Pretenţii. Decizia nr. 361/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 361/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 361/A/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelantul - pârât A. I. C., domiciliat în mun. Bârlad, ., ., ., în contradictoriu cu intimata - reclamantă . prin Sucursala Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad, ..1, jud. V., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 490/2014 pronunțate la data de 15.04.2014 de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 4 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 martie 2015, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 490/ 15.04.2014 Judecătoria Bârlad a adms acțiunea modificată formulată de reclamanta ., prin Sucursala Bârlad cu în contradictoriu cu pârâtul A. I. C..
A obligat pârâtul A. I. C. să plătească reclamantei suma de 3.930,57 lei reprezentând contravaloare servicii în domeniul apă –canal aferentă perioadei iunie 2010 - aprilie 2013 și la plata sumei de 1.026,52 lei reprezentând penalități de întârziere.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant A. I. C. în contradictoriu cu reclamanta –pârâtă .>
A respins cererea formulată de pârâtul reclamant A. I. C. de recalculare ca debitului facturat în sistem paușal și reducere a penalităților.
A obligat reclamanta . procedeze la verificarea metrologică a repartitoarelor de costuri (apometrelor) din locuința pârâtul A. I. C. din Bârlad, ., ., ., jud. V. și la înlocuirea acestora în ipoteza în care constată că acestea sunt defecte.
A obligat pârâtul să ramburseze reclamantei suma de 410,57 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 3 lei timbrul judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.08.2005, între RAGCL Bârlad și pârâtul A. I. C. s-a încheiat Contractul de prestări servicii privind furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate și meteorice nr._ din data de 03.08.2005. Potrivit contractului, operatorul s-a obligat să furnizeze apa potabilă, iar pârâtul s-a obligat să achite lunar facturile. În temeiul contractului, pentru perioada iunie 2010 –martie 2012 reclamanta a emis facturi fiscale.
Contractul a fost reînnoit, în luna aprilie 2012, când aceleași părți au încheiat Contractul nr._/2008 (fila 22), prin care, părțile s-au obligat să furnizeze, respectiv să plătească, serviciile de apă și canalizare.
Cu aceeași ocazie, la data de 23.04.2012, prin înscrisul înregistrat cu nr. 4125 din data de 23.04.2012 (fila 117), pârâtul a recunoscut că are de achitat un debit în cuantum de 3170,18 lei aferent perioadei august 2009-aprilie 2012, penalități de întârziere în cuantum de 669,83 lei și suma de 131,53 lei sold rezultat din litigii anterioare.
Prin același înscris, pârâtul s-a obligat să achite în primă fază, debitul din executarea silită în cuantum de 1326,04 lei reprezentând debitul cu tot cu cheltuieli de judecată din dosarul 4058/2010 al Judecătoriei Bârlad plus cheltuieli de executare, după care, suma rămasă de plată o va achita în rate de câte 150 lei, în urma verificării apometrelor și a recalculării facturilor de paușal, în condițiile în care va fi admis la verificarea metrologică. Pârâtul s-a obligat ca în cazul în care nu va respecta convenția este de acord să fie acționat în judecată pentru debitul restant.
Pentru data de 14.06.2012 reclamanta a programat ridicarea contoarelor pârâtului pentru verificarea metrologică, conform înscrisului depus la dosar la fila 163.
Potrivit procesului verbal de demontare a contoarelor de apă din data de 14.06.2012, reclamanta, prin echipa desemnată, s-a deplasat la punctul de consum din ., ., . apometrelor în vederea verificării metrologice. Pârâtul nu a permis demontarea și sigilarea sursei de apă întrucât are datorii, refuzând să semneze procesul verbal.
La aceeași dată, pârâtul a formulat o cerere înregistrată cu nr. 6018 din data de 16.06.2012 prin care solicită ca reclamanta să-i aprobe operațiunea de înlocuire a contoarelor de branșament cu alți contoare noi urmând ca contoare existenți să fie supuși verificării metrologice pentru a se stabili dacă au fost în bună funcționare.
Cererea nu a fost soluționată.
La data de 13.06.2012 pârâtul achiziționat un apometru, pentru care i-a fost emis certificat de garanție.
În baza contractului încheiat în anul 2012, (Contractul nr._/2008 - fila 22), pentru perioada aprilie 2012- aprilie 2013 reclamanta a emis facturi fiscale.
