Plângere contravenţională. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 219/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 219/A
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul M. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. împotriva sentinței civile nr. 1593 pronunțată la data de 20 iunie 2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă 1593 pronunțată la data de 20 iunie 2014, Judecătoria V. a respinsplângerea contravențională formulată de petentul M. G. domiciliat în B., ., cu domiciliul ales în B., . Chimica, ., împotriva procesului-verbal . nr._/15.03.2014 întocmit la data de 15.03.2014 de către intimata – organ constatator IPJ – SPR V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ-SPR V. la data de 15.03.2014, petentul M. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 RON, și cu avertisment, pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 108/1/c/3 și art. 108/1/a/3 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 15.03.2014, pe DN 24 – Km – 107, a condus auto marca Audi_ cu viteza de 123 km/h stabilită și filmată cu aparatul radar montat pe auto MAI –_. De asemenea nu a purtat centura de siguranță.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitor la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei cât și sarcina probei.
Prezumția relativă de legalitate a procesului-verbal este susținută și prin urmare poate fi coroborată cu planșele foto prezentate în cauză.
Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces – verbal de constatare a contravenției.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.4.1 din Norma de metrologie legală 021 – 05 NML „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre )”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul 187/2009 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”
Instanța a considerat că în speță sarcina probei, revenea organelor de poliție, neputând pretinde petentului, în mod obiectiv și rezonabil să facă dovada faptului că a condus cu viteză legală, mijloacele tehnice ce consolidează susținerile agentului constatator stând exclusiv la îndemâna acestora.
Planșele foto anexate în cauză cuprind mențiunile sus-citate (foto 4 vehicul cu număr de înmatriculare_, fotografiile fiind realizate după filmarea video făcută cu cinemometrul rutier montat pe auto MAI –_.
Deși petentul a contestat faptul că a circulat cu viteza menționată în actul sancționator, instanța a reținut că succesiunea planșelor foto, atestă că viteza cu care a circulat – T „vehicul țintă” a fost de 123 km/h (foto 1).
Planșele foto realizate după înregistrarea video a cinemometrului de control radar atestă că a fost acționată și funcția „OPUS”, ceea ce presupune că înregistrările au fost efectuate pentru vehiculele ce se deplasau pe sensul opus de mers față de cel pe care se deplasa patrula („P”) și în mod cert văzând și intervalul orar menționat, vehicul țintă „T” este_ .
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108/1/a/3 – OUG 195/2002, instanța a reținut că sarcina probei revenea petentului - purtarea centurii de siguranță – neputând pretinde, în mod obiectiv și rezonabil, agentului constatator să facă proba unui fapt negativ – nepurtarea centurii de siguranță de către petent - aspect neprocedural și imposibil în, condițiile în care faptul negativ se probează prin faptul pozitiv contrar.
Instanța a constatat că există probe certe cu care se coroborează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Raportat celor expuse, instanța a respins plângerea contravențională promovată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel petentul M. G..
Prin cererea de apel, apelantul petentsolicită admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.03.2014, emis de agent constatator din cadrul Serviciului Poliției Rutiere V., precum și a tuturor măsurilor dispuse prin acesta. În motivarea cererii formulate, apelantul precizează următoarele:
Prin procesul verbal cu numărul susmenționat a fost sancționat contravențional pentru că în data de 15.03.2014 ar fi depășit limita legală de viteză și pentru că nu ar fi purtat centura de siguranță în timp ce se deplasam pe DN24, KM 107.
A fost oprit în mun. V., de un echipaj al IPJ V., care i-a comunicat faptul că ar fi condus cu viteza de 123 de km/h, autoturismul_ și că nu ar fi purtat centura de siguranță. Agentul constatator i-a comunicat ca faptele au fost constatate la o distanță de aproximativ 10 km față de locul unde a fost oprit, de către un aparat radar montat pe auto MAI -_, reținând în procesul verbal de contravenție că locul constatării faptei este DN24, KM 107.
Apelantul menționează că s-a reținut in sarcina sa că ar fi circulat cu viteza de 123 km/h, pe un sector de drum in care limita legală este de 90 km/h. Agentul constatator nu a prezentat nicio dovadă în acest sens la încheierea procesului verbal. Nici prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei anexate întâmpinării nu se probează săvârșirea contravenției reținute in procesul verbal in sarcina sa Astfel, au fost depuse planșe foto care la mențiunea T aveau prevăzuta viteza de 123 km/h, dar din care nu se pot distinge nici numărul si nici marca autoturismului țintă.
. foto din cele depuse se poate observa numărul de înmatriculare al mașinii, planșă care reține insa o viteză de 110 km/h și nu 123 km/h. In aceste condiții, chiar daca s-ar putea retine săvârșirea vreunei contravenții, individualizarea sancțiunii s-a făcut în mod greșit, deoarece pentru viteza de 110 km/h legea prevede o sancțiune cu 2 puncte de penalizare, conform art.108 alin.l lit.l pct.4 din OUG 195/2002, și 2-3 puncte amendă, conform art. 99 alin. 2 din același act normativ.
In ceea ce privește constatarea faptului că nu ar fi purtat centura de siguranță, aceasta este neconformă cu realitatea, deoarece a purtat centura de siguranță pe tot parcursul drumului. Constatarea lipsei centurii de siguranță se presupune a fi fost făcută de același organ constatator și în același loc cu constatarea depășirii vitezei, trebuind să se raporteze la agentul care a constatat faptele și nu la cel care a încheiat procesul verbal.
