Evacuare. Decizia nr. 199/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 199/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 199/R/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător M. C.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs declarată de către recurentul – reclamant M. G. în contradictoriu cu intimatul - intervenient în nume propriu M. G. și intimații – pârâți M. I. și M. M., împotriva sentinței civile nr. 2879 din 02.12.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns personal, intimatul - intervenient în nume propriu M. G. și intimatul – pârât M. I., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; se solicită judecarea cauzei în lipsă; prin registratura instanței, la data de 18-03-2014 recurentul a depus la dosar precizări scrise, cu atașarea unui set de înscrisuri, iar la data de 10-04-2014 a depus la dosar concluzii scrise, solicitând ca judecata să se facă în lipsa sa .
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, la interpelarea instanței părțile prezente au arătat că nu au cereri noi de formulat și nici alte aspecte de pus în discuție, motiv pentru care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare față de motivele de recurs invocate .
Având cuvântul pe rând, intimatul - intervenient în nume propriu M. G. și intimatul – pârât M. I. au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Instanța declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința pronunțată de prima instanță s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului M. G. cu domiciliul în B., jud. I., ..45, ..1, . M. I. și M. M. cu domiciliul în satul și ..
A fost admisă cererea reconvențională a pârâtului M. I. și s-a constatat că acesta împreună cu soția sa M. M. au adus imobilului proprietatea soților M. I. și M. I., îmbunătățiri utile în cuantum de 8926 lei care nu se includ în masa succesorală.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu a lui M. G. cu domiciliul în satul și . și dispune anularea, în parte, a certificatului de moștenitor nr.63 din 19.05.2006 emis de B.N.P. M. Putanu, cu privire la succesiunea defunctei M. I. decedată la 18.03.1996.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că acțiunea principală este nefondată, iar cererea reconvențională și cererea de intervenție sunt întemeiate.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe calitatea sa de moștenitor al părinților săi M. I. și M. I..
Din actele de stare civilă depuse de intervenientul M. G. a rezultat că și acesta este fiul defunctei M. I. și deci are vocație succesorală cu privire la bunurile mamei sale, indicate în certificatul de moștenitor nr. 63/2006 respectiv cota de 5/8 din imobilul în litigiu (1/2 ca bun propriu și ¼ moștenire de la soțul său predecedat, M. I., cota de ¼ asupra 1824 acțiuni la SIF Muntenia și cota de ¼ asupra terenurilor în suprafață de 4 ha și 900 m.p. menționată în T.P. nr.435/_.
A rezultat deci că pârâtul în calitate de fiu al intervenientului M. G. are un drept locativ asupra imobilului în litigiu, până la partajarea bunului.
În ceea ce privește îmbunătățirile aduse de pârât și soția sa la imobilul succesoral acestea sunt dovedite cu declarația martorilor și raportul de expertiză care le-a evaluat la 8926 lei.
Instanța a apreciat că aceste lucrări sunt utile și au împiedicat degradarea imobilului.
Referitor la cererea de intervenție s-a constatat că la dezbaterea succesiunii defunctei M. I. nu a fost indicat și acesta, în calitate de fiu al defunctei, astfel că a fost anulat în parte certificatul de moștenitor contestat, cu privire la M. I..
Sentința pronunțată de prima instanță a fost criticată cu recurs de către reclamantul M. G. pentru următoarele motive:
Cererea de intervenție în interes personal formulată de intimatul - intervenient M. G., a fost admisă în mod eronat de către instanța de fond, termenul de decădere/prescripție a dreptului de opțiune succesorală a acestuia fiind împlinit. Defuncta M. I., a decedat la data de 18.03.1996.
