Pretenţii. Decizia nr. 233/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 233/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 233/A/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier T. B.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de pârâtul apelant D. I. C. în contradictoriu cu intimata reclamantă L. M. împotriva sentinței civile nr. 2331 din data de 18.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă intimata reclamantă L. M. legitimată cu CI . nr._ emisă de SPCLEP Bîrlad la 07.11.2006, lipsă fiind apelantul D. I. C..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, intimata a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Interpelată, intimata arată că înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei. Depune la dosar fișă cont emisă de E.ON Romînia SA.
Instanța, constatând că apelantul pârât a solicitat proba cu înscrisuri fără a le indica și a le depune și că intimata a solicitat prin întâmpinare proba cu înscrisuri care au fost depuse deja la judecata în primă instanță, nemaifiind motive de amânare a cauzei, se consideră pe deplin lămurită și constatând cercetarea judecătorească terminată, acordă cuvântul intimatei reclamantei cu privire la motivele de apel și în apărare.
Intimata L. M. având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de pârâtul D. I. C. și păstrarea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Potrivit adresei E.ON România SA și fișei cont client trimise prin mail la data de 09.10.2014, pârâtul și-a achitat debitul datorat.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, în temeiul art. 395 al.1 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civil nr.2331 din data de 08.10.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bîrlad a admis în parte cererea pentru daune formulată de reclamanta L. M., C.N.P._, cu domiciliul în Bârlad, ., ., împotriva pârâtului D. I. C., C.N.P_, cu domiciliul în Huși, ..27, jud.V. și domiciliul procesual în Bârlad, ..78, ., ., jud.V..
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 886,15 lei daune.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 68 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Cu nr.1966 din 15 mai 2014 s-a înregistrat la Judecătoria Bîrlad cererea prin care reclamanta L. M., C.N.P._, cu domiciliul în Bârlad, ., ., în contradictoriu cu pârâtul D. I. C., C.N.P._, cu domiciliul în Huși, ..27, jud.V. și domiciliul procesual în Bârlad, ..78, ., ., jud. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul să-i plătească suma totală de 1500 lei daune din care suma 1014 lei reprezentând utilități și contravaloarea distrugerilor la garsoniera închiriată.
Motivând cererea reclamanta a susținut că a închiriat pârâtului garsoniera situată în Bârlad, ., ., . pe o durată de un an cu posibilitatea prelungirii în baza contractului de închiriere 1392 din anul 2012 până la 11.11.2013.
Au apărut probleme când pârâtul a întârziat la plata chiriei și a utilităților. Înainte de a proceda la evacuarea pârâtului ea a mers la trezorerie să radieze contractul. A plătit suma de 202 lei impozit. A mers ulterior la furnizori pentru utilități pentru a afla situația .
A plătit restanțele la utilități după data de 11.11.2013. Pârâtul i-a predat cheia de la garsonieră la data de 15.11.2013 când a existat și un scandal. A plătit pentru garsoniera închiriată utilități în suma de 1014 lei care sunt evidențiate după cum urmează: energie electrică f.f_ din 26.07.2012, suma de 230 lei; energie electrică f.f_ din 15.02.2014, perioada 10.07._13, suma de 171 lei; energie electrică f.f_, suma de 88 lei; gaze naturale f.f_ ,suma de 160 lei; gaze naturale f.f_, perioada 06.12._14, suma de 3 lei; apă consum octombrie 2013, suma de 62,95 lei, majorări 100 lei; gunoi 30 lei, chitanța nr._ din 08.01.2014 2; gaze naturale f.f_, .,71 lei, perioada 05.04._13, o factură de apă din 31.05.2014; asociația de proprietari, restanță noiembrie suma de 60 lei, chitanța_ din 06.01.2014, factură la trezorerie suma de 202 lei, la data de 11.11.2013 impozit care trebuia plătit pe sept.2013, cu majorări și somație 46 lei; notificarea de plată și punerea în întârziere la gaz, suma de 58 lei; preaviz de plată emis la data de 21.01.2014 pentru rest de plată la gaz de 158,14 lei.