Deși a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă, pârâtul nu a achitat contravaloarea acestora, acumulând un debit total în cuantum de 3930,57 lei.
Pentru neplata debitului, reclamanta a calculat penalități de întârziere pentru debitul neachitat.
B. În drept, potrivit art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor.
La data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Noul cod civil - Legea 287/2009. Întrucât în susținerea pretențiilor solicitate aferente perioadei iunie 2010 și până în luna aprilie 2013, reclamanta a invocat două contracte, respectiv unul încheiat înainte de . Noului cod civil, cel de-al doilea după . Noului cod civil, sunt incidente în cauză dispozițiile Codului civil din 1864 pentru debitul aferent perioadei iunie 2010- martie 2012, și dispozițiile Noului cod civil –Legea 287/2009 pentru debitul aferent perioadei aprilie 212-aprilie 2013.
Așadar, în soluționarea prezentei cauze erau incidente următoarele texte de lege:
Potrivit art. 969 Cod civil din 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Articolul 970 din același cod, conform căruia convențiile trebuie executate cu bună-credință.
În conformitate cu art. 1082 C. civ. debitorul este osîndit, de se cuvine, la plata daunelor interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Art. 1066 C. civ din 1864 prevede că, clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.
Potrivit art. 1164 C. civ. (Legea 287/2009) obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
Art. 1165 prevede că, obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.
Art. 1516 din același act normativ, stabilește că, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Potrivit art. 42 pct. 9 și 10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Potrivit art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, începând cu prima zi după data scadenței și, acestea fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. 92/2003 –Codul de procedură fiscală, în vigoare până la data de 30.06.2010 nivelul dobânzii de întârziere a fost de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin O.U.G. 39/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 28 aprilie 2010 (intrată în vigoare la data de 1 iulie 2010 în ceea ce privește dispozițiile privind dobânda) nivelul dobânzii de întârziere a fost modificat la cuantumul de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere. Prin O.U.G. 88/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial 669 din 30 septembrie 2010 (intrată în vigoare în ceea ce privește dispozițiile privind dobânda-art. III, la data de 1 octombrie 2010), nivelul dobânzii de întârziere a fost modificat la 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
IV. Concluzia instanței:
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța a constatat că prezenta acțiune este întemeiată, iar cererea reconvențională este întemeiată numai în parte pentru următoarele considerente:
A. Asupra debitului principal
Din analiza prevederilor art.249 din codul de procedură civilă rezulta că reclamanta care pretinde executarea obligației trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic, iar pârâtul care pretinde că au executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloace de probă admisibile.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârât este dovedită prin contractul de prestări servicii încheiat și facturile depuse la dosar.
Pârâtul nu a contestat această împrejurare, ci a contestat modul de calcul la debitului, invocând faptul că facturarea nu s-a efectuat conform clauzelor contractuale, potrivit consumului individual contorizat, ci la paușal. Tot astfel, pârâtul a invocat o convenție, potrivit căreia, plata debitului a fost eșalonată în mai multe rate lunare.
Instanța a constatat că art. 12 din contractul de prestări servicii privind furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate și meteorice nr._ din data de 03.08.2005 stabilește că, facturarea se face lunar, iar pentru branșamentele care alimentează mai mulți consumatori cantitatea de apă contorizată prim contorul de branșament se va repartiza la fiecare utilizator în funcție de consumul individual, contorizat sau paușal (…). Din declarația de impunere, anexă la acest contract rezulta că familia pârâtului se compune din două persoane, iar instalația de apă este prevăzută cu aparat de măsurare a cantității de apă.
Din facturile aferente perioadei iunie 2010- martie 2012 rezulta că facturarea s-a efectuat în sistem paușal. Nu rezulta din probele administrate că pârâtul a efectuat citirea și declararea indecșilor. Mai observa instanța că la data de 23.04.2012, pârâtul a recunoscut că are un debit la reclamantă aferent perioadei august 2009 –aprilie 2012. Poziția pârâtului reprezintă o mărturisire extrajudiciară care este irevocabilă.
Susținerea reclamantului că ar fi achitat o parte din debit, cu chitanța nr._ din data de 23.04.2012, nu era întemeiată, având în vedere că potrivit înscrisului și a chitanței anexate, suma reprezintă debit rezultat din executare silită.