Intimatul - intervenient în interes propriu M. G. nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală față de mama în termenul legal de 6 luni. Pe de o parte, acesta nu a dat nicio declarație expresă în fața notarului public de acceptare a succesiunii iar, pe de altă parte, nu a efectuat niciun act de acceptare tacită a moștenirii. Acesta nu a luat parte la tradițiile de înmormântare a mamei, nu s-a implicat în niciun fel în ceea ce privește pregătirile ocazionate de un astfel de eveniment, iar ulterior, când a discutat cu toți frații de posibilitatea dezbaterii succesiunii, acesta a afirmat că nu este interesat de subiect.
Mai mult decât atât, arată că i-a dat lui M. G. în anul 2006, suma de 6.000 lei, partea lui de moștenire de pe urma mamei. Acesta a luat banii, însă la momentul la care a discutat despre dezbaterea succesiunii și prezentarea în fața notarului, acesta a refuzat să meargă cu la notar, a reafirmat faptul că pe el nu îl interesează dezbaterea succesiunii. Astfel, se explică faptul că în Certificatul de moștenitor nr. 63 din data de 19.05.2006, M. G. nu este menționat, acesta din urmă refuzând să se prezinte în fața notarului și afirmând de-a lungul timpului că el nu este interesat de bunurile rămase de pe urma defunctei mame.
Aceste aspecte pot fi confirmate de frații noștri M. C. și M. A., în prezența cărora s-au purtat toate discuțiile despre succesiunea mamei și s-a stabilit dezbaterea succesiunii la notar. Totodată, precizează faptul că intimatul - intervenient în interes propriu M. G. a avut cunoștință de existența Certificatului de moștenitor în forma întocmită de către BNP M. P. încă de la data eliberării sale, atunci când acesta a refuzat să se prezinte la notar. Față de această situație, cu rea - credință acesta face alegații cel puțin îndoielnice în fața instanței de judecată.
Arată că împreună cu intimații pârâți M. I. și M. M. a încheiat la data de 01.06.2009 Contractul de comodat în ceea ce privește imobilul - construcție situat în ., rezultat din succesiune - Certificat de moștenitor și încheierea de înscriere cadastrală 4027/25.05.2007 dosar 4027/2007, OCPI V.. Cel târziu de la această dată, numitul M. G., tatăl intimatului - pârât M. I., putea lua la cunoștință de existența actelor succesorale întocmite de pe urma defunctei M. I.. M. G. nu și-a exprimat dorința de a dezbate succesiunea, de a opta pentru vreun drept succesoral, nu a pretins nimic în legătură cu masa succesorală, ci din contră, afirmând tot timpul că nu este interesat de acest subiect.
Potrivit dispozițiilor art. 686 din Vechiul Cod civil, în vigoare la data deschiderii succesiunii defunctei M. I., „Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine". Totodată conform prevederilor art. 700 din același act normativ „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. în cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea."
Indiferent de calificarea termenului ca fiind unul de decădere sau un termen de prescripție, instanța de fond îl putea repune pe numitul M. G. în termenul de acceptare a moștenirii, numai la cererea acestuia și numai dacă acesta dovedea cauze temeinic justificate pentru care termenul de opțiune succesorală a fost depășit.
M. G., nu a dovedit faptul că și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal, iar instanța de fond nu putea constata din oficiu această calitate fără verificarea acceptării moștenirii înăuntrul acestui termen. Calitatea de moștenitor a intimatului - intervenient în interes propriu putea fi stabilită pe baza actelor de stare civilă numai în situația în care cererea de intervenție era formulată în interiorul termenul de acceptare a succesiunii.
Chiar și în situația în care instanța de recurs ar constata calitatea de moștenitor al intimatului intervenient în interes propriu M. G., acesta nu ar avea vocație succesorală într-o cotă de ½ din bunurile moștenite de pe urma defunctei M. I., având în vedere că vocație succesorală au avut și frații M. C. și M. A., care au renunțat la moștenire.