Cu privire la bunurile distruse a susținut că a fost distrusă ușa de la bucătărie, a fost tăiată pentru a pune pexal pentru centrala termică. A susținut că valoarea ușii este de 300-400 lei. A depus proba acte, copie de pe contractele de închiriere_ din 01.11.2010, de pe contractul 1392 din 16 ianuarie 2012, copie de pe actul adițional 600 din 11 ian.2013, copii de pe facturile și chitanțele dus individualizate, planșă foto.
Pârâtul, prin întâmpinare nu a fost de acord cu cererea.
A susținut că reclamanta a fost supărată că pleacă din garsonieră și prin cerere urmărește să se îmbogățească. Potrivit înțelegerii avute cu reclamanta el s-a obligat să plătească o chirie de 250 lei și diferența de 250 lei să o plătească către reclamantă pentru ca aceasta să plătească datoriile către asociație ca și proprietar. Nu este reală situația că i-a stricat ușa și cu privire la facturile și chitanțele depuse în probă aceasta a depus facturi ce reprezintă consumul la apartamentul ei situat în .> A făcut referire la consumul de gaze naturale f.f_, suma de 160 lei; A mai susținut că gaze naturale f.f_ privește perioada 06.12._14, perioadă după rezilierea contractului în data de 11.11.2013. Cu privire la fotografiile depuse la dosar aceste nu au inscripționată data când s-au făcut. Reclamanta a solicitat expres ca facturile să-i fie comunicate la adresa de domiciliu din Bârlad, ., ., jud. V. .
Pârâtul a solicitat administrarea probei cu un martor apoi a renunțat la audierea acestuia, proba cu interogatoriul reclamantei.
Din probele administrate în cauză instanța reține că reclamata a dovedit faptul că între ea și pârât s-a încheiat un contract de închiriere pentru locuința situată în Bârlad, ., .. Contractul de închiriere a fost înregistrat la autoritățile locale fiscale cu nr.1392 din16 ianuarie 2012, s-a încheiat pe o durată de un an și a fost prelungit la 11 ianuarie 2013 cu nr.600, pentru o perioadă nedeterminată.
Contractul s-a reziliat la data de 11.11.2013. În conținutul contractului au fost menționată pe lângă durata contractului chiria de 500 lei, lunar. Contractul a prevăzut că în ceea ce privește obligațiile părților se aplică dispozițiile legale în vigoare. Prin urmare nu au fost prevăzute și semnate alte clauze dintre cele amintite de pârât referitoare la suma plătită cu titlu de chirie. Potrivit art.1786 din codul civil referitoare la obligațiile principale ale locatorului „ Locatorul este ținut, chiar fără vreo stipulație expresă: a) să predea locatarului bunul dat în locațiune;b) să mențină bunul în stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii; c) să asigure locatarului liniștita și utila folosință a bunului pe tot timpul locațiunii.” Potrivit art.1796 privind obligațiile locatarului „Locatarul are următoarele obligații principale: a) să ia în primire bunul dat în locațiune; b) să plătească chiria în cuantumul și la termenul stabilite prin contract; c) să folosească bunul cu prudență și diligență; d) să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locațiune.”
Din cele două texte rezultă că plata impozitului pentru bunul închiriat nu este în sarcina chiriașului cum nu este în sarcina chiriașului obligația față de asociația de proprietari. În ceea ce privește utilitățile de gaz, apă și lumină aceste cheltuieli au fost efectuate în folosul chiriașului, respectiv a pârâtului, singurul obligat să le suporte.
Cu privire la facturi instanța a apreciat susținerea pârâtului întemeiată în ceea ce privește factura de gaze naturale f.f_ pentru suma de 160 lei. Aceasta privește locul de consum din . închiriat din . la cealaltă factură contestată de pârât, f.f_ privește perioada 06.12._14, este o factură de regularizare a consumului de gaz pentru o perioadă ulterioară rezilierii contractului, susținerea pârâtului fiind întemeiată.
