Pretenţii. Decizia nr. 240/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 240/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 240/A/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel formulată de apelanta - pârâtă B. L. în contradictoriu cu intimata - reclamantă . PRIN ESTCONSULT IPURL HUȘI, împotriva sentinței civile nr. 3673/15-11-2013 a Judecătoriei V., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta B. L., avocat Cozlosche N., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată după repunerea pe rol; se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă.
S-au verificat actele de la dosar după care, tribunalul acordă cuvântul în susținerea cererii de repunere în termen, excepția tardivității, precum și asupra motivelor de apel.
Av. Cozlosche N. pentru apelantă, arată că își menține concluziile susținute la termenul din 27.01.2015, astfel cum au fost reținute prin încheierea de ședință de la acea dată.
Insistă asupra susținerilor referitoare la faptul că apelanta din cauza de față nu a beneficiat de un proces echitabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din CEDO, în sensul că procedura de judecată s-a desfășurat în primă instanță fără citarea apelantei, aceasta nu a avut cunoștință de purtarea procesului, hotărârea fiind pronunțată în lipsa părții, demarându-se procedura de executare, ocazie cu care partea a luat cunoștință de existența hotărârii.
Procedura este lovită de nulitate întrucât nu se poate face dovada locului unde a fost lăsată înștiințarea, respectiv dacă a fost lăsată pe ușa apartamentului părții sau pe o altă ușă.
Apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 186 alin. 2 Cod pr. civilă, apelul declarat neputând fi considerat tardiv, în condițiile în care s-a solicitat și repunerea părții în termenul pentru exercitarea căii de atac.
S-a invocat nelegalitatea hotărârii de fond motivat de faptul că nu s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, în sensul că în dispozitivul hotărârii nu au fost menționate toate elementele prevăzute de Codul de pr. civilă, inclusiv instanța la care se depune apelul.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și repunerea părții în termenul de declarare a apelului, cu consecința reținerii cauzei spre rejudecare.
Se solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentința civila nr. 3673/15.11.2013 a Judecătoriei V., a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. „TERMICA V.” S.A., prin EST CONSULT IPURL HUȘI, în contradictoriu cu pârâta B. L. si a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 12.319,03 lei reprezentând: 2.986,88 lei energie termică și 9.332,15 lei – penalități.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanța a reținut următoarele:
În baza Hotărârii nr.76/28.09.2005 a Consiliului Local V., . a fost legitimată să preia de la asociațiile de locatari/proprietari, situațiile centralizatoare privind datoriile defalcate pe apartamente, ce cuprind facturile de energie termică, penalități, reparații la instalațiile termice și cheltuieli de judecată către furnizorul de energie termică.
Această preluare urma să aibă loc în baza unui protocol încheiat cu asociațiile de proprietari, pe baza listelor de plată.
La data de 15.09.2008, prin angajamentul de plată nr. 6297, pârâta a recunoscut că datorează reclamantei . suma de 14.886,55 lei din care 6.792,14 lei reprezentând restanță la energie termică și 8.094,41 lei penalități de întârziere și s-a angajat să achite această sumă în 30 rate lunare a câte 500 lei, începând cu luna septembrie 2008 până în luna iulie februarie 2011.
În drept, prin temeiurile de drept invocate, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, menționând principiul forței obligatorii a contractelor (art.1270 Cod civil) și pe cel al executării întocmai a obligațiilor de către debitor la cererea creditorului (art.1516 Cod civil).
În aceste condiții, analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada existenței unei relații de natură contractuală cu pârâta depunând contractul –convenție, raporturi contractuale ce au ca obiect prestarea de către reclamanta-creditoare de servicii de energie termică conform contractului de furnizare și facturare a consumului de energie termică semnat de părți, creanța având natură de datorie comună.
În temeiul art. 969 cod civil anterior, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Instanța a constatat că prin contractul de furnizare a energiei termice depus la dosarul cauzei, angajamentul de plată din 2008, situația clientului, fișa contabilă, situația debitului însușită, reclamanta a dovedit existența raporturilor contractuale dintre părți.
În sarcina pârâtei s-a stipulat obligația de plată prin art. 7 din contractul de prestări servicii însușit de aceasta prin semnătură. Totodată, conform art. 23 din contract, pârâta s-a obligat ca în cazul neachitării facturilor în termen de 30 de zile de la scadență, să plătească majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, penalități calculate începând cu prima zi după data scadenței, fără ca acestea să depășească cuantumul debitelor.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da. Creditorul acestei obligații, în vederea obținerii executării ei prin intermediul unei acțiuni în justiție, are sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații. Debitorului îi revene sarcina de a dovedi prin chitanțe executarea obligațiilor ce îi revin, respectiv a faptului că între cele două entități nu mai există nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsă prin plată.
În speța de față reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, acesteia din urmă revenindu-i obligația de a dovedi plata.
În aceeași idee, și angajamentul de plată reprezintă un contract prin care cele două părți înțeleg să rezolve divergențele apărute ca urmare a derulării unor relații comerciale anterioare (în cazul de față, cele decurgând din calitatea de membru al asociației de proprietari).
