Plângere contravenţională. Decizia nr. 686/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 686/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 686/A
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător V. M.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA CNADR-CESTRIN în contradictoriu cu intimatul petent I. B. G., împotriva sentinței civile nr. 3357/2014 pronunțată la data de 18.12.2014 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3357/2014 pronunțată la data de 18.12.2014, Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de intimatul petent I. B. G., CNP_, domiciliat în ., jud. V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.09.2014, în contradictoriu cu apelanta intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 03.09.2014 pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că, la data de 03.09.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care intimatul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, așa cum rezultă din copia procesului-verbal anterior menționat (fila 4).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că „la data de 10.05.2014, ora 00.17, vehiculul cu numărul_ aparținând d-luiBogdan G. I. a circulat pe DN 65, loc Pielești, fără a deține rovinietă valabilă. Proba se face cu foto”
Fapta reținută în sarcina intimatului petent a fost încadrată în dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a conținut toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care a rezultat din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le-a considerat necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, intimatul petent a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Intimatul petent a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă pe care instanța a încuviințat-o.
Conform art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, ”fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.
De asemenea, potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002, ”responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”, iar conform art. 1 alin. 1 lit. b din același act normativ, utilizatori sunt ”persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Potrivit art. 24 alin 2 din Ordinul nr. 1501/2006, „Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.”
Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din planșele foto obținute cu sistemul SIEGMCR (fila 16-17) a rezultat faptul că,la data de 10.05.2014, ora 00.17, vehiculul cu numărul_ aparținând d-lui B. G. I. a circulat pe DN 65, loc Pielești, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma acestei constatări s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, care a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator A. D. M., având certificat calificat emis de CERTSIGN S.A. (fila 15).
Deși intimatul petent a depus la dosar dovada că a vândut autovehiculul la data de 01.08.2012 și că la data de 02.08.2012 l-a radiat din evidențele fiscale (filele 7-8), acesta nu a făcut dovada că ar fi solicitat radierea din evidențele Serviciului Public Comunitar - Direcția Permise și Înmatriculări Auto, așa cum este stabilit de Ordinul nr. 1501/2006 și de art. 11 alin 10 din OUG nr. 195/2002, astfel că acesta figurează în continuare ca și proprietar, în accepțiunea legii.
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de intimatul petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța a reținut că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsurile luate împotriva intimatului petent au fost legale, deoarece amenda în cuantum de 750 lei este prevăzută de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Cu toate acestea, instanța a observat că intimatul petent a înstrăinat, la data de 01.08.2012, autovehiculul menționat în procesul-verbal atacat către numitul C. D. D., așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 8), astfel că, la data săvârșirii contravenției (10.05.2014), este de presupus că intimatul petent nu mai avea calitatea de conducător auto al autovehiculului menționat.
Deși acest lucru nu a exonerat pe intimatul petent de răspunderea contravențională, instanța a reținut că, în cauză, atitudinea culpabilă a cumpărătorului autovehiculului, C. D. D., de a nu înmatricula autoturismul pe numele său, a avut drept consecință sancționarea contravențională a petentului.
Astfel, instanța a considerat că, în concret, fapta are un grad de pericol social scăzut și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Această sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată de intimatul petent și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.09.2014, pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu sancțiunea ”avertisment”.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelanta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- S.A., prin centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică- CESTRIN, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței iar pe fond respingerea plângerii contravenționale și să menținerea procesului verbal de constatare a contravenției si sancțiunile aplicate prin acesta.
Apelanta intimată arată că, în fapt, instanța de fond a admis in parte plângerea contravențională a petentului și pe cale de consecință a dispus inlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment in ceea ce privește procesul verbal de contravenție . nr._/03.09.2014.
Solicită a se observa ca instanța de fond a interpretat in mod greșit actul dedus judecații.
Potrivit dispozițiilor art.l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Apelanta intimată solicită a se observa, in măsura in care, se procedează la inlocuirea amenzii cu avertismentul -in condițiile in care intimata petentă nu deținea rovinieta la data săvârșirii faptei, elementul coercitiv si conștientizare a utilizatorilor cu privire la obligațiile ce le revin conform prevederilor legale, tinde să devină caduc.
