Plângere contravenţională. Decizia nr. 1720/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1720/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1720/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1720/A/2015
Ședința publică de la 16 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Judecător V. A.
Grefier A. C.
--------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelantul I. V. în contradictoriu cu intimatul C. C., împotriva sentinței civile nr. 1593/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - plângere contravențională PV . NR._ DIN 5.09.2014, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 09.12.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
În termenul de amânare a pronunțării s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimatul C. C., prin avocat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 1593/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad a fost admisă plângerea formulată de petentul C. C. CNP_ domiciliat în .. 13 . sediul procesual ales la Cabinet de Avocat H. A. R. în Iași .. 4 . Ofiice Center biroul 11 jud. Iași în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție V. cu sediul în V. .. 1 jud. V..
A fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ din 05.09.2014 încheiat de intimat și exonerează petentul de la executarea sancțiunilor aplicate.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 05.09.2014 de către I. V., petentul CIUTA C. a fost sancționat contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 90 de zile, conform prev. art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002Rep., pentru aceea că, la data de 05.09.2014, ora 11.11, pe D.E. 581, km 78, petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 154 kmh, viteză stabilită cu ajutorul aparatului radar montat pe autospeciala MAI_,
În procesul-verbal, rubrica ,,alte mențiuni” conține următoarea precizare: ,,A luat la cunoștință, refuză să semneze”, fără a fi urmată de semnătura petentului.
Faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate și sancționate de un agent de poliție rutieră, respectiv prin mijloace tehnice certificate, în deplină concordanță cu art. 109 alin. 1, 2 și 3 din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, iar procesul-verbal de contravenție cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, la care art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare face expres trimitere.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța a apreciat că motivele de nulitate invocate de către petent sunt neîntemeiate, însă nu le va mai analiza pe larg, fiind lipsit de oportunitate, în condițiile în care se apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este netemeinic, pentru motivele ce succed.
Instanța a reținut că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Având în vedere principiile expuse, s-a constatat că petentului i-au fost respectate garanțiile procesuale, având posibilitatea efectivă de a combate acuzațiile aduse, prin administrarea de probe în favoarea sa.
Cu privire la fapta reținută în sarcina petentului, instanța a reținut că abaterea a fost constatată prin mijloace tehnice certificate, fiind înregistrată cu aparatul radar, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 109 alin. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora constatarea contravenției se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, care poate fi încheiat și în lipsa contravenientului, menționându-se aceasta, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Fără îndoială, pentru a avea valoare probantă, înregistrarea video a aparatului radar trebuie să rezulte ca urmare a operării sale în deplină conformitate cu normele și regulile tehnice prevăzute de producător.
Din documentația transmisă de către intimat (f. 39 – 41 ds.), a rezultat că tipul de aparat radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, cu care a fost surprinsă abaterea de mai sus, afișează următoarele simboluri, în funcție de ținta urmărită sau de modul de operare:
- Viteza precedată de litera „T" reprezintă întotdeauna viteza reala a autovehiculului, măsurata de sistemul R.;
- Viteza precedată de litera „L" reprezintă viteza maxima pe care aparatul R. a măsurat-o pentru autovehiculul țintă, imediat după ce autovehiculul țintă a intrat în raza de acțiune a undelor R. și a depășit valoarea prag selectată (Spd). Această viteză rămâne implicit „blocată" (locked) pentru o durata de 15 minute.
- Modul de lucru FASTEST („F") se utilizează pentru mod staționar sau în mișcare și numai pentru momentele în care se monitorizează 2 autovehicule foarte apropiate unul de celalalt care apar pe aceeași imagine.
Viteza autovehiculului cu valoarea cea mai mare este afișată precedată de litera „F" (FASTEST) iar viteza auto inferioară ca valoare este precedată de inscripția „T".
Atât din cuprinsul fotografiilor depuse la dosarul cauzei (f. 31 – 34 ds. declinat), cât și din înregistrarea video depusă (f. 28 ds.), a rezulat că autovehiculul condus de către petent la moment, marca BMW, de culoare alb, este precedat îndeaproape de un alt autoturism, marca OPEL, de culoare alb.
