Contestaţie la executare. Decizia nr. 787/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 787/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 787/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 787/A/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanta - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor P. V., cu sediul în V., ., nr. 56, jud. V., în contradictoriu cu intimatul – contestator H. V., cu domiciliul în V., ., ., împotriva sentinței civile nr. 899 din 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: nu s-a urmat procedura citării părților și în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus la dosar concluzii scrise;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 24 septembrie 2014, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 899 din 28.03.2014 a Judecătoriei V., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul H. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor P. V..
S-a dispus anularea somația nr. 37/_ /_ din 30.10.2013, și titlul executoriu nr._/30.10.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor P. V..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu nr._/30.10.2013 emis de ANAF – Administrația Județeană a Finanțelor P. V., au fost stabilite, în sarcina contestatorului H. I. V., obligații față de fondul asigurărilor sociale de sănătate, în cuantum de 800 lei.
A fost trimisă somația nr. 37/_ /_.
Potrivit art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază își are domiciliul fiscal debitorul.
Alineatul 1 indice 1 al aceluiași articol prevede că, titlul executoriu trebuie să cuprindă toate creanțele fiscale neachitate la scadență, stabilite în condițiile legii. În afara situațiilor în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se putea emite în absența unui titlu de creanță, în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțele fiscale principale sau accesorii.
Din aceste dispoziții legale a reieșit că titlul de creanță și titlul executoriu erau două acte distincte, primul era de natură administrativ-fiscală iar cel de-al doilea era un act de executare emis cu privire la executarea actului administrativ fiscal.
Contestația, ca și cale de atac specifică procedurii de executare silită, putea fi făcută și împotriva unui titlu executoriu în cazul în care aceasta nu era o hotărâre dată de o instanță de judecată sau de alt organ cu activitate jurisdicțională și dacă pentru contestarea sa nu exista o altă procedură prevăzută de lege.
Subiectul procesual activ al contestației avea posibilitatea să se bucure astfel de o procedură contradictorie, de care nu ar fi putut beneficia anterior pentru că actul fiscal ce era titlu executoriu nu are caracter jurisdicțional.
Posibilitatea contestării însă a titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare exista numai în măsura în care actul ce constituia titlul de creanță fiscală nu putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Dacă în procedura de individualizare a taxelor, impozitelor, contribuțiilor, a accesoriilor acestora era reglementată calea administrativ-jurisdicțională de atac, respectiv aceea a contestației împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrativ-fiscale, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale era reglementată ca și cale judiciară de atac, contestația la executarea propriu-zisă, prin care se contesta titlul de executare.
Din prevederile art. 141/2 Cod procedură fiscală reiese că titlul executoriu este un titlu de creanță a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ-fiscal.
Astfel, a rezultat că un act administrativ-fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns scadență, dobândea statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ-fiscal.
Deci, actul administrativ-fiscal, titlul de creanță fiscală și titlul executoriu fiscal erau acte distincte și cu regimuri juridice diferite (actul administrativ-fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41); titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor ce rezulta din raporturi de drept material fiscal iar titlul executoriu fiscal este un titlu de creanță ajuns la scadență).
Raportat cauzei, instanța a reținut că titlul executoriu nr._/30.10.2013 și somația nr. 37/_ /_ au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât titlul executoriu nu a făcut trimitere la un titlu de creanță în baza căruia au fost stabilite obligațiile de plată.
Deși în titlul executoriu s-a făcut trimitere la documentul nr._/28.02.2012 pentru valoarea de 800 lei, ce ipotetic ar echivala cu o decizie de impunere anuală pentru venituri realizate de persoane fizice, nu s-a făcut dovada că aceasta era un titlu de creanță, comunicat contestatorului, ce prin expirarea termenului de plată, a devenit titlu executoriu.
Deși intimata făcea trimitere la decizia nr._/9.07.2013 – titlu de creanță – în cuprinsul căreia apare înserată, declarația inițială estimativă nr._ (ce ca și număr coincide cu documentul evidențiat în titlul executoriu), s-a reținut că acest act avea ca și dată 9.07.2013 (și nu 28.02.2012) iar ca debit total înregistrat 212,3 lei (și nu 800 lei-debit contestat).
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată și se comunică debitorului întrucât acesta are posibilitatea legală de a-l contesta conform procedurii administrativ-fiscale.
În cazul contestatorului, titlurile de creanță documentul_/28.02.2012 menționate în titlul executoriu s-a prezumat că nu exista din moment ce intimata nu le-a depus la dosar.
În atare situație, instanța a reținut că titlul executoriu s-a emis nelegal fără a avea la bază titluri de creanță și totodată, s-a încălcat dreptul contestatorului de a contesta actul fiscal care-i stabilește obligația de plată, prin necomunicarea acestuia și prin demararea directă a executării silite, dat fiind faptul că obligațiile fiscale stabilite prin actele administrativ-fiscale nu puteau fi contestate în cadrul contestației la executare ci, doar pe cale administrativ-fiscală.
