conform pct. 5.1.3.8);
•imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia."
Or, pe planșele depuse de către IPJ, nu se regăsește mențiunea privind confirmarea autotestării.
Referitor la testarea cinemometrului, producătorul MPH Industries, livrează echipamentul împreună cu un set de diapazoane, care trebuiesc folosite la fiecare intrare în/ieșire din schimb sau, la fiecare schimbare a locației cinemometrului. Aceste aspecte sunt descrise în manualul de utilizare emis de către producător.
Cu toate că producătorul livrează aceste diapazoane pentru testarea aparatului și, chiar recomanda utilizarea acestora, IPJ V. nu pomenește nimic despre testarea aparatului cu aceste diapazoane.
Utilitatea acestora constă în faptul că la . ieșirea din schimb se pot pune în evidență eventualele defecțiuni ale aparatului!
În mod normal, constatarea contravențiilor cu aceste cinemometre trebuie făcută strict după efectuarea acestor testări - așa cum recomandă MPH Industries - producătorul aparatului radar și, după prelucrarea imaginilor și stabilirea identității conducătorului auto - așa cum prevede OUG 195/2002.
Prin testarea și punerea în evidență a vreunei defecțiuni la . schimb, face ca procesele verbale de constatare a contravențiilor emise să devină nelegale deoarece, orice defecțiune trebuie consemnată iar activitatea de supraveghere a traficului, suspendată.
IPJ V. nu a depus la dosar nicio dovadă a efectuării autotestării, nici a testării cu diapazoanele din trusa cu care vine aparatul radar.
Menționază că nu înțelege de ce IPJ V. s-a prefăcut că nu înțelege ce documente am solicitat și de ce nu a argumentat refuzul de a le pune la dispoziție.
Criticabil este și faptul că instanța pronunță hotărârea fără a lămuri utilitatea în cauză a fiecărui document solicitat de către acesta, privându-l astfel de posibilitatea de a-și construi apărarea, argumentând concret, cu prevederile Manualului și ale Normelor de utilizare a aparatului radar.
Respingându-i plângerea, instanța acceptă refuzul IPJ V. de a pune la dispoziție atât Manualul cât și Normele de utilizare a aparatului radar, creând astfel un dezechilibru.
Având în vedere faptul că vorbim despre un mijloc tehnic omologat și certificat metrologic, faptul că IPJ deține un buletin de verificare metrologică, nu înseamnă că aparatul radar a fost utilizat în conformitate cu prevederile Manualului și a Normelor de utilizare ale acestuia.
Deci, principala obligație a instanței, pe lângă verificarea documentelor, era să verifice modul de utilizare a cinemometrului și respectarea instrucțiunilor de lucru cu acesta. Consideră apelantul petent că ar fi normal ca atât Manualul cât și Normele să fie publice.
Refuzul de prezentare a acestor documente trebuie interpretat ca o modalitate de a acoperi unele ilegalități săvârșite de către operatorii radar.
Solicită apelantul petent ca instanța să constate faptul că:
• în planșa foto cu numărul cadrului 8269 (inscripționat în colțul din dreapta jos) nu există mențiunea privind sensul de măsurare (ACEL sau OPUS) aceasta mențiune apare in cadrul 8279, cu alte cuvinte s-a intervenit asupra aparatului.
• în intervalul de timp 09:15:38 și 09:15:45 aparatul radar s-a deplasat pe o distanță de 13 metri.
Asta, în condițiile in care IPJ susține că măsurătoarea s-a efectuat în regim staționar.
În susținerea afirmației de mai sus, apelantul petent a depus pe Google Maps, coordonatele GPS de pe planșele foto, astfel încât de pe print-screen-ul depus la dosar, să se observe distanța parcurs Transformând în km/h cei 13 metri parcurși în 7 secunde, înseamnă că aparatul radar se deplasa cu o viteză de aproximativ 7km/h.
Mai mult, scăzând viteza de 7km/h din cea înregistrată în cadrul 8279 (primul cadru foto care conține mențiunea OPUS - referitoare la sensul de deplasare) rezultă că autoturismul_ se deplasa cu lOOkm/h, viteză care, conform OUG 195/2002, impune o altă sancțiune, nicidecum cea aplicată de agentul de poziție.
Având în vedere cele prezentate mai sus, cât și faptul că instanța de fond trebuia ca, în primul rând, să verifice modul de utilizare al cinemometrului, solicită apelantul petent să se constatate faptul că procesul verbal de constatare a fost încheiat cu încălcarea voită a principiilor legii, constatarea așa-zisei contravenții s-a făcut „din mișcare" iar SPR al IPJ prin a.p. E. S. a declarat în actul de constatare, că aceasta s-a efectuat în mod staționar.
Raportat la criticile aduse hotărârii cât și ținând cont de principiul „in dubio pro reo" apelantul petent solicită admiterea apelului, pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, desființând în totalitate hotărârea și anularea procesului verbal de contravenție.
Intimatul IPV V. a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră legală și temeinică.