În ceea ce privește ușa distrusă instanța apreciază că acest aspect nu a fost dovedit, nu a rezultat din probe.
Planșa foto depusă la dosar nu poate fi reținută ca probă. Această planșă nu cuprinde data efectuării fotografiei și nu dovedește că locul este cel care face obiectul litigiului.
Potrivit art.1516 din codul civil creditorul are dreptul la îndeplinirea obligației, integrală și la timp. Bunul închiriat trebuie restituit fără datorii așa cum a fost închiriat.
Plata utilităților de către reclamantă cu toate că serviciile au fost în folosul pârâtului atrage răspunderea pârâtului pentru daunele provocate reclamantei potrivit răspunderii civile prev. de art.1350 din codul civil.
Reluând, instanța a apreciat că reclamanta a dovedit cererea numai în parte, astfel că a admis-o numai pentru daunele dovedite cauzate ca urmare a atitudinii pârâtului.
Din valoarea daunelor solicitate de reclamantă a înlăturat valoarea facturilor analizate mai sus, costul impozitului precum și valoarea unei uși care nu a fost dovedită ca pagubă. S-a apreciat că valoarea prejudiciului dovedit este de 886,15 lei sumă pentru care a admis cererea.
În temeiul art.451, art.453 din codul de procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru pentru daunele dovedite de reclamantă.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâtul D. I. C. prin care a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei sub toate aspectele cu statuarea atât în fapt cât și în drept, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulată de L. M. ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel, pârâtul apelant a susținut că instanța de fond a făcut o apreciere aproximativă a întregii situații de fapt dedusă judecății, dând o soluție tot aproximativă și obligându-l să plătească suma de 886,15 lei reprezentând în viziunea instanței fondului, daune dovedite de către reclamantă.
Această sumă de 886,15 lei, precizează instanța de fond în considerentele hotărârii, ar rezulta prin scăderea din suma totală cerută de reclamantă a facturilor nr._, pentru suma de 160 lei, și nr._ precum și prin scăderea valorii unei uși de bucătărie, apreciată ca fiind deteriorată, de către reclamantă.
La o analiză atentă se observă următoarele:
a.instanța de fond nu a indicat care este valoarea din care urmează să se scadă cele două facturi precum și valoarea ușii. Este vorba de suma de 1500 lei, care reprezintă pretenția inițiala a reclamantei sau este vorba de suma de 1306,15 lei, care i-a rezultat reclamantei după însumarea tuturor așa-ziselor datorii ale mele în care a inclus și impozitul pe venit (202 lei) + majorări pentru neplata acestuia (46 lei), plata reviziei la instalația de gaz (58 lei) sau este vorba doar de plata facturilor neachitate, așa cum solicita reclamanta la finalul cererii de chemare in judecata.
b.instanța nu a indicat ce valoare din factura nr._ urmează să fie scăzută având în vedere că, eu, cu privire la această factură, am arătat că s-au făcut plăți în avans;
c.instanța nu a precizat la cât a evaluat ușa și cum a ajuns la acea evaluare și ce valoare a scăzut din suma pretinsă de reclamantă, ținând cont de faptul că, reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a apreciat valoarea ușii ca fiind de circa 300-400 lei, deci la ce sumă a evaluat instanța ușa de bucătărie, la suma de 300 lei sau la suma de 400 lei și în final ce sumă a scăzut instanța din totalul pretențiilor reclamantei.
Prin motivarea în mod superficial a acestei hotărâri apelantul se află în imposibilitatea de a se putea apăra împotriva acestei sentințe, nedreaptă, nelegală si netemeinică.
Instanța de fond ar fi trebuit să arate în mod clar și neechivoc care sunt pretențiile reclamantei, în detaliu, care dintre pretențiile reclamantei au fost admise și care dintre pretențiile reclamantei care au fost respinse.
