Plângere contravenţională. Decizia nr. 1718/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1718/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1718/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1718/A/2015
Ședința publică de la 16 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Judecător V. A.
Grefier A. C.
--------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR I. TERITORIAL N-E 3, împotriva deciziei civile nr. 884/A/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect - plângere contravențională, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 09.12.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
În termenul de amânare a pronunțării s-au depus la dosar concluzii scrise de către revizuentă, prin reprezentant.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin decizia civilă nr. 884/A/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a fost respins ca nefondat apelul declarat de . Aiud împotriva sentinței civile nr. 2755 din 11.11.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad ce a fost menținută.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu motivele de apel, cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. civilă, Tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Tribunalul a înlăturat ca nefondate criticile apelantei și fără a relua motivarea instanței de fond, a constatat că prima instanța a reținut, în mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Instanța de fond, în mod corect, a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, nefiind cauze de nulitate absolută a acestuia.
În mod corect aprecierile primei instanțe asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, răspund la criticile aduse de contravenientă procesului verbal contestat, indicând temeiurile de fapt și de drept care au condus la soluția dată în cauză.
Tribunalul a reținut că și sancțiunea aplicată pentru abaterea contravențională săvârșită de către apelant, de organul constatator, este una legală și temeinică.
Sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, având în vedere numărul contravențiilor de acest gen, care la noi în țară este în creștere.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Corect s-a avut în vedere de către instanța de fond că apelanta petentă nu este la primul conflict cu legea contravențională, ea fiind o adevărată „recidivistă” în comiterea acestora.
Apelanta-petentă a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 884/A/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul V., prin care solicita schimbarea in totalitate a decizie nr. 884/A/2015 pronunțata de Tribunalul V. la data de 28.07.2015 in Dosarul nr._ si pe cale de consecința admiterea apelului așa după cum a fost formulat.
In cuprinsul deciziei atacate instanța de apel face o reluare a întregului parcurs procesual din prezenta cauza cu motivarea plângerii, apărările din întâmpinare aspecte reținute in soluția instanței de fond. In continuare face o prezentare succintă a motivelor de apel si a apărărilor din întâmpinare din apel fara a se pronunța asupra fondului printr-o soluție atat in fapt cat si in drept.
In acest context considera ca instanța de apel nu a statuat atat in fapt cat si in drept încălcându-se astfel efectul devolutiv al apelului si prin aceasta nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ceea ce constituie motiv de revizuire prevăzut de art. 509 alin 1 cod proc civ.
Considera ca " instanța de apel este obligata sa examineze toate motivele invocate de apelant prin cererea sa si sa răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel" (Decizia nr.635 din 19 februarie 2003, Secția civila, înalta Curte de Casație si Justiție) si apelul provoacă o noua judecata in fond, atat cu privire la problemele de fapt, cat si cu privire la cele de drept, dar in limitele stabilite, expres sau implicit, prin cererea de apel.
Întemeiază prezenta cauza pe dispozițiile art. 509 si urm din Codul de procedura civila.
Din analiza actelor și lucrărilor cauzei, prin prisma ansamblului materialului probatoriu si normelor legale aplicabile în cauză, instanța de apel reține urmatoarele considerente:
Prin cererea de revizuire, revizuenta a arătat că instanța de apel nu a statuat atât în fapt, cât și în drept, încălcându-se efectul devolutiv al apelului și, prin aceasta, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ceea ce constituie motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă.
Însă, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, susținerile revizuentei fiind neîntemeiate.
Funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților definitive în afara condițiilor strict reglementate procedural, ce reprezintă condiții de admisibilitate.
Instituirea unor cerințe stricte de admisibilitate a cererii de revizuire este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza P. S. contra României).
Or, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai "circumstanțele nou descoperite", iar nu "circumstanțele noi", circumstanțe care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului.
Totodată, Tribunalul mai arată că în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauze M. contra României, s-a statuat că în considerarea prezumției de validitate este inadmisibilă o cale extraordinară de atac cu excepția unor circumstanțe excepționale, numite de Curte defecte fundamentale ale hotărârii, context în care o hotărâre judecătorească prezintă interes nu numai pentru instanțele naționale, dar și pentru părțile implicate, impunându-se a fi ocrotit principiul securității raporturilor juridice în sensul că nicio parte a unui proces să nu poată determina redeschiderea unei cauze soluționată irevocabil numai în scopul de a obține o rejudecare.
Astfel, reținând și analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, Tribunalul are în vedere în vedere atât prevederile legale invocate de revizuent, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și practica judiciară internă, care, deși nu este izvor de drept, redă modalitatea constantă și unitară de interpretare a dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă.
Motivul de revizuire prevăzut de pct. 1 al art. art. 509 alin. 1 din codul de procedură civilă este o aplicare a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății. Potrivit art. 9 alin. 2 Cod de procedură civilă, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar, conform art. 22 alin. 6 Cod de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Așadar, instanța este ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluționeze pricina în întregul ei.
De asemenea, mai trebuie menționat că acest text de lege se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a unei cereri de chemare în judecată. Este vorba, așadar, de pretențiile formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvențională, de oricare dintre părțile inițiale în cererile de intervenție forțată, de terțul intervenient în cererea de intervenție voluntară principală.
Or, nu se poate reține că este vorba de minus petita atunci când instanța nu a analizat apărări invocate de parte. Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată introductivă formulată de revizuentă a fost anulare proces-verbal contravențional, iar lipsa calității de agent constatator, inexistența faptei și schimbarea încadrării juridice a fapte - privitor la care instanța de apel nu s-ar fi pronunțat prin decizia a cărei revizuire o solicită – reprezintă doar apărări invocate de parte, care, așa cum am arătat deja, nu pot fi analizate în cadrul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă.
Textul de lege invocat se referă numai la obiectul cererii de chemare în judecată, deci la pretențiile concrete formulate de reclamant în acțiunea principală, sau de pârât în cererea reconvențională, de oricare dintre părțile inițiale în cererile de intervenție forțată, de terțul intervenient în cererea de intervenție voluntară principală.
Ipoteza avută în vedere de revizuentă, nepronunțarea asupra unui lucru cerut, are în vedere numai situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere și nu cazul când instanța nu ar fi analizat un apărările sale, acestea neconstituind un capăt de cerere.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru a se putea admite cererea de revizuire formulată în temeiul art. art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, astfel încât va respinge cererea revizuentei ca neîntemeiată.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 474 Codul de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), Tribunalul urmează să respingă și acest capăt de cerere formulat de revizuentă, ca fiind neîntemeiat, și, în virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta . AIUD, prin reprezentant legal, C. RO_, Înregistrată la ORC A. sub nr. J_, cu sediul în Aiud, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. Se S. pentru Controlul în Transport Rutier – ISCTR – I. Teritorial Nord-Est 3, împotriva deciziei civile 884/A/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, ca neîntemeiată.
Respinge cererea revizuentei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.
Președinte, O. A. C. | Judecător, V. A. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. AOC/18.01.2016
4 ex./..01.2016
Tribunalul V.: Jud. O. R. – N.; A. E. – G..
Judecătoria Bârlad: Jud. B. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1692/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1711/2015. Tribunalul... → |
|---|