Analizând apelul formulat de petentul M. C. F., împotriva sentinței civile nr. 65 din 13.01.2015 a Judecătoriei V., Tribunalul constată că acesta este nefondat, sentința apelată fiind atât legală, dar și temeinică.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând, în mod corect, atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că apelantul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
În primul rând, referitor la buletinul posturilor și la extrasul din ordinea de zi pe unitate, acestea nu au fost necesare, raportat la dispozițiile legale.
Potrivit. art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 „ (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”
De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede că „(1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.”
Totodată, conform art. 15 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, „Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…)”.
Ca atare, dispozițiile legale precizate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina apelantului petent, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de emiterea unui ordin de serviciu.
În al doilea rând, Tribunalul arată că Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NML 021-05 "aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", a fost modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009, iar textul în vigoare începând cu data de 6 august 2009, nu mai prevede la art. 3.5.1. și condiția ca înregistrarea să conțină și faptul că a fost efectuată autotestarea, conform art. 3.2.6.
De asemenea, textul în vigoare începând cu data de 6 august 2009, din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NML 021-05 "aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", nu mai conține și art. 4 care a fost abrogat în totalitate, deci inclusiv art. 4.2. care prevedea că „măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați” – nefiind astfel necesar a se depune o autorizație de operator radar pentru agenții de poliție.
În al treilea rând, la dosarul cauzei, s-a depus buletinul de verificare metrologică nr._/03.04.2014, valabil 1 an, pentru cinemometrul de control rutier de tip AUTOVISION, în cuprinsul acestuia făcându-se referire la faptul că cinemometrul este montat pe autoturismul marca „Dacia L. MCV” cu număr de înmatriculare MAI-_ (fila 24 dosar instanța de fond).
Or, în cuprinsul actului sancționator, se menționează faptul că abaterea contravențională a fost constatată cu aparatul radar montat pe autovehiculul cu număr de înmatriculare MAI-_.
Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică rezultă și dovada omologării aparatului radar și că este destinat măsurării vitezei atât în regim staționar, cât și de deplasare.
Petentul-apelant nu a dovedit că pe autovehiculul de poliție ar fi fost montat un alt cinemometru, sarcina probei revenindu-i, potrivit art. 10, alin. 1 Cod de procedură civilă și 249 Cod de procedură civilă, astfel încât fotografiile nu pot proveni decât de la cinemometrul montat pe autoturismul marca „Dacia L. MCV” cu număr de înmatriculare MAI-_.
Tribunalul constată, de asemenea, că aparatul radar omologat, montat pe autovehiculul anterior indicat, este destinat măsurării vitezei atât în regim staționar, cât și de deplasare.
În al patrulea rând, nicio dispoziție legală nu impune utilizarea diapazoanelor la care face referire apelantul-contravenient, ca și condiție de legalitate a administrării mijlocului de probă. Chiar apelantul vorbește doar despre o recomandare care ar fi făcută de producător. Pe cale de consecință, nu se impunea efectuarea vreunei adrese pentru a se înainta manualul de utilizare al aparatului radar, normele de utilizare ale acestuia sau dovada calibrării cu ajutorul diapazoanelor.
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
În materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art. 249 Cod de procedură civilă.
În considerentele deciziei, se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă).
Tribunalul reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus).
În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă, atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, Tribunalul reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, Tribunalul apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond, reiese în mod clar viteza de 108 km/h în dreptul literei „T”, care semnifică viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă (21.09.2014, ora 09.15.38, cadrul video 8269), din succesiunea planșelor fotografice reieșind că viteza privește autovehiculul condus de apelantul-petent, marca Dacia L., cu număr de înmatriculare,_, în fața acestui autovehicul neaflându-se nicio altă mașină și nici pe sensul opus de circulație nedeplasându-se vreun alt autovehicul.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în plus, în cauza de față existând planșe fotografice care permit stabilirea dincolo de orice dubiu a vinovăției apelantului.
Tribunalul constată, de altfel, că apelantul-contravenient, la momentul depistării și al încheierii actului sancționator – proces-verbal de contravenție . nr._, nici nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, arătând că nu are de formulat obiecțiuni, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face parte chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.
Declarația consemnată reprezintă o mărturisire spontană efectuată, din punct de vedere temporal, cel mai aproape de săvârșirea faptei, ceea ce conduce la concluzia sincerității acesteia.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din împrejurarea că, este nefiresc ca cineva să se acuze în mod fals de săvârșirea unei fapte, suportând astfel, sancțiunea contravențională.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
A fost aplicat sancțiunea contravențională a amenzii pentru abaterea contravențională reținută în sarcina apelantului-petent la minimul prevăzut de lege, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate - numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de M. C. F. împotriva sentinței civile nr. 65 din 13.01.2015 pronunțată la de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de M. C. F. împotriva sentinței civile nr. 65 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.06.2015
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.C./17.06.2015
Tehnred. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V. - judecător O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1470/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 738/2015. Tribunalul... → |
|---|
