Plângere contravenţională. Decizia nr. 623/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 623/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 623/A/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – petent C. C. CNP:_ cu domiciliul în ., jud. V., în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V. și persona implicată în accident I. E. domiciliat în Bârlad, ..I4, ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 504 /16.02.2015 pronunțate de Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.04.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care relevă faptul că apelul se află la primul termen de judecată; legal timbrat; declarat în termen motivat; nu s-a depus întâmpinare; nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Tribunalul având în vedere lipsa părților legal citate, nemaifiind cereri noi formulate în apel și acte de depus la dosar, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 504 din 16.02.2015 a Judecătoriei Bârlad a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul C. C. CNP:_ împotriva procesului verbal . nr._ din data de 08.04.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., persona implicată în accident I. E., asiguratorii . pentru Medina Suares, Biroul Asiguratorilor din România, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 08.04.2014, s-a reținut în sarcina petentului C. C. că, la data de 05.04.2014, ora 14,00 pe ., în timp ce conducea auto Opel cu nr. de înmatriculare 3568 DKK, la efectuarea manevrei de mers înapoi, a acroșat auto Volvo cu nr. de înmatriculare_ care era staționat. S-a reținut că, petentul nu s-a prezentat în termen de 24 ore la organele de poliție pentru soluționarea evenimentului.
Prima faptă reținută în sarcina petentului a fost încadrată juridic în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicându-se, în temeiul din același act normativ, sancțiunea avertisment.
Cea de-a doua faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicându-se, în temeiul din același act normativ, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenții, iar la rubrica alte mențiuni s-a menționat sub semnătura petentului că este de acord cu despăgubirea.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pronunțându-se, de asemenea cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
I. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Aplicând aceste dispoziții la situația de fapt reținută în cauză, instanța, verificând procesul verbal contestat din punct de vedere al legalității, a apreciat că sunt respectate cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.
II. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultă că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de temeinicie.
Pe de altă parte, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revine agentului constatator, iar dubiul profită persoanei acuzate. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.
Prin urmare, instanța a apreciat că, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, dacă aceasta reprezintă constatarea personală a agentului constatator învestit cu autoritate de stat ori cele constatate de agentul constatator sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Prin plângerea contravențională formulată, petentul recunoaște faptele, respectiv că a acroșat autovehiculul, precum și că, nu s-a prezentat la organul de poliție, susținând că s-a înțeles cu proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ să îl despăgubească.
Conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG 195/2002, republicată, constituie contravenție, nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. g din OUG 195/2002, republicată, constituie contravenție, neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).
Art. 79 alin. 2 stabilește că, se exceptează de la obligația prezentării la organul de poliție, conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;
Prin probele administrate de petent nu rezultă că acesta a încheiat cu proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, Constatare amiabilă de accident. Cum acesta se încheie în formă scrisă, pretinsa înțelegere verbală dintre cei doi conducători auto, nu este de natură să țină loc de înțelegere amiabilă de accident. În aceste condiții, petentul avea obligația să se prezinte la organul de poliție pentru a declara accidentul.
Pe de altă parte, procesul verbal are la bază declarația persoanei implicate în accident, dată în fața agentului de poliție, din care rezultă că, petentul nu a dorit încheierea constatării amiabile de accident.
În aceste condiții, instanța a constatat că procesul-verbal cuprinde consemnarea unor fapte conforme cu realitatea, ceea ce conduce la concluzia temeiniciei procesului-verbal.
III. Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale și sancțiunea suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Instanța a constatat că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social la faptei.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a apreciat că plângerea contravențională formulată de petentul C. C. este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul C. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelantul că s-a înțeles amiabil cu celălalt șofer implicat în accident, nu a făcut constatarea amiabilă pentru că nu au avut formular. Solicită aplicarea unui avertisment în locul amenzii contravenționale.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.
În mod corect, instanța de fond, a apreciat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, nefiind cazuri de nulitate absolută a acestuia prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001.
Apelantul avea obligația legală de a întocmi, pe cale amiabilă, o constatare a accidentului auto produs însă acesta nu a efectuat acest lucru și nici, mai apoi nu a anunțat organele de poliție de accidentul rutier produs în lipsa acestei constatări amiabile.
Lipsa constatării amiabile a accidentului echivalează cu inexistența dintre cei doi conducători auto a unei înțelegeri privind soluționarea între aceștia fără implicarea organelor de poliție a accidentului rutier. Pasivitatea apelantului în a nu întocmi constatarea amiabilă a accidentului rutier cu celălalt conducător auto echivalează cu inexistența înțelegerii dintre aceștia, și deci, cu obligația sa de a anunța organele de poliție de accidentul rutier produs.
Înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul nu se impune, fapta fiind gravă, cu implicarea în pierderea materială, privind despăgubirea pentru reparația auto a celuilalt conducător auto.
Agentul constatator a aplicat în mod corect și proporțional, sancțiunea amenzii contravenționale neimplicând astfel înlocuirea acesteia cu avertisment.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod pr. Civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de C. C. împotriva sentinței civile nr. 504 din 16.02.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de C. C. împotriva sentinței civile nr.504 din 16.02.2015 pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2015.
Ptr. Președinte, E. S.- aflată C.O. Președinte, D. -E. S. | Judecător, R.-N. O. | |
Grefier, M. M. |
Red: O.R.N.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 5/04.06.2015
.>
Judecătoria Bârlad –judecător fond G. B.
| ← Anulare act. Sentința nr. 676/2015. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