Astfel, deși în Certificatul de moștenitor a fost consemnată neacceptarea moștenirii de către M. C. și M. A., aceasta este de fapt o renunțare in favorem, ei neacceptând moștenirea tocmai pentru ca acesta să beneficieze de cotele lor succesorale. Aceasta a fost intenția lor, având în vedere că M. G. nu figurează în certificatul de moștenitor, iar efectele neacceptării lor s-ar fi răsfrânt asupra sa, astfel încât nu mai era nevoie de o renunțare expresă.
Totodată, având în vedere cele menționate în Certificatul de moștenitor nr. 63/19.05.2006 referitor la dezbaterea succesiunii de pe urma defuncților M. I. și M. I. și în ceea ce privește neacceptarea moștenirilor, se poate observa faptul că instanța de fond nu a reținut în mod corect cotele succesorale în sarcina părților. Or, având în vedere faptul că instanța de fond a decis anularea în parte a Certificatului de moștenitor 63/19.05.2006, ar fi trebuit să se pronunțe și asupra cotelor succesorale modificate în urma acestei anulări.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de evacuare a intimaților - pârâți, aceștia locuind în imobilul - construcție ce face obiectului dosarului, fără a deține niciun titlu locativ. Instanța de fond în mod greșit a reținut în favoarea intimaților un drept locativ, în calitatea lor de fiu, respectiv noră a lui M. G..
Mai mult decât atât, arătă faptul că intimații - pârâți aveau cunoștință de calitatea sa de proprietar al imobilului, calitate dobândită ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma mamei . Totodată aceștia aveau cunoștință și de faptul că M. G. este străin de moștenire. Acestea, deoarece intimații - pârâți au înțeles să încheie exclusiv contractul de comodat având ca obiect derivat imobilul - construcție din ., iar nu cu M. G., acesta din urmă neavând nicio calitate.
Instanța nu a ținut seama de convenția intervenită între părți și de angajamentul luat de intimații - pârâți în cuprinsul acestui contract respectiv faptul că aceștia „se obligă să părăsească imobilul în ziua expirării contractului, respectiv 01.06.2012, fără somație sau judecată".
În mod greșit instanța de fond a admis cererea reconvențională cu privire la constatarea pretinselor îmbunătățiri aduse de pârâți imobilului - construcție, acestea din urmă nefiind dovedite.
În mod nelegal instanța de fond a încuviințat obiectivul la expertiza privind stabilirea îmbunătățirile efectuate de către pârâții M. I. și M. M., la imobil și evaluarea îmbunătățirilor.
Instanța, prin încuviințarea obiectivului la expertiză în această formă, s-a antepronunțat. Aceasta nu a mai așteptat administrarea probelor cu privire la realizarea unor eventuale îmbunătățiri, respectiv identificarea persoanelor care le-au efectuat. Din contră, instanța de fond a presupus că eventualele îmbunătățiri au fost în mod sigur realizate de intimații-pârâți. Stabilirea unui astfel de obiectiv este nelegală și nu respectă dreptul la apărare și principiul imparțialității judecății.
In mod eronat instanța de fond s-a întemeiat pe un raport de expertiză nefondat, ce nu respectă niciun standard științific și care este realizat în mod ostentativ în favoarea intimaților-pârâți
Cu privire la efectuarea unor eventuale îmbunătățiri la imobil, intimații-pârâți aveau interesul să administreze un probatoriu complet pentru a-și dovedi pretențiile, sarcina probei fiind a acestora.
Tribunalul, examinând recursul în raport de criticile aduse sentinței atacate și a actelor dosarului de fond, dar și sub toate aspectele așa cum obligă art. 304 ind. 1 Cod pr. civilă, va fi admis raportat următoarelor considerente:
Recurentul –reclamant a investit instanța cu o acțiune în evacuare imobiliară întemeiată pe dispozițiile din vechiul Cod civil, susținând că el este unicul proprietar al imobilului, iar intimații –pârâți nu au niciun drept asupra acestuia.
