Plângere contravenţională. Decizia nr. 743/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 743/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 743/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 743/A
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent P. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 2923/2014 pronunțată la data de 17.12.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2923/2014 pronunțată la data de 17.12.2014, judecătoria V. a respins plângerea formulată de apelantul petent PATRACUȚĂ M., domiciliat în V., ., județul V. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.06.2014, în contradictoriu cu intimata I.P.J. V., cu sediul în mun. V., județul V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut că, prin procesul verbal de contravenție CP nr._, întocmit la data de 03.06.2014, de către organul constatator Inspectoratul de Poliție al județului V., apelantul petent a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 108 alin.1, lit b, pct.3; art.100, alin.3 lit.g din O.U.G nr. 195/2002 R, privind circulația pe drumurile publice, constatându-se că la data de 27.05.2014, în jurul orei 07.45, pe . mun. V., a condus auto marca Dacia_, și la efectuarea manevrei de mers înapoi a acroșat autoturismul Toyota Yaris_ aflat în intersecția cu . s-a reținut că după eveniment, apelantul petent nu s-a prezentat la organele de poliție și nu a încheiat constat amiabil.
Instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost semnat de către apelantul petent, acesta fiind prezent la întocmirea actului constatator. La rubrica .,, alte mențiuni,, apelantul petent a susținut că șoferul auto avariat a părăsit locul accidentului, iar ulterior a sesizat un agent al poliției rutiere,,.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita motivelor de nelegalitate învederate de petent, instanța a constatat că, din punct de vedere formal, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse sub sancțiunea nulității de art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând sub aspectul temeiniciei actul contestat instanța a reținut că aspectele de fapt evocate în cuprinsul procesului verbal contravențional corespund realității, în sensul că, la data de 27.05.2014, în jurul orei 07.45, pe . mun. V., a condus auto marca Dacia_ , și la efectuarea manevrei de mers înapoi a acroșat autoturismul Toyota Yaris_ aflat în intersecția cu . s-a reținut că după eveniment, petentul nu s-a prezentat la organele de poliție și nu a încheiat constat amiabil.
Instanța a reținut această situație de fapt pe baza procesului-verbal de contravenție, a declarației date de martorul B. R., declarație dată în fața agentului constatator, reiterată în fața instanței, a susținerilor apelantului petent potrivit cărora la data reținută în cuprinsul procesului verbal contravențional a accidentat autoturismul marca Toyota Yaris_ coroborat cu declarația petentului dată în fața agentului constatator.
Apelantul petent a contestat situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție arătând că constantul amiabil nu a fost încheiat întrucât persoana implicată în accident a apreciat la momentul săvârșirii faptei contravenționale că nu s-a produs nicio avarie.
Instanța nu a putut reține susținerile apelantului petent ca fiind exoneratoare de răspundere contravențională, atât timp cât din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că apelantul petent a încălcat obligațiile legale impuse de dispozițiile art. 79 alin.2 din O.U.G nr.195/2002 R privind circulația pe drumurile publice.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul petent P. M..
În motivarea cererii de apel se învederează următoarele:
Deși textele legale din codul de procedură civilă reglementează obligativitatea reprezentării și asistării părților prin avocat în calea de atac a apelului, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 462/2014, recunoaște posibilitatea justițiabililor de a se adresa direct si nemijlocit in fata unei instanțe de judecata pentru apărarea drepturilor si a intereselor legitime. In temeiul aspectelor asupra cărora s-a pronunțat Curtea Constituționala, consideră apelantul petent ca in prezenta cauza, posibilitatea recunoscuta subsemnatului, ca justițiabil, de a se apară singur, nu este susceptibila de a reprezenta o încălcare a legilor procesuale civile.
In fapt, prin plângerea contravențional a solicitat instanței anularea Procesului-Verbal de constatare a contravenției . Nr._ incheiat la data 03.06.2014.