Tot astfel, prin același înscris, pârâtul s-a obligat să achite debitul în rate de câte 150 ron în urma verificării metrologice a apometrelor, în cazul în care apometrul va fi admis. Se observa că, reclamanta a efectuat programarea pentru verificarea metrologică a apometrului, la data de 14.06.2012, iar potrivit procesului verbal de demontare încheiat de reprezentanții reclamantei, pârâtul nu a permis demontarea și sigilarea sursei de apă - filele 163-164.
Prin urmare, pârâtul din culpa sa, nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite devenind operantă clauza asumată de pârât, potrivit căreia, în cazul în care nu-și îndeplinește obligațiile este de acord să fie acționat în judecată.
Instanța a apreciat că înscrisul încheiat la data de 23.04.2012, înregistrat și acceptat de reclamantă, face dovada încheierii unei convenții privind modalitatea de plată a debitului în cuantum de 3971,54 lei, iar clauza referitoare la neîndeplinirea obligațiilor de către pârât reprezintă un pact comisoriu.
Întrucât pârâtul nu a permis reclamantei demontarea contorului în vederea verificării metrologice și recalculării debitului, condiție necesară pentru achitarea în rate a debitului, instanța a apreciat că, înțelegerea între părți s-a desființat.
În ceea ce privește debitul datorat aferent perioadei martie 2012 –aprilie 2013, potrivit Anexei nr. 1 la contractul încheiat în anul 2012, (Contractul nr._/2008 - fila 31), părțile au stabilit ca modalitatea de facturare să se facă în sistem paușal. Prin urmare, pentru perioada martie 2012 –aprilie 2013, reclamanta în mod întemeiat a facturat apa în sistem paușal, potrivit contractului.
Instanța a reținut că, în temeiul contractelor amintite, reclamanta și-a executat în mod corespunzător obligația de a presta serviciul de alimentare cu apă și canalizare, aspect necontestat de către pârât, iar acesta, nu și-au îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise, acumulând un debit total în cuantum de 3.930,57 lei.
În aceste condiții, în temeiul art. 969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, art.1073 Codul civil, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și in caz contrar are dreptul la dezdăunare, a art. 1516 din Noul cod civil întrucât nu a dovedit îndeplinirea obligației prevăzută în contract, instanța a admis cererea reclamantei și a obligat pârâtul să plătească suma 3.930,57 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate.
Împrejurările invocate de pârât privind recalcularea debitului și eventualitatea unui consum care este mai scăzut decât debitul înregistrat de reclamantă nu constituie un motiv de a respinge acțiunea, având în vedere conduita culpabilă a pârâtului, care nu și-a îndeplinit propriile obligații pentru a permite stabilirea debitului datorat. În ipoteza în care în urma recalculării debitului ar rezulta un consum mai scăzut, partea are posibilitatea recuperării plății nedatorate prin acțiune.
B. Asupra majorărilor de întârziere
Instanța a găsit întemeiat capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, pentru următoarele considerente:
Instanța a constatat că potrivit art. 13 lit. a din Contractul de prestări servicii privind furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate și meteorice, pentru neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la emiterea acesteia se vor percepe majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
Tot astfel, 15 alin.2 din contractul_/2008, părțile au convenit în mod valabil clauza penală conform căreia neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data emiterii atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, astfel cum a modificată prin O.U.G. 88/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial 669 din 30 septembrie 2010 (intrată în vigoare în ceea ce privește dispozițiile privind dobânda - art. III, la data de 1 octombrie 2010), nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Constatând că obligația de plată a penalităților de întârziere în cazul neîndeplinirii obligației de plată a serviciilor a fost prevăzută de părți în contractele menționate și calculată respectându-se legislația fiscală în vigoare, instanța a admis cererea privind plata penalităților, urmând să oblige pârâtul la plata sumei de 1.026,52 lei așa cum rezultă din desfășurătorul de calcul al penalităților de întârziere calculate de către reclamantă, necontestată de pârât.
C. În ceea ce privește cererea reconvențională
Pârâtul a învestit instanța cu o cerere reconvențională, astfel cum a fost precizată prin precizările depuse la dosar, cu două capete de cerere, prin care solicită ca reclamanta să fie obligată să recalculeze debitul prin respecatrea clauzelor constractuale, în funcție de inexul de contor, să reducă penalitățile, precum și să fie obligată să înlocuiască și verifice repartitorii de costuri.