De asemeni, motivul pentru care apreciază instanța de fond că unele pretenții sunt dovedite de reclamantă iar altele nu sunt dovedite.
Instanța arată în motivarea sentinței că, plata impozitului pe venit nu este în sarcina chiriașului cum nu este în sarcina chiriașului obligația față de asociația de proprietari și, cu toate acestea, nu înțelege să scadă din valoarea pretinsă de reclamantă (valoare pe care nu o cunoaștem și putem doar să o presupunem că ar fi 1500 lei) suma de 46 lei, care reprezintă majorări pentru neplata impozitului pe venit și suma de 60 lei, care reprezintă datorii către asociația de proprietari.
d.factura nr._, emisă pentru consumul de curent electric, în perioada 8.10._14, în valoare de 88 lei, evidențiază un consum la energia electrică și pentru perioada 11.11._14, perioadă în care eu nu mai locuiam în acel imobil, fiind plecat de pe data de 11.11.2013.
e.cu privire la facturile fiscale emise de Aquavas S.A Bârlad apelantul a solicitat a se observa că:
-în luna octombrie 2013 indexul era de 238 bucătărie și 240 baie= 478 m3 apă consumați.
-în luna ianuarie 2014, indexul este de 242 bucătărie si 242 baie = 484 m3 apă consumați, ceea ce înseamnă un consum față de luna octombrie de 6 m3 apă într-o perioadă în care eu nu mai locuiam în acel imobil fiind plecat din data de 11.11.2013.
-în factura din luna februarie 2014 este evidențiat că nu a existat consum de apă, deoarece indexul de consum este același ca în luna ianuarie adică 242 și 242= 484 m3 apă.
-în factura din luna martie 2014 se observă că indexul este de 242 și 244= 486 m3 apă, deci un consum de 2 m3 apă, consum pe care nu l-a făcut apelantul.
Probabil că instanța de fond a observat aceste aspecte, dacă a considerat că apelantul trebuie să plătească suma de 100 de lei indicată de reclamantă ca fiind consumul acestuia de apă și majorările pentru neplata facturilor din luna octombrie 2013 până în 31 martie 2014.
f.plata privind revizia la instalația de gaz este, de asemenea, în sarcina proprietarului și nu a apelantului.
Susține apelantul că a făcut diferite calcule matematice dar nici unul dintre acestea nu îmi arată din ce se compune suma de 886,15 lei, sumă pe care apelantul ar trebuit să o plătească reclamantei.
Admițând cererea de judecată numai în parte, instanța avea obligația să aprecieze măsura în care ambele părți vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, insă instanța, a obligat doar apelantul la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă, neluând în considerare cheltuielile de judecată pe care acesta le-a făcut cu acest proces.
Consideră apelantul că și cu privire la acest aspect, în temeiul art. 453 al(l) și al(2) Cod procedură civilă, sentința instanței de fond este nelegală.
Interpretarea celor 2 articole din Noul cod civil și anume art. 1786 și 1790, a fost făcută de către instanța de fond total greșit.
Dacă cele două articole, coroborate, conduc la ideea că locatorul nu este obligat la plata utilităților atunci, se vede foarte clar că nici nu conduc la ideea că este obligația chiriașului să le plătească.
Contractul este legea părților și unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă.
Atâta timp cât în contract nu există obligația chiriașului pentru plata utilităților și nici legea civilă nu prevede în mod expres aceasta rezultă clar că interpretarea dată textelor de lege de către instanța de fond este total nelegală.
În conformitate cu art. 425 al(l) lit. b, instanța de fond avea obligația să expună situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, să indice motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și să arate atât motivele pentru care a admis pretențiile, una câte una, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților, tot una câte una.