In mod greșit instanța de fond a apreciat legalitatea si temeinicia actului contestat pentru următoarele motive:
1) In primul rând, in ceea ce privește legalitatea procesului-verbal constatator, nerespectarea condițiilor impuse de actul normativ care reprezintă sediul materiei, respectiv O.G. 2/2001, atrage sancțiunea nulității actului contestat. Conform art. 16 procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie sa cuprindă, in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, in situația in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea. Din interpretarea textului de lege mai sus-menționat rezultă ca in ipoteza in care se creează un prejudiciu, actul prin care se constata contravenția necesita prezentarea in detaliu a împrejurărilor, in vederea stabilirii valorii pagubei. Nerespectarea acestei condiții impusa de lege, precum si neîntrunirea cumulativa a condițiilor limitativ prevăzute de actul normativ, atrage sancțiunea nulității.
2) Referitor la temeinicia actului contestat asupra căreia in mod greșit s-a pronunțat instanța de fond in sensul respingerii contestației formulata de către petent, învederează apelantul petent următoarele:
Probatoriul încuviințat si administrat de instanța de fond, respectiv procesul-verbal constatator al contravenției, precum si proba cu martorul ocular, nu sunt de natura a demonstra in mod cert corespunderea faptelor astfel prezentate cu situația reala de fapt. Prin citarea ca martor a pârtii care ar fi suferit un prejudiciu, veridicitatea evenimentului real ar putea fi alterata datorita subiectivismului acesteia. In aceste condiții, se constata netemeinicia procesului-verbal constatator.
Cu privire la solicitarea acestuia in ce privește înlocuirea sancțiunii aplicata cu măsura avertismentului, apelantul petent face următoarele precizări:
A avut o conduită corectă până în prezent, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul. Chiar si textul legal - art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu "gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Astfel, având in vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative in urma faptei precum si circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduita si lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective), apelantul petent solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, apelantul petent solicită admiterea apelului asa cum a fost formulat si modificarea in tot sentința civila nr .2923/17.12.2014 in sensul admiterii plângerii contravenționale si astfel, dispunerea înlocuirii sancțiunii aplicate s cu măsura avertismentului și, pe cale de consecință, obligarea intimatului la restituirea sumelor de bani, achitate cu titlu de amenda.
Apelantul petent își întemeiază cererea pe dispoziții art. 483,486, O.G. 2/2001.
Intimatul IPJ V. a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsa reprezentantului unității, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința atacată fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește primul motiv de apel, respectiv cel privind nulitatea absolută a procesului verbal contestat, motivat de neindicarea de către agentul constatator în procesul verbal contestat a tuturor împrejurărilor comiterii faptei, necesare pentru stabilirea valorii pagubei, contrar prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul retine că acest motiv de apel este neîntemeiat pentru considerentele de mai jos.
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 03.06.2014, de către organul constatator Inspectoratul de Poliție al județului V., apelantul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 108 alin.1, lit b, pct.3; art.100 alin.3 lit.g din O.U.G nr. 195/2002 R, privind circulația pe drumurile publice, constatându-se că, la data de 27.05.2014, în jurul orei 07.45, pe . mun. V., a condus auto marca Dacia_, și la efectuarea manevrei de mers înapoi a acroșat autoturismul Toyota Yaris_, aflat în intersecția cu . s-a reținut că după eveniment, apelantul petent nu s-a prezentat la organele de poliție și nu a încheiat constat amiabil.
Petentul a dat declarație la organele de politie la data de 3.06.2014 în care a consemnat avariile pe care le-a suferit autoturismul pe care-l conducea, avari care au fost constatat la aceiași dată de către un agent de poliție.
Pe de altă parte, avariile suferite de celălalt autoturism implicat în accidentul de circulație, au fost constatate de către un agent de poliție la data de 27.05.2014, când celălalt șofer implicat în accident s-a prezentat la organele de poliție.