Acest contract îndeplinește cerințele de formă și de fond prevăzute de lege pentru valabilitatea lui, iar în condițiile în care nu s-a făcut dovada nulității acestuia, în baza art. 969 Cod civil (lege aplicabilă față de data semnării angajamentului), are putere de lege între părțile contractante cu privire la termenele de plată stabilite, având totodată putere probantă deplină în ceea ce privește cuantumul pretențiilor.
În aceste condiții, instanța a apreciat ca dovedite pretențiile reclamantei.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel parata Bugulet L., solicitand repunerea in termenul prevazut de lege pentru exercitarea caii de atac, conform prevederilor art. 186 C.proc.civ., iar, cu privire la fondul cauzei, a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii Judecătoriei V..
In motivarea cererii de apel, apelanta arata ca sunt motive temeinice justificate în sensul că nu a avut cunoștință de existența acestui dosar pe rolul Judecătoriei V., nu a fost legal citată, nu a fost prezentă la singurul termen acordat de către instanță și nu a primit sentința civilă nr. 3673 din 15.11.2013 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._, astfel că a luat la cunoștință de hotărârea respectivă în data de 05.05.2014 când a fost invitată la Biroul executorului judecătoresc S. A. pentru a i se înmâna somația, titlul executoriu și încheierea Judecătoriei V. din 05.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a dispus executarea silită pentru suma de 12.319,03 lei, ca imediat după ce a luat la cunoștință de acest titlu executoriu, a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr.3673/15.11.2013 a Judecătoriei V. în data de 12.05.2014, însă, instanța prin sentința nr. 1955/12 septembrie 2014 (dosar nr._ ), primită în data de 23.09.2014, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare având în vedere dispozițiile art.504 alin. l din noul Cod de procedură civilă, întrucât se putea folosi calea apelului, ca, potrivit art.186 alin.2 din noul Cod de procedură civilă, durata în cazul exercitării căilor de atac, în situația repunerii pe rol, este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, adică 30 de zile. Cu privire la fondul cauzei, apelanta a aratat ca nu a avut parte de un proces echitabil în conformitate cu dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale ca urmare a faptului că nu a primit acțiunea reclamantului, nu a avut posibilitatea să formuleze întâmpinare și să invoce excepții, nu a intrat în posesia hotărârii Judecătoriei V. și astfel nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege, ca factorul poștal nu a îndeplinit procedura în conformitate cu dispozițiile legale și a menționat în procesul-verbal de înmânare că destinatarul este absent, lipsa cutiei poștale și că a fost afișată înștiințarea, în condițiile în care în practica judiciară se arată că „simpla mențiune făcută în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii, că citația s-a afișat pe ușa locuinței, fără a se arăta și apartamentul, face ca procedura să fie nulă, deoarece nu se poate verifica dacă afișarea s-a făcut pe ușa locuinței proprii a celui citat și nu pe ușa altei locuințe. Dispozițiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, ele fiind prevăzute pentru realizarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității" (T.S., dec.nr.1087 din 08.07.1978, Repertoriu III, pag.292), ca din procesul-verbal încheiat de factorul poștal nu reiese dacă înștiințarea a fost afișată pe ușa apartamentului destinatarului sau pe ușa de la intrare în imobil, astfel că există incertitudine cu privire la acest aspect și este evident că în cazul sau nu s-a îndeplinit procedura de citare și evident s-a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității si nu a avut parte de un proces echitabil în conformitate cu normele de drept statuate în acest domeniu. De asemenea, apelanta mai arata ca invocă nulitatea hotărârii în conformitate cu prevederile art.425 alin .3 din noul Cod de procedură civilă pentru faptul că nu s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, în sensul că în dispozitiv nu au fost menționate elementele de identificare a părților și anume codul numeric personal, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice, contul bancar și instanța la care se depune apelul, ca invocă și lipsa calității procesuale pasive pentru întreaga sumă de 12.319,03 lei pe care a fost obligată nejustificat să o plătească, în condițiile în care ambii soți trebuiau să fie chemați în judecată pentru că amândoi sunt proprietarii imobilului respectiv si ca intreaga corespondență s-a purtat de către . cu B. V. (chiar dacă actele - somația și contractul de convenție au fost trimise la apartamentul nr.6 și nu 7 deținut de aceștia), iar chemată în judecată a fost B. L..
Cererea de apel si cererea de repunere in termenul de apel a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 196 lei (conform chitantelor nr._/21.10.2014 și nr._/24.11.2014 – filele 7 și 46).