în concret, instanța de fond trebuia să arate din ce se compune suma de 886,15 lei, sumă pe care apelantul ar trebui să o plătesc reclamantei.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului formulat de D. I. C. si sa menținerea Sentinței Civile nr.2331/08.10.2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad, ca fiind temeinica si legala, motivat de următoarele:
In fapt, in urma închirierii imobilului din ., ., ., către numitul D. I. C., acesta a creat probleme nerespectând contractul de închiriere nr. 1392/16.01.2012 încheiat si înregistrat la trezoreria Bârlad, întârziind cu plata chiriei si având restante la utilități .
Înainte de a proceda la evacuarea sa intimata a mers la trezorerie sa radieze contractul si apoi la furnizori pentru plata utilităților restante .
Detaliile au fost descrise pe larg in cererea de chemare in judecata si răspunsul la întâmpinare depuse la instanța de fond.
Susține intimata că a dovedit cu acte la instanța de fond existenta contractului de închiriere precum si întârzierile si neplata chiriei si a utilităților de către D. I. C..
Prima instanța corect a interpretat dispozițiile art.1786 Cod Civil care prevăd ca "locatorul are obligația sa predea locatarului bunul dat in locațiune"( lucru care a a avut loc), "sa mențină bunul in stare corespunzătoare de folosința pe toata durata locațiunii, sa asigure locatarului liniștita si utila folosința a bunului pe tot timpul locațiunii "(obligații respectate de către mine), si dispozițiile art.1796 Cod Civil unde "locatarul este obligat sa ia in primire bunul dat in locațiune sa plătească chiria in cuantumul si la termenul stabilite prin contract, sa folosească bunul cu prudenta si diligenta si sa restituie bunul la "încetarea din orice cauza a contractului de locațiune".
Deși utilitățile de gaz, apa si lumina erau obligațiile chiriașului, acestea le-a achitat intimata in folosul acestuia, singura posibilitate de a le recupera fiind acțiunea in instanța de judecata, acesta având o atitudine total jignitoare la adresa intimatei,cu scandal si alte gesturi reprobabile.
Astfel, prima instanța corect a interpretat art.1516 din Codul Civil conform căruia "creditorul are dreptul la îndeplinirea obligației, integrala si la timp.
Bunul închiriat trebuie restituit fara datorii așa cum a fost "închiriat", coroborat cu art.1350 Cod Civil conform căruia este atrasa răspunderea paratului pentru daunele provocate reclamantei potrivit răspunderii civile .
Astfel "(l)orice persoana trebuie sa isi execute obligațiile pe care le-a contractat (2) Atunci cand,fara justificare, nu isi îndeplinește aceasta îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte parți si este obligata sa repare acest prejudiciu, in condițiile legii."
Afirmațiile lui D. I. C. din prezentul apel nu fac decât sa inducă instanța in eroare, prima instanța arătând clar ce sume s-au scăzut din pretențiile inițiale, ce sume au fost dovedite cu acte si ce sume nu au putut fi dovedite, in speța ușa distrusa a cărei planșa foto nu a putut fi reținuta ca proba.
Ca urmare, precizările apelantului privind valoarea ușii sau la cat a evaluat prima instanța ușa si cum a ajuns la acea evaluare, sunt total neîntemeiate, contravaloarea acesteia nefiind pusa in sarcina apelantului.
F. de acestea, intimata a solicitat instanței de judecata, ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa respingă apelul formulat de D. I. C. si sa mențină Sentința Civila nr.2331/08.10.2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad ca fiind temeinica si legala.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse de apelant hotărârii instanței de fond referitoare la motivarea necorespunzătoare a hotărârii sunt întemeiate.
. a arătat care pretenții ale reclamantei au fost admise in ceea ce privește facturile privitoare la energia electrica, gaze naturale sau pentru plata utilităților la apa, servicii de gospodărire si salubrizare.
Era necesar ca instanța sa arate cu exactitate din ce se compune suma de 886,15 lei la care a fost obligat apelantul .
Având in vedere efectul devolutiv al apelului, Tribunalul trebuie sa verifice soluția atacata atât din punct de vedere al temeiniciei, statuând daca situația de fapt reținuta prin hotărâre este concordanta cu probele administrate in cauza, după cum hotărârea apelata este verificata si sub aspectul legalității, respectiv daca prima instanța a interpretat si aplicat corect normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecatii.