Pe de altă parte, instanța retine că potrivit prevederilor art. 16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină, în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei contravenționale cu indicarea, datei orei si locului în care a fost săvârșită, precum si cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, printre altele, lipsa mențiunilor privind descrierea faptei atrage nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care se constată și din oficiu.
Rezultă, așadar, potrivit textelor de lege mai sus indicate, că este sancționată cu nulitatea absolută, fără a fi necesară dovedirea vreunei vătămări, lipsa din cuprinsul mențiunilor ce trebuie înserate în procesul verbal de constatare si sancționare contravențională a mențiunilor privind descrierea faptei reținute în sarcina contravenientului.
Analizând procesul verbal ., nr._, întocmit la data de 03.06.2014, precum și constatările întocmite de agenții de poliție cu privire la avariile suferite de către cele două autoturisme implicate în accidentul de circulație, prin raportate la legislația incidentă în cauză, tribunalul retine că din cuprinsul acestora rezultă indiscutabil, care sunt împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
In atare condiții, tribunalul învederează că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că din conținutul procesului verbal contestat nun lipsesc mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG nr. 2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenționale.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, respectiv cel privind netemeinicia sentinței contestate motivat de faptul că situația de fapt reținută de către agentul constatator nu este dovedită prin probele administrate în cauză, tribunalul retine faptul că și acest motiv de apel este neîntemeiat.
Astfel, arată instanța de apel faptul că, în mod corect, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P. M., în condițiile în care nevinovăția sa nu a fost dovedită prin probele administrate în fața instanței de fond.
În procesul contravențional operează două prezumții care produce efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de recurs constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Intimatul P. M. nu a administrat probe pertinente și concludente, care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, din mențiunile procesului verbal contestat rezultă faptul că, la data de 27.05.2014, în jurul orei 07.45, pe . mun. V., a condus auto marca Dacia_, și la efectuarea manevrei de mers înapoi a acroșat autoturismul Toyota Yaris_, aflat în intersecția cu . s-a reținut că după eveniment, apelantul petent nu s-a prezentat la organele de poliție și nu a încheiat constat amiabil.
Petentul a dat declarație la organele de politie la data de 3.06.2014 în cuprinsul cărei a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.
În atare condiții, tribunalul reține faptul că din probele administrate în fața instanței de fond nu a rezultat realitatea susținerilor petentului privind nevinovăția sa.
Astfel, instanța de apel constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod greșit, instanța de fond a respins plângerea formulată de către petentul P. M..
În fine, în ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel, respectiv cel privind greșita individualizare a sancțiunii contravenționale a amenzii in cuantum de 340 lei aplicată sub aspectul săvârșirii contravenției prev. de art. 108al.1lit.b)pct.3) din OUG nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul reține faptul că si acest motiv de apel este neîntemeiat, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată raportat la gradul de pericol social concret al faptei contravenționale comise.
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 03.06.2014, de către organul constatator Inspectoratul de Poliție al județului V., apelantul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 108 alin.1, lit b, pct.3; art.100 alin.3 lit.g din O.U.G nr. 195/2002 R, privind circulația pe drumurile publice, constatându-se că, la data de 27.05.2014, în jurul orei 07.45, pe . mun. V., a condus auto marca Dacia_, și la efectuarea manevrei de mers înapoi a acroșat autoturismul Toyota Yaris_, aflat în intersecția cu . s-a reținut că după eveniment, apelantul petent nu s-a prezentat la organele de poliție și nu a încheiat constat amiabil.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către apelant pentru care i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei are un grad de pericol social ridicat, sancțiunea amenzii raportat la împrejurările săvârșirii faptei, fiind corect individualizată, pentru îndreptarea apelantului neimpunându-se reducerea acesteia.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de constata că sentința atacata este legală și temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 C., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. M. împotriva sentinței civile nr. 2923 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. M. împotriva sentinței civile nr. 2923 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 iunie 2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. B.L.M./29.06.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V.- judecător E. M. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 738/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 774/2015. Tribunalul... → |
|---|
