Plângere contravenţională. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 26/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 26/A
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
JudecătorL.-M. B.
GrefierA. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul I. T. DE MUNCĂ V. în contradictoriu cu intimatul P. F. împotriva sentinței civile nr. 2022 din data de 15.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența pentru apelant a consilierului juridic A. G., cu delegație la dosar nr. 23/12.01.2015, lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat, scutit de taxă de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Văzând declarația părților că nu mai cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții, pentru ca fiecare parte să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelantului, având cuvântul, solicită admiterea apelului și învederează faptul că, instanța de fond nu a luat în considerare toate probele solicitate, respectiv fotografiile din care reiese că acele persoane care se aflau la locuința numitului P. desfășurau activitate. Referitor la cheltuielile de judecată solicită respingerea acestora întrucât instituția apelantă nu deține fonduri alocate pentru astfel de cheltuieli.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Judecătoria Bârlad prin sentința nr. 2022 pronunțată la data de 15.09.2014 a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul P. F., domiciliat în ., jud. V., CNP -_, cu domiciliul procesual ales în mun. Bârlad, .. 10, .. A, ap. 14, ., în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă V., cu sediul în mun. V., .. 274, jud. V..
A anulat procesul-verbal . nr._/11.02.2014 întocmit de reprezentanții intimatei și, în consecință, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 RON aplicată prin procesul-verbal anterior menționat.
Judecătoria Bârlad a obligă intimata la plata către petent a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
În fapt, la data de 11.02.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei (fila 21).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere următoarele: ”primirea la lucru a 3 persoane respectiv V. I., S. A.-C. și G. I.-C. fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă conform prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, fapt afirmat de către aceștia verbal ca și angajatorul”.
Faptele reținute în sarcina petentului au fost încadrate în dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
La rubrica ”Alte mențiuni” nu s-a consemnat nimic, întrucât procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului.
În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost comunicat la data de 17.02.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 28.02.2014.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Critica petentului conform căreia procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că nu a fost semnat de către un martor asistent care să confirme cele constatate, nu a putut fi primită, întrucât, potrivit art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ”în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
În concordanță cu acest text legal, instanța a observat că agentul constatator a menționat la rubrica ”motivele pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsă de martori” că ”persoanele de față sunt considerate agenți constatatori”, astfel că s-a putut reține încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 sub acest aspect.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori, pe care instanța le-a încuviințat.
Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, ”contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.
De asemenea, potrivit art. 10 din același act normativ, ”contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.
Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din anexa la procesul-verbal de control nr._/11.02.2014 (fila 26) și din nota de constatare (fila 23) a rezultat faptul că numiții V. I., S. A.-C. și G. I.-C. au fost surprinși de inspectorii ITM lucrând la casa petentului. Aceștia au refuzat să semneze fișa de identificare sau orice alt înscris din care să rezulte calitatea lor de salariați.
Din declarațiile martorilor S. A. C. (fila 50) și V. I. (fila 51) a rezultat faptul că aceștia se aflau la casa petentului pentru a face niște măsurători la uluce.
De asemenea, ambii martori au declarat faptul că nu au primit nici o sumă de bani din partea petentului, activitatea fiind desfășurată în considerarea relațiilor de prietenie dintre aceștia – ”nu am primit nici un ban de la petent sau de la mama acestuia pentru măsurătorile pe care le-am făcut. L-am ajutat să facă măsurătorile pentru că suntem cunoștințe din comună și pentru că veneam împreună cu V. de la Bârlad” (fila 50); ”nu am fost plătiți pentru măsurătorile pe care le-am efectuat. Am efectuat măsurătorile pentru a-l ajuta pe petentul care este client de-al meu” (fila 51).
Chemat la sediul ITM, petentul a negat că ar avea obligația de a încheia contracte individuale de muncă pentru cei trei martori.
Coroborând probele administrate în cauză cu dispozițiile art. 10 și art. 16 din Legea nr. 53/2003, instanța a concluzionat că petentul nu avea obligația de a întocmi contract individual de muncă pentru numiții V. I., S. A.-C. și G. I.-C., deoarece nu a folosit munca acestora în cadrul unei activități cu caracter permanent, asumată pe o perioadă îndelungată, ci a convenit asupra unei prestații unice, ocazionale, asumată printr-un raport de drept civil, și nu de dreptul muncii.
De esența contractului de muncă este ca munca prestată de angajat să fie prestată pentru și sub autoritatea angajatorului, care are obligația de a plăti salariul, or din declarațiile date de martorii S. A. C. și V. I. a rezultat că pentru ajutorul dat petentului aceștia nu au primit vreo sumă de bani.
De asemenea, instanta a mai arătat că orice altă convenție intervenită între părți care nu are acest obiect și care nu cuprinde obligații directe de prestare muncă și de plată a salariului nu are caracterul unui contract de muncă.
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței evidențiind motive de netemeinicie a procesului-verbal contestat.
Întrucât instanța a găsit motive de netemeinicie a procesului-verbal contestat, care conduc la o soluție de admitere a cererii, nu a mai trecut la analiza proporționalității măsurilor luate împotriva petentului.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a admis admită plângerea contravențională formulată de petent, a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.02.2014 întocmit de reprezentanții intimatei și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 RON aplicată prin procesul-verbal anterior menționat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere concluziile scrise depuse de petent (prin care a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată), soluția de admitere a cererii (echivalentă cu pierderea procesului de către intimată) și dovedirea cheltuielilor efectuate de petent (suma de 800 lei onorariu avocat – potrivit chitanței nr. 34/15.09.2014), instanța a obligat intimata la plata către petent a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. T. de Muncă, solicitând admiterea apelului conform prevederilor art. 480 alin. 2 din Legea 134/2010 pentru următoarele motive:
În fapt, instanța de fond a avut spre soluționare plângerea contravenționala formulata de petentul PASCALIN F. formulata împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 11.02.2014 incheiat de I. T. de Munca V..