În cauză, intimatul –pârât M. I. a formulat o cerere informă calificată de instanță ca fiind o cerere reconvențională (file 14-15 din dosarul de fond), prin care a solicitat ca reclamantul să-i achite c/valoarea îmbunătățirilor evaluate provizoriu la suma de 35.000 lei, pe care le-a adus imobilului casă, pretinzând că în perioada în care a locuit în acest imobil i-a adus numeroase îmbunătățiri și că se impune citarea în cauză și a numiților M. G. (tatăl său), M. Ș. și M. G., motivat de faptul că și aceste persoane au calitatea de moștenitori ai defunctului M. I..
La data de 14.10.2013 a formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul M. G. prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 63/19.05.2006 emis de BNP M. P., oraș Băneasa, jud. C., motivat de faptul că reclamantul, cu rea-credință, nu a adus la cunoștință notarului că mai există moștenitori ai defunctului ai defunctului M. Gr. I. respectiv el și numitul M. C-tin .
În mod nelegal, instanța de fond a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul M. I., precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu M. G., fără a observa cadrul procesual cu care a fost investită inițial de reclamant, precum și obiectul acestor cereri care impuneau judecata lor separat, iar cererea de intervenție în interes propriu, în contradictoriu și cu alte persoane (cele menționate în certificatul de moștenitor nr.63/2006).
Potrivit art. 119 Cod pr. civilă, pretențiile pârâtului formulate prin cererea reconvențională trebuie să aibă legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată. În speță, instanța de fond trebuia să se limiteze în a analiza dacă reclamantul și-a dovedit sau nu dreptul de proprietate exclusiv asupra imobilului din care a solicitat evacuarea pârâților și să constate că îmbunătățirile pretinse de intimați nu au legătură cu cererea de evacuare, ci cu drepturile succesorale asupra imobilului, iar analiza acestora se impunea a fi făcută pe cale separată, soluția legală fiind disjungerea și nu judecata cererii reconvenționale în cadrul acestui proces.
De asemenea, în privința cererii de intervenție în interes propriu formulată în temeiul art. 49 (2) Cod pr. civilă, soluția legală ar fi fost tot disjungerea acesteia, formarea unui alt dosar și clarificarea cadrului procesual având în vedere obiectul cererii, disjungere care nu este posibilă în calea de atac a recursului.
Prin urmare, în mod nelegal prima instanță a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. G., fără a o disjunge, iar în cadrul dosarului nou format să verifice dacă motivul de nulitate invocat este unul absolut sau relativ, și în funcție de regimul juridic al nulității să verifice și termenul de prescripție, precum și dacă cererea putea fi judecată doar în contradictoriu cu reclamantul sau se impuneau a fi citate persoanele menționate în certificatul de moștenitor și a căror interese sunt afectate prin desființarea actului.
Față de cele prezentate, instanța de control judiciar în baza art. 312 Cod pr. civilă va admite recursul formulat de reclamantul M. G. împotriva sentinței recurate pe care o va modifica în parte în sensul respingerii cererii reconvenționale și a cererii de intervenție în interes propriu.
Critica privind greșita respingere a cererii de evacuare este nefondată întrucât dreptul succesor al reclamantului este contestat de ceilalți moștenitori, iar intimații –pârâți nu au ocupat ilegal imobilul, ci cu acordul recurentului, au efectuat cheltuieli de conservare și administrare a imobilului, aspecte care pot fi clarificate și lămurite eventual în cadrul altui proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M. G. împotriva sentinței civile nr. 2879 din 02.10.2013 a Judecătoriei Bârlad pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Respinge cererea reconvențională formulată de M. I. în contradictoriu cu M. G..
Respinge cererea de intervenție formulată de M. G. în contradictoriu cu M. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la respingerea acțiunii în evacuare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 aprilie 2014.
Președinte, A. A. | Judecător, M. C. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. S.D.E./23-05-2014
Tehndact. gr. A.Ci./28-05-2014
2 ex./28-05-2014
Judecător fond: R. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 934/2014. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 787/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
