Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 867/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 867/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-06-2012 în dosarul nr. 867/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 867
Ședința publică de la 18 Iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Grefier M. R.
Cu participare PROCUROR A. G. din cadrul
Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol fiind PRONUNȚAREA asupra civile privind pe reclamantul P. V.-I., cu domiciliul în mun. Bârlad, .. 4, .. A, ., județul V., în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR P., cu sediul în mun. București, ., sector 5, și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. V., cu sediul în mun. V., ., nr. 56, județul V., având ca obiect Despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 14 iunie 2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre când având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, tribunalul a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 iunie 2012, când:
T.
Asupra acțiunii civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ din09.01.2012 reclamantul P. V. –I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Româna prin M. Finanțelor P. ,respectiv Direcția G. a Finanțelor P. V. ,:
- să se constate calitatea sa de persoană fizică interesată în accepțiunea dată de prev. art. 4(1) L. 221/2009 - demonstrabilă prin rudenia de gradul I. cu autorul și prin calitatea de unic moștenitor al acestuia, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 1047, elib. de notariatul de stat al sectorului 1 București la data de 14.05.1993,
- să se constate caracterul politic al condamnării autorului său, art. 209, pet. 2, lit. a Cp, în temeiul căruia s-a pronunțat condamnarea, încadrându-se în prevederile art. l(2a) L. 221/2009,
- obligarea statului român prin MFP, respectiv DGFP V. la plata sumei de 850.000 (optsutecincizecidemii) lei pentru 3/4 din terenul în suprafață de 170 mp, 168.000 (unasutășaizecișioptdemii) lei pentru 3/4 din suprafața imobilului de 112 mp ,Lichidități: 5.808,68 (cincimiioptsuteoptvirgulășaizecișiopt) lei, reprezentând soldul carnetului de CEC nr. 31-111-6977, titular P. Edgard;
- Restituirea in natură a imprimatelor și înscrisurilor confiscate în urma percheziției efectuate la domiciliul autorului său la data de 16.12.1961(lucrări originale ale autorului, studii și articole, publicate în reviste/colecții de reviste, manuscrise inedite ori Corespondența, cu valoare literară sau istorico-literară).
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că, tatăl său, care a decedat la data de 29.03. 1993, a fost condamnat prin Decizia 46/28.03.1963 a Tribunalului Suprem – Colegiul M. la pedeapsa de 4 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională, dispunându-se și confiscarea totală a averii, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prev de art. 209 pct. 2 lit. a Cod Penal.
Reclamantul enumeră imprimatele și înscrisurile confiscate în urma percheziției domiciliare efectuate la data de 16.12.1961, conform procesului verbal de percheziție domiciliară, solicitând restituirea acestora în natură, menționând că majoritatea scrierilor a dispărut fără urmă, reclamantul solicită ca, în ipoteza în care materialele nu pot fi restituite, să i se acorde compensații pecuniare, la valoarea estimată de acesta în dreptul fiecărei lucrări.
Prin cererea aflată la fila 137 din dosar, reclamantul a precizat instanței că renunță la orice pretenție de reparație privind bunurile imobile, manifestare de voință de care tribunalul urmează a lua act.
În drept, se invocă dispozițiile Legii 221/2009.
Reclamantul a depus următoarele înscrisuri:
1.CI., pe numele P. V.-lon, în copie (Anexa 1);
2.Cert. deces, pe numele P. Edgard, în copie (Anexa 2);
3.Decizia nr. 46/1963, Trib. Supr. RPR, Coleg, mii., în copie (Anexa 3);
4.Certificatul nr. 32/1963, elib. de Trib. Supr. RPR, Coleg. mii. (Anexa 4);
5.Proces-verbal (opis) din 16.12.1961, în copie (Anexa 5);
6.Cert. de moștenitor nr. 1047/1993, în copie (Anexa 6);
7.Proces-verbal de impunere succ/1948, în copie (Anexa 7);
8.Cert. de moștenitor nr. 103/1960, în copie (Anexa 8);
9.Act de vânz.-cump. nr. 7892/1929, în copie (Anexa 9);
10.Adresă DGITLSIBuc. nr._/2011, Proces-verbal pt. stabil, imp. din 1966 și Schiță plan, în copie (Anexa 10);
11.Sentința civ. nr. 3953/1963, în copie (Anexa 11);
12.Cert. deces, pe numele P. A., în copie (Anexa 12);
13.Proces-verbal de sechestru asig. din 1962, în copie (Anexa 13);
14.Proces-verbal de percheziție domiciliară din 1961, în copie (Anexa 14);
15.Adresa CNSAS nr. 2461/03 pe 2004, în copie (Anexa 15).
A precizat reclamantul că nu este dispus să suporte costuri de expertiză, motiv pentru care a solicitat despăgubiri minimale
Prin sentința penală nr. 6 din 22 ianuarie 1963 a Tribunalului M. de regiune Militară București, P. EDGARD a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională pentru infracțiunea prev de art 209 pct 2 lit. a Cod Penal.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221 din 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, condamnarea pentru fapta prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, pentru care a fost condamnat reclamantul, constituie de drept condamnare cu caracter politic.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, modificată prin OUG nr. 62/2010, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Urmează deci, ca T. să constate caracterul politic al condamnării numitului P. EDGARD, decedat la 29.03.1993, condamnat prin sentința penală nr. 6 din 22 ianuarie 1963 a Tribunalului M. de regiune Militară București, pentru infracțiunea prev de art 209 pct 2 lit. a Cod Penal.
În privința solicitării despăgubirilor materiale pentru soldul unui carnet CEC și pentru lucrările artistice și științifice, precum și a cererii alternative de restituire a respectivelor lucrări, instanța o consideră neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru următoarele motive:
Prevederile art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009 reglementează dreptul oricărei persoane ce a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic de a solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, „dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare ".
Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, și anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005, rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al legii de reparație nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, poate fi solicitat în temeiul art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009. Numai în acest fel se justifică trimiterea expresă făcută de legiuitor, în cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005.
Or, în domeniul de reglementare al Legii nr.10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005, nu intră decât terenurile și construcțiile (imobile prin natură) și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobilele prin destinație). În acest sens sunt dispozițiile art.6 alin.(1) și (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora:
„(1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
(2) Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.”
În consecință, în baza art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se subsumează sferei de aplicare a Legii nr.10/2001, respectiv terenuri și construcții (imobile prin natură) și utilaje și instalații preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație).
În cauză însă, bunurile a căror contravaloare este solicitată de reclamant sunt bunuri mobile care, dată fiind natura lor, nu intră în sfera de reglementare a Legii nr.10/2001, nefiind astfel îndeplinită condiția impusă în acest sens de art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009, pentru acordarea despăgubirilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. –I. ,domiciliat în Bârlad, .. 4 ., . ,județul V., în contradictoriu cu M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. V. și constată caracterul politic al condamnării numitului P. EDGARD, decedat la 29.03.1993, condamnat la 8 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională prin sentința penală nr.6 din 22 ianuarie 1963 a Tribunalului M. de regiune Militară București.
Respinge capătul de cerere privind restituirea în natură a imprimatelor și înscrisurilor și acordarea despăgubirilor materiale.
Ia act de renunțarea la orice pretenție de reparație privind bunurile imobiliare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2012.
Președinte, G. F. | ||
Pt.Grefier, M. R.,aflată în c.o. Grefier șef. secție civilă C. A. |
Red./tehred.F.G./30.07.2012
2ex/30.07.2012
M.R. 19 Iunie 2012
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 880/2012. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 766/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