Din înregistrarea video a contravenției, rezultă că modul F (FASTEST) este inițial activat, fiind utilizat în mișcare. La momentul t1 – ora 11.11 și 14 secunde, indicatorul T afișează viteza de 91 km/h, urcând la momentul t2 - ora 11.11 și 18 secunde până la valoarea de 93 km/h. În prim plan se află autoturismul marca OPEL Astra, de culoare alb, urmat de autovehiculul condus de către petent, urmat de un al treilea autovehicul. În intervalul dintre momentele t1 - t3, indicatorul F nu prezintă nicio valoare.
La momentul t3 - ora 11.11 și 19 secunde, se observă o mișcare bruscă a cadrelor surprinse de aparatul radar, imediat după care apare este activat indicatorul L (LOCKED) – probabil momentul la care operatorul radar a activat tasta LOCK, cu valoarea de 154 km/h, în timp ce indicatorul T se află în descreștere, de la valoarea de 93 km/h.
Potrivit precizărilor comunicate de către intimată, respectiv de către furnizorul aparatelor R., în ceea ce privește modul de lucru FASTEST („F") se utilizează pentru mod staționar sau în mișcare și numai pentru momentele în care se monitorizează 2 autovehicule foarte apropiate unul de celalalt care apar pe aceeași imagine.
Viteza autovehiculului cu valoarea cea mai mare este afișată precedată de litera „F" (FASTEST) iar viteza auto inferioară ca valoare este precedată de inscripția „T".
Cu toate acestea, s-a constatat că viteza afișată în modul L (LOCKED), la momentul t3, apare instantaneu, fără a fi precedată de o captură a vitezei celei mai rapide în timp real, sub modul F (FASTEST).
Întrucat din imaginile vizionate a rezultat că au fost surprinse 3 autovehicule circulând în coloană, trebuia utilizat modul de lucru FASTEST (F) pentru a măsura viteza de deplasare cea mai mare.
Deși inițial activat, așa cum s-a observat, instanța a apreciat că modul de lucru F nu a funcționat la parametri normali, întrucât nu a afișat nicio valoare numerică pe parcursul activării, viteza de 154 km/h fiind surprinsă doar în modul LOCKED.
Împotriva sentinței civile nr. 1593/22.06.2015 a Judecătoriei Bârlad a declarat apel intimatul I. V. pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțata de prima instanța este neîntemeiata intrucat inregistrarea video a aparatului radar rezulta ca autovehiculul condus de petent a depășit limita de viteza legala admisa pe respectivul sector de drum public, circulând cu viteza de 154 km/h.
În mod greșit a apreciat prima instanța ca exista un dubiu « in legătura cu procesul de constatare prin mijloace tehnice certificate a abaterii reținute » intrucat viteza de circulație maxima a fost redata doar in modul LOCKED.
Astfel, desi din inregistrarea video se poate stabili ca viteza cea mai mare de circulație „aparține autovehiculului condus de petent luând in considerare si modul de deplasare, prima instanța a apreciat ca exista un dubiu intrucat in imagini apar trei autovehicule si ar fi trebuit ca viteza sa fie redata in modul FASTEST la litera F.
Potrivit Ghidului de interpretare imagini captate de sistemul radar Autovision emis de . precedată de litera « L » reprezintă viteza maxima pe care aparatul radar a măsurat-o pentru autovehiculul tinta, imediat după ce autovehiculul tinta a intrat in raza de acțiune a undelor radio si a depășit valoarea de prag setata de operatorul radar in meniul radarului sau in cazul in care operatorul radar acționează tasta «blocata» (locked) de pe telecomanda sistemului radar Autovision.
Prin urmare,viteza afișată in dreptul literei L indica viteza cea mai mare» avuta de autovehiculul condus de petent in momentul in care a intrat in raza de acțiune a aparatului radar iar viteza din dreptul literei T este cea instantanee.
Faptul ca aceasta viteza nu aparține primului autovehicul rezulta din înregistrarea video a aparatului radar, viteza respectivului autoturism fiind redata in primele capturi.
Aparatul radar cu ajutorul căruia a fost constatata contravenția este verificat metrologic potrivit Buletinului de verificare metrologica nr._ din 03.04.2014 motiv pentru care măsurările efectuate de acesta sunt legale.
In aceste condiții, atât timp cat din înregistrarea video rezulta ca viteza de 154 km/h indicata si in fotografii aparține autovehiculului condus de petent consideră că în mod greșit a apreciat prima instanța ca acesta nu a săvârșit contravenția reținuta in sarcina sa.
