Plângere contravenţională. Decizia nr. 1692/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1692/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 1692/2015
Document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1692/A
Ședința publică de la 14 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. E. M.
Judecător R.-N. O.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – petent R. V. domiciliat în V., .. 274, ., . cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1880/2015 pronunțată la data de 09.09.2015 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apelantul - petent R. V., lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că apelul se află la primul termen de judecată; declarat și motivat în termen; s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei; nu s-a depus întâmpinare.
Constată legal timbrat apelul conform prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, în materie contravențională.
Interpelat apelantul– petent R. V., a declarăat că nu mai are cereri noi de formulat și probe de administrat în apel, cu excepția celor administrate la instanța de fond.
Tribunalul față de declarația părții prezente că nu mai are cereri noi de formulat în apel și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul față de motivele de apel invocate.
Apelantul-petent având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1880 din 09.09.2015 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul R. V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.02.2015 întocmit de I. de Politie Județean V., și s-a menținut ca temeinic și legal procesul verbal contestat.
A reținut instanța de fond, pentru a hotărî astfel că:
La data de 11.02.2015 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 11.02.2015 prin care s-a constatat că petentul R. V., a condus auto Toyota cu nr. de înmatriculare_ pe ., nu a acordat prioritate autotractorului M. cu nr._ care circula regulamentar, obligându-l pe acesta să efectueze o manevră de evitare pentru a nu-l acroșa, faptă prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. c din O.U.G. 195/2002, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 (treizeci) de zile, pentru cea de-a doua faptă fiindu-i aplicată sancțiunea avertismentului.
Potrivit art. 100, alin. 3, lit. c din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept; și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din data de 31.05.2013 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, a constatat că acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului de a răsturna această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Imaginile foto depuse de petent nu au fost de natură să infirme cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, acestea nefiind de la momentul constatării contravenției.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
De altfel, orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, articolul 6 par. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 1169 cod civil anterior și art. 129, alin. 1 Cod procedură civilă.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
În drept, potrivit art. 100, alin. 3, lit. c din O.U.G. 195/2002 neacordarea priorității de trecere vehiculelor constituie contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat faptul că petentul invocă o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție, respectiv aceea că un autoutilitara M. circula cu viteză și că de fapt acesta ar fi trebuit sancționat, însă nu produce nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale, iar simpla negare a săvârșirii contravenției nu este de natură să ducă la înlăturarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Martorul ocular audiat a susținut cele cuprinse în procesul verbal de contravenție, care a arătat că a trebuit să îl claxoneze și să tragă de volan pentru a nu intra în coliziune cu acesta.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și circumstanțele personale ale petentului și nu s-a impus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În consecință, întrucât procesul-verbal a fost legal și temeinic, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul R. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelantul că procesul verbal contestat este nelegal și netemeinic întocmit de agentul constatator, nu sunt înscrise în acesta, condițiile comiterii faptei, nu este corect descrisă fapta și împrejurările comiterii acesteia.
Solicită în subsidiar, înlocuirea cu avertisment a amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Cod pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
În mod corect, instanța de fond, a apreciat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, nefiind cauze de nulitate absolută a acestuia, prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001.
Susținerile apelantului, în motivarea propriului său apel, sunt nefondate, agentul constatator, întocmind în mod corect și legal procesul verbal contestat. În cuprinsul acestui proces verbal contestat, sunt indicate, la rubricile special instituite toate datele și informațiile necesare pentru validitatea acestuia, cât și pentru dovedirea contravenției.
Fapta contravențională este constatată de agentul constatator în mod personal, prin propriile simțuri, conform art.109 din OUG 195/2001 și art.15 din OG 2/2001 și totodată prin declarația martorului ocular Urjumă T..
Referitor la înlocuirea cu avertisment a sancțiunilor contravenționale, aceasta nu se impune, fapta comisă fiind foarte gravă, nu se impune aplicarea unui avertisment, care se aplică doar contravențiilor cu un grad redus de pericol social.
În cauză, în concret, contravenientul prin faptul că nu a acordat prioritate unui autocamion, condus de martorul Urjumă T., putea să producă, un accident rutier, cu consecințe foarte grave, având în vedere faptul că, ar fi putut fi o coliziune, între un autoturism și un autocamion, care putea avea consecințe tragice, evitarea unei tragedii fiind făcută doar de prezența de spirit a șoferului autocamionului, care, a trebuit să evite prin ocolire autoturismul condus de apelant, care nu s-a asigurat la . prioritar.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 din Cod pr. civilă, va dispune respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat de R. V. împotriva sentinței civile nr. 1880 din 09.09.2015 pronunțate de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de R. V. împotriva sentinței civile nr. 1880 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.12.2015.
Președinte, E. E. M. | Judecător, R.-N. O. | |
Grefier, M. M. |
Red: O.R.N.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/ 28.12.2015
.>
Judecătoria V. - judecător fond M. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 731/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1718/2015. Tribunalul... → |
|---|