Intimata . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către apelanta, ca fiind netemeinic și nelegal. In motivare, intimata a aratat ca repunerea in apel la o sentința civila din data de 15.11.2013 are loc dupa un an, fiind tardiv având la dispoziție 30 de zile de la data primirii sentinței sa formuleze calea de atac, dar nu a făcut-o, ca motivele la face referire apelanta in sensul ca nu a primit comunicări, citații de la instanța sunt nejustificate pentru faptul ca se poate dovedi prin semnarea de către soție, a comunicării de primire a notificarii - somatiei nr.1542/01.07.2013, cu conținut declarat, asa cum prevede art.1014 alin. (l)NCPC, ca invocarea de apelanta ca nu a fost citata este falsa si tratata cu rea - credință prin refuzul repetat de a primi comunicările dat fiind faptul ca s-a procedat in conformitate cu prevederile art.92 alin. (2, 4) C. actualizat 2012 si a art.170 alin.(l) NCPC, că, semnând un act, respectiv angajamentul de plata nr.6297/15.09.2008, partea este conștientă si neforțată de împrejurări sa-și însușească pe propria răspundere obligațiile de plata, iar art.112 alin. (l)NCPC spune ca cererea se poate introduce la instanța competenta pentru oricare din debitorii principali. De asemenea, intimata mai arata ca este dovedita calitatea procesuală prin actul semnat de soție (comunicare de primire notificare - somație) care constituie parte din datoria colectivă recunoscută de ambii soți fiind coproprietari, iar societatea nu poate fi îngrădită de drepturile sale pentru recuperarea restanțelor de la răi platnici.
La termenul de judecata din data de 24.02.2015, instanta de apel a pus in discutie cererea de repunere in termenul de apel, cererea pe care o va respinge ca neintemeiata pentru urmatoarele motive:
Conform prevederilor art. 186 alin.1 si 2 C.proc.civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate, iar, in acest scop, partea va indeplini actul de procedura in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii, cerand totodata repunerea sa in termen, in cazul exercitarii cailor de atac, aceasta durata fiind aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac.
In speta, instanta retine ca apelanta invocă drept motiv temeinic pentru care nu a formulat apel în termen faptul că a luat cunoștință de hotărârea pronunțată în prezentul dosar abia în data de 05.05.2014 când i s-a comunicat somația, titlul executoriu și încheierea de încuviințare a executării silite de către Biroul executorului judecătoresc S. A.. Însă, din cuprinsul cererii de repunere pe rol și înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că motivul invocat de către apelantă este nedovedit de către aceasta; mai mult, chiar dacă s-ar admite drept întemeiat aceste motiv, instanța reține că apelanta nu a respectat termenul de 30 zile prevăzut de art. 186 C.proc.civ. pentru depunerea cererii de apel. Astfel, termenul în care apelanta putea formula apel calculat în raport de data de 05.05.2014 indicată de către apelantă prin cererea de apel s-a împlinit la data de 05.06.2014 și până la această dată apelanta trebuia să formuleze cererea de apel și cererea de repunere în termen. Ori, apelanta a formulat atât cererea de repunere în termen cât și cererea de apel abia la data de 21.10.2014 cu mult peste termenul prevăzut de lege. Astfel, cererea de repunere în termen este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
La termenul de judecată de astăzi, instanța de control judiciar a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de apel, excepție pe care instanța o va soluționa cu prioritate, conform prevederilor art. 482 raportat la art. 248 alin.1 C.proc.civ., fiind vorba de o excepție de procedură:
Conform prevederilor art. 468 alin. 1 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel; intrucat cererea reclamantei a avut ca obiect pretentii si legea nu stabileste in privinta unor astfel de cereri un termen sau moment special de la care se calculeaza termenul, instanta de apel retine ca este incident in cauza art. 468 alin. 1 C.proc.civ. in privinta caii de atac impotriva hotararii pronuntate in cauza. Astfel, sentința civilă nr. 3673/15.11.2013 a fost pronunțată la data de 15.11.2013, si a fost considerată comunicată apelantei la data de 27.12.2013 ( ca urmare a afișării înștiințării – conform dovezii de comunicare depuse la dosar – fila 32 dosar fond – și ca urmare a împlinirii termenul într-o zi în care serviciul este suspendat – 26.12.2013- conform prevederilor art. 181 alin. 2 C.proc.civ.) data de la care începe să curgă termenul de apel de 30 zile, data împlinirii termenului, conform prevederilor art. 181 alin. 1 pct. 2 și art. 184 C.proc.civ. și aplicarea prevederilor art. 163 alin. 12 raportat la art. 163 alin. 3 lit. g) C.proc.civ., fiind 28.01.2014. În speță, instanța reține că apelanta a formulat cerere de apel la data de 21.10.2014 ( data depunerii la instanță – fila 4), cu mult peste termenul prevăzut de lege și împlinit la data de 28.01.2014. În aceste condiții, în temeiul art. 480 alin.1 C.proc.civ., instanța urmează să admită excepția tardivității cererii de apel invocată de instanță din oficiu și să respingă cererea de apel formulată de apelanta B. L. împotriva sentinței civile nr. 3673/15.11.2013 a Judecătoriei V. ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta B. L. ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității cererii de apel invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de apel formulată de apelanta B. L. împotriva sentinței civile nr. 3673/15.11.2013 a Judecătoriei V. ca fiind tardiv formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință, publică, azi, 24 februarie 2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. M. V. | |
Grefier, A. C. |
Red. /Tehnored. jud. OMV/23.03.2015
4 ex./..03.2015
Judecător fond: M. G., Judecatoria V.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 233/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