În consecință, instanța a admis contestația la executare și a anulat titlul executoriu și somația.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Administrația Județeană a Finanțelor P. V., solicitând modificarea in tot a sentinței apelate, în sensul respingerii contestației la executare ca fiind netemeinica si nelegala pentru următoarele motive:
In mod greșit a apreciat instanța de fond faptul ca titlu executoriu nr._/30.10.2013 si somația nr. 37/_ /_ au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale întrucât titlul executoriu nu face trimitere la un titlu de creanța in baza căruia au fost stabilite obligațiile de plată.
La data de 09.07.2013, Casa Naționala de Asigurări de Sănătate V. a emis pe numele contestatorului H. V., decizia nr._/09.07.2013 care cuprinde deciziile inițiale estimative nr._, nr._ si nr._ decizie care reprezintă titlu de creanța si care a fost comunicată contestatorului.
Arată că împotriva acestei decizii, intimatul H. V. putea formula contestație la Casa de Asigurări de Sănătate V..
În materia contestației la executare, codul de procedura civila distinge intre contestația la executare propriu zisa si contestația la titlu. Susține că nu puteau forma obiectul unei analize pe fond in cadrul contestației la executare silita, titlurile executorii pentru care legea prevedea expres o alta procedura, cum erau titlurile emise in materie fiscala conform O.G. nr. 92/2003 privind codul de proc. fiscala.
In materie fiscală, codul de procedura fiscala instituie o procedura administrativa urmata de una judiciara, prin care titlul de creanța se definitivează, astfel ca se poate aprecia ca legea prevede o alta procedură, care exclude de la judecata instanței de executare, fondul acestui titlu.
În consecință, contestatorul avea posibilitatea de a contesta sumele stabilite, in conformitate cu prevederile art. 205-207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal.
Invocă disp. art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala: „împotriva titlului de creanța, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație in condițiile legii. Contestatia este o cale administrativa de atac."
Astfel, pentru contestarea titlului de creanța reprezentat de decizia nr._/09.07.2013, O.G. nr. 92/2003 a instituit o procedura specială de contestare.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, in sensul respingerii contestației la executare formulata de H. V..
In drept, a invocat disp. art. 470 si urm. cod procedura civilă.
Intimatul H. V. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrarile dosarului, hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca titlul de creanta fiscala, care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._ din 30.10.2013, nu fost comunicat contestatorului.
In acest titlu executoriu se menționează ca a fost emis in baza documentului cu nr._ din 28.02.2012. Instanta apreciază că acest document este, probabil o decizie de impunere, iar apelanta nu a facut dovada comunicarii contestatorului a acestui document. Acesta este titlul de creanta fiscala care sta la baza emiterii titlui executoriu. El are caracter executoriu de drept.
Potrivit disp. art.141 al.2 din Cd.pr.fisc. titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prev. de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod prev. de lege.
In conditiile art. 86 alin. 6 din Cod. proc. fisc. decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicării acestora, in conditiile in care se stabilesc sume de plata.
Avand in vedere si prevederile art. 87 din acelasi cod, din care rezulta ca deciziile de impunere sunt acte administrativ - fiscale, fiind supuse cerintei comunicării potrivit art. 44 Cod. proc. fisc., rezulta ca nu poate incepe executarea silita pentru o suma stabilita printr-o decizie de impunere cat timp aceasta decizie nu a fos comunicata contribuabilului, cu respectarea conditiilor prev. de lege, acesta nefiind instiintat cu privire la obligatia fiscală ce-i incumbă.
Apelanta nu a facut dovada ca actul de creanta fiscala a fost comunicat contestatorului. La dosar a fost depusa doar o copie după o decizie de impunere emisa la 9.07.2013 si o confirmare de primire din 20.11.2013, insa actul de creanta fiscala din cauza de fata si care a stat la baza emiterii titlui executoriu nr._ din 30.10.2013 a fost emis la data de 28.02.2012 si avea nr._.
In cauza de fata, apelanta era necesar a face dovada comunicării catre contestator al acestui act si nu a deciziei de impunere din 9.07.2013, despre care, într-adevăr, contestatorul a luat cunostinta.
F. de cele arătate, Tribunalul constata ca apelul formulat este nefondat, urmând sa fie respins.
In baza art. 480 alin. 1 N.C.P.C., Tribunalul va păstra sentința civilă nr. 899/2014 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor P. V. împotriva sentinței civile nr. 899 din 28.03.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 septembrie 2014.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, R. A. |
Red/ tehn: A.A./20.10.2014
4 ex./2 .
Judecătoria V.: judecător G. M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 199/2014. Tribunalul VASLUI | Partaj judiciar. Decizia nr. 425/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