Analizând probele administrate de către prima instanța, in special înscrisurile depuse, Tribunalul constata ca . datorează intimatei-reclamante mai multe sume de bani, c/v serviciilor de energie electrica, gaz, salubrizare si apa.
Astfel, c/v facturii nr._ emisa la 23.08.2013 in suma de 230 lei nu a fost achitata de către apelant. In aceeași situație se afla si facturile nr._ din 18.10.2013 in valoare de 171 lei si factura nr._ din 26.02.2014 in valoare de 88,90 lei. Toate aceste facturi s-au emis pentru serviciile de energie electrica.
. fi luata in considerare factura nr._ care vizează consumul de energie electrica pentru apartamentul reclamantei din . factura nr._ care viza consumul de energie electrica din perioada 6.12.2013-6.03.2014, perioada in care contractul de închiriere era reziliat.
Deși factura in valoare de 88,80 lei a fost emisa la data de 26.02.2014, când apelantul nu mai locuia in imobilul reclamantei, totuși, din conținutul ei rezulta ca vizează si o perioada de consum din 8.10-31.10.2013, data la care apelantul încă locuia in imobilul reclamantei.
Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca pentru consumul de gaze naturale s-a emis o notificare pentru plata sumei de 58 lei si un preaviz pentru plata sumei de 158 lei, aferente unei perioade pentru care apelantul avea calitatea de locatar.
Cu privire la plata celorlalte utilități, rezulta ca reclamanta a achitat la salubrizare suma de 30 lei, pentru consumul de apa 100 lei, iar la asociația de proprietari suma de 60 lei.
Însumând c/v sumelor aratate mai sus rezulta ca apelantul datorează intimatei suma de 897 lei, suma aproximativ egala cu cea stabilita de către instanța de fond.
Instanța de fond a făcut o corecta interpretare a dispozițiilor art.1786, 1790 NCCiv.
Nu poate fi primita susținerea apelantului precum ca chiriașul nu ar trebui sa achite c/v utilităților.
Chiar daca Cd.civ. nu face nici o referire expresa la suportarea acestor cheltuieli, aceasta nu înseamnă ca trebuie sa fie suportate de către locator.
Daca părțile ar fi convenit in acest sens, s-ar fi inserat aceasta înțelegere in contractul încheiat.
Pe de alta parte, trebuie menționat ca plata acestor utilități este in sarcina celui care beneficiază de ele, deci a locatarului.
Nici ultimul motiv de apel privitor la suportarea cheltuielilor de judecata nu este întemeiat.
Potrivit disp. art.453 Cd.pr.civ. ,, când cererea a fost admisa in parte, judecătorii vor stabili măsura in care fiecare dintre părți poate fi obligate la plata cheltuielilor de judecata.,,
Stabilirea culpei fiecărei parți reprezintă o chestiune de apreciere in sarcina instanței de judecata, având in vedere ca unele cheltuieli de judecata au un caracter indivizibil si repartizare lor drept cheltuieli aferente parții din cerere admise nu se poate realiza cu precizie matematica.
Analizând hotărârea apelata, se constata ca apelantul a fost obligat doar la plata cheltuielilor de judecata in suma de 68 lei, suma aferenta doar pretențiilor admise.
Față de cele arătate, Tribunalul constata ca apelul formulat este nefondat, urmând sa fie respins.
In baza art.480 al.1 Cd.pr.civ. instanța va păstra sent. civ. nr.2331/2014 a Judecătoriei Bârlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de D. I. C. împotriva sentinței civile nr.2331/8.10.2014 a Judecătoriei Bîrlad, pe care o păstrează.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 Februarie 2015.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.A.
Tehniredactat-T.B.
Ex.4- 20.03. 2015
Judecătoria Bîrlad- judecător fond:Rădița I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 240/2015. Tribunalul VASLUI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 254/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