Este necesar ca circulația rutieră să se desfășoare in condiții legale, respectiv cu rovinieta valabila asa cum a fost legiferată. Tariful de utilizare se aplică si in România, ca de altfel si in celelalte state membre UE, cu respectarea Directivei 62/1996 CEE, directiva care reglementează aplicarea acestor tarife, si care are la baza un principiu fundamental, menționat in majoritatea normativelor europene si romanești, respectiv principiul nediscriminării intre utilizatori, astfel nu putem accepta egalitatea intre un utilizator care respecta legea si unul care nu respecta legea, lege menita (OG 15) sa asigure premisele unei bune administrări a rețelei de drumurilor naționale, ale cărui fonduri pentru întreținere si reabilitare si dezvoltare au fost si sunt insuficiente.
Precizează faptul că CNADNR in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale nu dorește decât achitarea la timp, asa cum prevede legea, a tarifului de utilizare, obiectivul nefiind sancționarea, ci conștientizarea utilizatorului pentru un comportament legal demn de societatea zilelor noastre, societate care se bazează pe respectarea obligațiilor legale.
Din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin.l, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei inscrise in cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul incheiat de parti opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inpozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terți.
Solicită a se avea în vedere daca în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.
Atâta timp cât petenta figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Referitor la condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, ale H.G. nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Astfel, conform art. 24 alin.2 lit.d din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor: "Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane".
Art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că "în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar".
Solicită a se avea în vedere faptul că daca în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN. De asemenea, în cauza de față, petentul nu a dovedit că, la data săvârșirii contravenției, autoturismul vândut ar fi fost radiat din evidențele poliției, de pe numele său.
Asa cum s-a reținut in mod constant in jurisprudenta Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act in baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana inscrisă in certificat isi asumă intreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit si pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, asa incât vina de a nu deține rovinieta ii aparține.
Cu privire la același aspect, acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea si consolidarea unei situații juridice anormale, in sensul ca părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare in vederea reglementarii situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la baza si convingerea pârtilor contractului de vânzare-cumpărare ca orice sancțiune contravenționala aplicabila fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulata de instanța de judecata.
Astfel, nefinalizarea formalităților de publicitate se poate transforma . de impunitate contravenționala, iar, pe de alta parte, un vânzător diligent are la dispoziție suficiente mijloace juridice pentru indeplinirea tuturor formalităților de publicitate prevăzute de lege, chiar si in situația unui cumpărător de rea-credinta (de exemplu: acțiunea in constatare urmata de demersuri către instituțiile abilitate; acțiunea in regres impotriva cumpărătorului).
In ceea ce privește proportionalitatea sancțiunii aplicate, in conformitate cu dispozițiile art.21, alin.3, din OG.nr. 2/2011, sancțiunea a fost corect individualizata fiind aplicata in limitele prevăzute de lege la minumul din grilă .
Apelanta intimată solicită a se lua în considerare faptul ca anularea proceselor verbale sau înlocuirea acestora cu avertisment, in condițiile in care nu a existat rovinieta valabila la data sancționării, in condițiile in care legea prevede sancționarea pentru neplata rovinietei dupa fiecare 30 de zile de la data aplicării ultimei sancțiuni, nu va face decât sa incurajeze cumpărătorii de autovehicule sa nu respecte obligațiile legale de plata in ceea ce privește autovehiculul (cum este de exemplu rovinieta, impozitul, asigurarea mașinii) si fara ca aceștia sa poată fi trași la răspundere .
Pentru toate aceste motive, apelanta intimată solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a snetinței civile apelate, in sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate intimatului petent prin procesul-verbal constestat.
In drept, apelanta intimată își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 si următoarele din Noul Cod proc. Civ., O.G. 2/2001, O.G. 15/2002, Legea 455/2001.
Probele solicitate a fi administrate prin cererea de apel sunt înscrisurile și orice alte probe doveditoare vor reieși din dezbateri.
Intimatul petent I. B. G. nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată, Tribunalul reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând în mod corect atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat, dar și procedând la o justă individualizare a sancțiunii contravenționale.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că intimatul are calitatea de contravenient în cauză, se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator și tot, în mod corect, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 al. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al. 3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din actele dosarului, nu reiese că intimatul ar mai fi fost sancționat contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției nu este unul ridicat.
Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de aceste considerente, Tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3357 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de CNDADNR SA împotriva sentinței civile nr. 3357 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, V. M. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.E.G./ 04.06.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria Bârlad- judecător E. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 680/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 687/2015. Tribunalul... → |
|---|