Instanța de fond dispune admiterea cererii de chemare in judecata si anulează procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/11.02.2014, obligând totodată la plata către petenta a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecata.
Apelantul consideră sentința civila nr.2022/2014 din 15.09.2014 netemeinica si nelegala deoarece instanța de judecata nu a luat in considerare toate probele depuse de I. T. de Munca V. respective fotografiile, nu a avut in vedere atitudinea pe care a avut-o reclamantul in fata organului constatator prin necolaborarea cu acesta.
Din fotografiile depuse la dosarul cauzei se poate observa faptul ca acele persoane nu se aflau in trecere sau din întâmplare la locuința in construcție a numitului Pascalin, ci ele desfășurau activități in cadrul acelei construcții. Primele doua fotografii sunt elocvente si demonstrează faptul ca acele persoane lucrau acolo.
Respectivele persoane au refuzat sa completeze si sa semneze fisele de identificare, identificarea acestor persoane fiind făcuta de reprezentanți ai Jandarmeriei V.. Aceste 3 persoane au precizat verbal ca lucrează in folosul lui Pascalin F. ca angajator, la construcția casei lui.
Din discuțiile purtate cu Pascalin F., acesta nu a negat faptul ca cei 3 muncitori lucrau in folosul sau.
F. de toate probele aflate in dosarul cauzei, apelantul solicită admiterea apelului in sensul respingetii plângerii contravenționale si menținerii procesului verbal de contravenție.
Totodată solicită sa respingerea si a cheltuielile de judecata solicitate de apărătorul petentului, având in vedere faptul ca in bugetul instituției nu sunt sume acordate de către forul tutelar cu aceasta destinație, ori in condițiile in care vor fi menținute, suma respectiva va fi imputata organului constatator.
In aceste condiții, având in vedere prevederile art.480 din L. 134/2010 privind Codul de procedura civila apelantul solicită rejudecarea in fond a cauzei prin luarea in considerare a prevederilor legale prevăzute in art.16 coroborat cu prev.art.260 alin. 1 lit.e din L.53/2003 rep., iar ca instanța de prim control judiciar solicită schimbarea sentința civila nr.2022/2014 din 15.09.2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad in dosarul civil nr._ in sensul menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție si sa respingerea plângerea contravenționala ca fiind nefondata si netemeinica.
In drept, apelantul invocă prevederile Legii 53/2003, Legii 134/2010, OG nr.2/2001.
Intimatul Pascalin F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința atacată fiind atât legală, dar si temeinică.
Astfel,arată tribunalul faptul că, în mod corect, a reținut instanța de fond faptul că intimatul nu a săvârșit contravenția prev. de 260al.1 lit.e) din Codul Muncii, constând în aceea că, la data de 11.02.2014 a primit la lucru un nr. de 3 (trei)persoane, respectiv numiții V. I., S. A.-C. și G. I.-C., fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă conform prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii.
Potrivit prevederilor art. 260 al.1 lit.e) din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane, fără a li se încheia un contract individual de muncă.
Din probele administrate în fața instanței de fond a rezultă faptul că numiții V. I., S. A.-C. și G. I.-C., la data de 11.02.2014, nu au desfășurat activități lucrative în folosul intimatului în temeiul un raport de muncă pentru ca acesta să aibă obligația de a încheia un contract individual de muncă.
Astfel, din declarațiile martorilor S. A. C. (fila 50) și V. I. (fila 51) a rezultat faptul că aceștia se aflau la casa petentului pentru a face niște măsurători la uluce,activitate desfășurată în temeiul relațiilor de prietenie cu acesta, nefiind remunerați în acest sens.
Mai mult, din anexa la procesul-verbal de control nr._/11.02.2014 (fila 26) și din nota de constatare (fila 23) a rezultat faptul că numiții V. I., S. A.-C. și G. I.-C. au fost surprinși de inspectorii ITM lucrând la casa petentului. Aceștia au refuzat să semneze fișa de identificare sau orice alt înscris din care să rezulte calitatea lor de salariați.
În atare condiții, cum din nici una dintre probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că numiții V. I., S. A.-C. și G. I.-C. au desfășurat activitate în temeiul unui raport de muncă, activitatea desfășurată de aceștia putând cel mult a fi încadrata ca fiind o activitate cu caracter ocazional desfășurată de un ziler, conform Legii nr. 52/2011, tribunalul reține faptul că intimatul P. F. nu a săvârșit contravenția prev. de art. 260 al.1 lit.e) din Legea nr. 53/2003, cum corect a reținut instanța de fond.
Pe de altă parte, tribunalul reține faptul că nici critica privind eronata obligare a agentului constatator la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, constând în onorariul apărătorului nu pot fi primite, deoarece, căzând în pretenții, în mod corect, în temeiul prevederilor art. 453 al.1 C., agentul constatator al fost obligat la plata acestor cheltuieli. Nealocarea în bugetul ITM V. a unor sume pentru a fi achitate cheltuielile judiciare la care a fost obligat agentul constatator nu pot determina instanța să ajungă la concluzia că au fost greșit aplicate prevederile art. 453al.1 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 2022 din 15.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitvă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. L.B.M.
Tehnred. A.A.4/ 4 exemplare
Judecătoria Bârlad- R. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul VASLUI | Partaj judiciar. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