Cererea prin care se solicită recalcularea debitului conform clauzelor contractuale și reducerea penalităților nu era întemeiată. Așa cum s-a reținut, facturarea apei, în baza contractului nr._/2008 s-a efectuat conform clauzelor contractuale, iar cu privire la debitul aferent contractului nr._ din data de 03.08.2005, instanța constată că acesta a fost recunoscut de pârât la data de 23.04.2012. De asemenea, fracturarea în sistem paușal s-a făcut și din culpa pârâtului care nu a declarat indecșii lunari în vederea emiterii facturilor aferente.
Tot astfel, așa cum s-a reținut, pârâtul nu a permis demontarea repartitorilor de costuri în vederea verificării metrologice a acestuia și recalcularea debitului. Astfel, pârâtul nu făcut dovada existenței unei diferențe între debitul calculat de reclamantă conform contractelor și consumul real. Cum nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a invoca protecția unui drept, instanța a respins cererea formulată de pârât.
În ceea ce privește cererea privind obligarea reclamantei să înlocuiască și să verifice metrologic apometrele deținute de pârât, instanța a considerat relevant, contractul nr._/2008, încheiat de părți în anul 2012.
Astfel, potrivit art. 7.12 din contract, operatorul are obligația să exploateze, să întrețină, să repare și să verifice contoarele de branșament. Verificarea periodică a acestora se face conform dipsozițiilor de metrologie în vigoare și se suportă de către operator. Aceste contoare defecte sau suspecte de înregistrări eronate se demontează de către operator și se supun verificării în laboratorul metrologic autorizat.
Art. 8.7 stabilește că, utilizatorul are dreptul că solicite în scris verificarea contoarelor instalate pe branșamentul propriu, defecte sau suspecte de înregistrări eronate, în condițiile art. 7 pc.7.12.
Din actele dosarului rezulta că, deși la data de 14.06.2012 pârâtul a refuzat demontarea apometrului, la aceeași dată, a introdus cererea înregistrată cu nr. 6018 din data de 16.06.2012, prin care a solicitat efectuarea operațiunilor de verificare metrologică. Nu rezulta din dosar că cererea a fost soluționată. Prin precizările depuse la dosar, reclamanta a arătat că nu mai este de acord cu verificarea metrologică a contorilor pârâtului.
Poziția reclamantei este nejustificată în raport de obligația stabilită cu putere de lege, în sarcina sa prin contractul nr._/2008.
De asemenea, potrivit art. 7.14 din contract, operatorul este obligat să schimbe, contorul instalat la branșamentul utilizatorului, aflat în proprietatea sa, în cazul în care s-a constat că este defect.
Prin urmare, instanța a obligat reclamanta să procedeze la verificarea metrologică a contoarelor de branșament din locuința pârâtul A. I. C. din Bârlad, ., ., ., jud. V. și la înlocuirea acestora în ipoteza în care constată că acestea sunt defecte.
D. Asupra cheltuielilor de judecată
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 418,57 reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de 3 lei.
Pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 16 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă celor două capete de cerere reconvențională
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, în temeiul art. 453 C.proc.civ. și în raport cu admiterea cererilor, instanța a obligat pârâtul să plătească, reclamantei suma de 410,57 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și suma de 3 lei reprezentând valoarea timbrului judiciar mobil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel A. I.-C., pe care o critică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod eronat motivul pentru care unitatea prestatoare a trecut la facturarea în regim paușal datorită necomunicării valorilor de consum (index-urile apometrelor ), acest lucru era total neadevărat. Unitatea, de la sine putere, și în mod abuziv l-a trecut în regim paușal, având simpla justificare că nu a dorit să efectueze " verificarea metrologica " a apometrelor . Având în vedere că nu există nicio solicitare în acest sens din partea unității și astfel neputând dovedi solicitarea, unitatea prestatoare l-a trecut în mod abuziv la regim " paușal" pentru presupusa necomunicare a datelor de consum. Conform contractului încheiat în anul 2005 facturarea serviciilor prestate trebuie realizată în regim contorizat și nu la paușal.
Menționează că semnarea contractului de prestări servicii încheiat la data de 23.04.2012, a fost realizată prin șantajarea sa, spunându-i că este singura metodă prin care se poate reintroduce facturarea contorizata ( în baza indexului ) și astfel se va putea face o recalculare a debitului. Solicitarea sa avea la baza înlocuirea apometrelor existente, cu altele noi, și verificarea celor vechi (de preferat la o altă unitate neutră și nu tot la A. ), iar dacă se depistau erori în măsurarea apometrelor existente urma să achit tot debitul așa cum era facturat. In caz contrar, daca măsurătorile erau corecte, urma să se realizeze o recalculare .