Instanța de fond a reținut în mod greșit în motivarea hotărârii atacate faptul că ,, nu poate pretinde în mod obiectiv și rezonabil agentului constatator să facă proba unui fapt negativ - nepurtarea centurii de siguranță de către petent, în condițiile în care faptul negativ se probează prin faptul pozitiv contrar.
Apelantul arată că, în speță, problema care se pune nu este aceea a probării unui fapt negativ, ci aceea că fapta nu a fost constatată în conformitate cu prevederile art.109 din OUG 195/2002, de către echipajul aflat în auto MAI -_.
Art.109 din OUG 195/2002 prevede:
(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.
(2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Constatarea contravenției prevăzute de art.108 alin.l lit.a) pct.3, aceea că petentul nu ar fi purtat centura de siguranță, nu a fost făcută direct de către polițistul rutier.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit de către agentul care a oprit autoturismul condus de petent la o distanță de aproximativ 10 km față de locul unde se afla echipajul dotat cu aparatul radar, pe baza informațiilor transmise de către acesta, echipaj care nu a constatat în mod direct săvârșirea vreunei contravenții, în sensul textului de lege citat mai sus. Echipajul aflat în auto MAI - 3489 a făcut o constatare în sensul dispozițiilor alin.2 al art. 109 citat mai sus, aceea de conducere a autoturismului cu o viteză mai mare decât cea legală.
Apelantul menționează în cererea de apel că instanța de fond nu a dat eficiență principiului de drept „in dubio pro reo".
Prezumția de temeinicie (validitate) a procesului-verbal de contravenție nu trebuie să aducă atingere principiului egalității și proporționalității în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului. Acesta nu trebuie să fie pus în imposibilitatea de a se apăra dacă nu are probe de nevinovăție în cazul în care procesul verbal de contravenție nu este susținut cu probele în baza cărora instanța să constate fără dubiu vinovăția petentului.
Faptele contravenționale prevăzute de Codul rutier, îndeplinind aceste criterii pentru a fi considerate acuzații în materie penală, contravenientului i se recunoaște și prezumția de nevinovăție, astfel că sarcina probei în procedura desfășurată în fața instanței de judecată, revine în primul rând, organului constatator și nu petentului (cel puțin în situația în care săvârșirea faptei nu a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator).
Apelantul apreciază, prin urmare, că se impune aplicarea principiului conform căruia dubiul profită persoanei acuzate (in dubio pro reo), reținându-se că organul de poliție nu a probat săvârșirea contravenției dincolo de orice îndoială în ceea ce privește viteza reală de deplasare a autovehiculului, cât și faptul că s-a reținut în sarcina petentului, săvârșirea unei fapte neconstatate în mod legal. Avându-se în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 potrivit cărora legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanței posibilitatea schimbării încadrării juridice și nici stabilirea altei sancțiuni, instituind numai un control asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, referitor la soluția ce poate fi adoptată de instanță, se conturează două posibilități:
- fie, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției (întrucât nu s-a făcut o descriere corectă a faptei, motiv de nulitate prevăzut de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor),
- fie, reținerea contravenției pentru care probele administrate sunt dincolo de orice îndoială și reindividualizarea sancțiunii contravenționale în funcție de aceasta.
În dovedirea susținerilor sale, apelantul înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.466 și urm C.pr.civ., ale OG nr.2/2001 și ale OUG nr. 195/2002.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V.a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră legală și temeinică.
Analizând apelul formulat de M. G. împotriva sentinței civile nr. 1593/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria V., Tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Astfel, la data de 15.03.2014, apelantul petent M. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 RON, și cu avertisment, pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 108/1/c/3 și art. 108/1/a/3 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 15.03.2014, pe DN 24 – Km – 107, a condus auto marca Audi_ cu viteza de 123 km/h stabilită și filmată cu aparatul radar montat pe auto MAI –_.
De asemenea, s-a reținut că acesta nu a purtat centura de siguranță.
Tribunalul, reține că atât din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond, cât și din vizionarea CD -ului, reiese în mod clar viteza de 123 km/h, care semnifică viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă, respectiv autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Apărările invocate de apelantul petent nu sunt susținute de probele existente la dosar și nici nu s-au administrat alte probe, de către petent, pentru a răsturna ceea ce rezultă din procesul verbal încheiat de organul constatator.
Cea de-a două contravenție reținută în sarcina petentului pentru nepurtarea centurii de siguranță, deși a fost contestată de acesta, nu s-a administrat nici o probă cu privire la aceasta, apelantul petent nereușind astfel să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea a fost aplicată corect pentru abaterea contravențională săvârșită de către apelant.
Instanța arată și că sancțiunea contravențională aplicată în prezenta cauză a fost corect individualizată, având în vedere numărul contravențiilor de acest gen, care la noi în țară este în creștere.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de M. G. împotriva sentinței civile nr. 1593 din 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de M. G. împotriva sentinței civile nr. 1593 din 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. A. |
Red. M.V.
Tehnored. A.A./ 2 exemplare/ 26.02.2015
2 ex. .> Judecătoria V.- judecător M. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 747/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul... → |
|---|