Dispozițiile din O.U.G nr.1995/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente si in siguranța a circulației pe drumurile publice, precum si ocrotirea vieții, integrității corporale si a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protecția drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice si private, fapt pentru care apreciază că sancțiunea aplicata de agentul constatator a fost corect individualizata in raport cu circumstanțele in care a fost săvârșita abaterea.
Se arată că petentul a perseverat in săvârșirea aceluiași tip de contravenție fiind sancționat la data de 16.01.2015 pentru depășirea vitezei de circulație cu peste 50 km/h,iar la data de 01.05.2015 cu peste 41-50 km/h.
Intimatul-petent a formulat întâmpinare prin care a arătat că consideră apelul nefondat, expunând pe larg motivele pentru care apreciază că hotărârea primei instanțe trebuie păstrată.
Analizând motivele de apel formulate de apelant, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, instanța de apel reține următoarele considerente:
Referitor la situația de fapt, instanța de apel constată că, așa cum a reținut și instanța de fond, prin procesul-verbal . nr._/05.09.2014 întocmit de I. V., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, reținându-se că ar fi circulat cu viteza de 154 km/h.
Prin sentința civilă nr. 1593/22.06.2015, Judecătoria Bârlad a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal menționat.
În drept, se constată că prima instanță a avut în vedere, în mod corect, prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevăd că instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Mai are în vedere instanța de apel și dispozițiile art. 478 Cod procedură civilă care dă valoare regulii tantum devolutum quantum apellatum. Aceasta semnifică faptul că instanța de apel va fi ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la cele criticate de apelant. Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat presupun ca instanța de apel să se raporteze la criticile apelantului și nu să rejudece cauza dincolo de aceste limite, avându-se în vedere, în același timp, și toate apărările invocate de adversar.
Or, împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel intimatul prin care a arătat că procesul-verbal este temeinic încheiat deoarece, din înregistrarea video a aparatului radar, rezultă că autovehiculul condus de petent, a depășit limita de viteză legală admisă, circulând cu viteza de 154 km/h.
Privitor la aceste critici, instanța de apel are în vedere că, potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 actualizat, înregistrãrile efectuate trebuie sã cuprindã cel puțin urmãtoarele: data și ora la care a fost efectuatã mãsurarea, valoarea vitezei mãsurate și imaginea autovehiculului, din care sã poatã fi pus în evidențã numãrul de înmatriculare al acestuia.
După cum reiese din înregistrare, vizionând întregul film al aparatului radar, instanța de apel reține că, în aceste imagini, nu este pus în evidență, fără dubiu, că viteza de 154 km/h, reținută în procesul-verbal, a fost a autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de petent. Astfel, viteza de 154 km/h a fost înregistrată atunci când autoturismul condus de petent circula în spatele altui autoturism care se afla în prim plan, iar în spatele său cicrula un alt autoturism. Mai constată instanța de apel că, din imagini, nu rezultă, fără echivoc, că mașina condusă de petent, care se afla în spatele mașinii aflate în prim plan în imagini, avea o viteză mai mare decât cea a primului autoturism. De altfel, operatorul radar nici nu a focalizat imaginea pe autoturismul condus pe petent ca să fie evidențiate numărul de înmatriculare a acestuia, ci pe autoturismul, care se afla în fața autoturismului condus de petent.
Având în vedere că înregistrările aparatului radar nu respectă textele normative enunțate mai sus, neputându-se identifica respectarea acestor cerințe, instanța de apel constată că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată prin probele administrate, nefiind dovedită cu certitudine și fără dubiu existența faptei și a autorului acesteia, dubiul profitând petentului.
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, jurisprudența Curții de la Strasbourg pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța de apel constată că, în mod corect și judicios, după o analiză amplă a imaginilor depuse de intimată, a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal contestat.
În consecință, instanța de apel urmează a respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-intimat împotriva sentinței civile nr. 1593/22.06.2015 a Judecătoriei Bârlad.
În virtutea principiului disponibilității, va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-intimat I. V. împotriva sentinței civile nr. 1593/22.06.2015 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o păstrează.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.
Președinte, O. A. C. | Judecător, V. A. | |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. jud. AOC/14.01.2016
4 ex./..01.2016
Judecătoria Bârlad: jud. T. D. – M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1728/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1710/2015. Tribunalul... → |
|---|