Menționează că creditorul a încercat sa-i ridice apometrele, pentru o asa -zisă verificare, dar dorind să-i sigileze coloana de alimentare cu apă, urmând să rămână fără apă până când . rezolva problemele în favoarea sa.
Ca urmare a acestor fapte, consideră că . unic furnizor de asemenea servicii din județ și mizând pe o pozițe de forță nu a dorit niciodată să rezolve aceasta problemă, în mod corect, ci a vrut numai să-l păcălească să semneze noul contract. Susține aceasta deoarece a fost chemat la reconciliere într-o zi nelucratoare, ulterior această procedura de mediere nu a mai fost reluată.
Temeiul de drept: îmi întemeiez cererea pe dispozițiile art. 456 - 457, 470 C. proc. civ.
În dovedirea apelului, solicită refacerea probelor administrate la fond.
În concluzie, solicită recalcularea debitului facturat în regim paușal și reducerea cuantumului penalităților.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:
Prin apelul formulat, pârâtul a invocat, în esență, inaplicabilitatea Contractului încheiat cu . – Sucursala Bârlad, în aprilie 2012, care prevedea ca modalitatea de facturare să se facă în mod paușal, în absența comunicării de către beneficiar a indecșilor contorului de apă (art.9.22), motivat de faptul că a încheiat acest contract fiind șantajat de societatea prestatoare de servicii, în sensul arătat în expunerea motivelor de apel.
Apreciază Tribunalul că, în condițiile în care nu s-a invocat nevalabilitatea contractului pe acest temei, în cadrul unei acțiuni (principale sau incidente) de anulare a acestuia pentru vicii de consimțământ, el continuă să își producă efectele prevăzute de părți, fără ca instanța să poată interveni asupra clauzelor negociate, în lumina principiului libertății contractuale a părților.
În acest sens, Tribunalul constată că în mod judicios a apreciat prima instanță asupra probatoriului administrat în cauză, reținând, în mod corect pe de o parte că plățile efectuate au privit un debit anterior celui pretins în prezenta cauză, că apelantul-pârât a fost în culpă pentru nepermiterea demontării apometrelor în vederea verificării metrologice și a recalculării debitului, situație în care convenția părților de soluționare a diferendelor privind relațiile comerciale anterioare (plata eșalonată), consemnată în înscrisul înregistrat sub nr.4125/23.04.2012 (fila 117 din dosarul primei instanțe) a rămas fără aplicare. În termeni juridici, în cauză a operat un pact comisoriu de gradul IV, situație care nu mai necesită intervenția instanței judecătorești. Dacă totuși se apelează la ea, instanța va putea face numai verificările pe care înseși clauzele convenționale de rezoluțiune le permit. Acest lucru a fost realizat de prima instanță care a reținut în mod corect că înțelegerea părților a rămas fără efect ca urmare a atitudinii pârâtului.
Pe de altă parte, având în vedere cele reținute anterior cu privire la valabilitatea Contractului din aprilie 2012, Tribunalul apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect prevederile legale și a dispus obligarea pârâtului la plata contravalorii serviciilor prestate de intimata-reclamantă.
Potrivit prevederilor contractuale, apelantul-pârât avea la dispoziție suficiente pârghii pentru a determina stabilirea exactă a debitului datorat, pe care însă acesta nu a înțeles să le valorifice în termen util, expunându-se posibilității de a fi acționat în judecată de intimată. Și, așa cum a arătat prima instanță, în ipoteza în care, în urma verificării metrologice a repartitoarelor de costuri (apometrelor) va rezulta o defecțiune în privința acestora, în urma recalculării costurilor, apelantul pârât va avea posibilitatea recuperării plății nedatorate sau invocării compensării legale.
În consecință, Tribunalul reține că apelul este nefondat, sens în care va fi respins, cu consecința păstrării ca atare a hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de A. I.-C. împotriva sentinței civile nr. 490/18.02.2014 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. A.I.Z.
tehnored. E.G./17.04.2015
4 ex./
Judecător fond – B. G.
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 364/2015. Tribunalul... → |
|---|
