Plângere contravenţională. Decizia nr. 749/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-06-2012 în dosarul nr. 749/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 749/R/2012
Ședința publică de la 18 Iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul .. B. cu sediul în B., ., nr.16, . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274, jud.V. împotriva sentinței civile nr.699 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.06.2012.
S-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 699 din 13.03.2012 Judecătoria B. a respins plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 22.09.2011, în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 21.09.2011, ora 9,30, cu ocazia unui control efectuat de agentul constatator din cadrul Inspectoratului T. de M. V. în stația de taxi din spațiul stației CFR B., unde a fost găsit prestând activitate B. D. A., care a fost identificat și a completat fișa de identificare (fila 23). Această constatare a fost consemnată în procesul verbal de control și în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat. S-a mai menționat că nu avea la data controlului contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin.1 din Legea nr. 53/2003.
S-a mai reținut în procesul verbal contestat nerespectarea prevederilor HG nr. 161/2006 privind registrul salariaților.
Au fost reținute și alte contravenții: cea constând în nerespectarea prevederilor legale privind munca suplimentară, conform celor constatate în p.v. de control, respectiv prevederile art. 112, 114, 120 și 121 din Legea nr. 53/2003, precum și nerespectarea prevederilor legale privind repausul săptămânal, respectiv art. 137 alin. 1 și 3 din Legea nr. 53/2003.
Pentru fapta de a primi la lucru o persoană fără a încheia contract individual de muncă, a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, iar pentru celelalte trei fapte reținute, a fost aplicată sancțiunea avertismentului.
I. Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța a constatat că este încheiat cu respectarea condițiilor de validitate prevăzute de art.17 din OG nr.2 /2001.
II. Starea de fapt.
Instanța a reținut că, în genere, procesul-verbal, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, iar atunci când fapta este constatată în mod direct de agentul constatator, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
În jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
În speță, din înscrisurile depuse de părți și declarațiile martorilor audiați rezultă că B. D. A. a prestat activitate în folosul petentei, fără a fi încheiat, anterior începerii activității, contract individual de muncă, aspect recunoscut de acesta atât în fișa de identificare, cât și în declarația dată în fața instanței. Contractul depus la dosar în copie a fost încheiat după control, pro causa și nu înainte de începerea activității.
Potrivit dispozițiilor art.16 din Legea nr. 53/2003 republicată (Codul muncii), ,,(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
(4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.”
Din interpretarea textului de lege amintit rezultă obligativitatea încheierii contractului de muncă anterior începerii activității.
Conform art. 260 alin.1 lit. e) din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: ,,e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.”
Se confirmă și fapta de netransmitere a contractului în Revisal, către ITM, ceea ce constituie, de asemenea, contravenție, conform art. 9 alin.1 lit. a) din HG nr. 500/2011.
Celelalte fapte reținute nu au fost contestate de petentă.
Rezultă că cele reținute în procesul verbal contestat sunt confirmate de probele administrate.
Față de cele constatate, instanța a apreciat că petenta se face vinovată de contravențiile reținute în procesul verbal contestat.
Prin folosirea unei persoane fără a încheia contract individual de muncă sunt lezate în primul rând drepturile persoanei angajate, care se va răsfrânge în final și asupra veniturilor salariatului, precum și raporturile de muncă, fapta săvârșită având în genere o anumită gravitate, iar în speță, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu se justifică.
Potrivit art. 21 alin. 3 ,,Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
De asemenea, art.7 alin.2 din OG nr.2/2001 stabilește că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Or, în speță, aplicarea unui avertisment pentru fapta prevăzută de art. 260 alin.1 lit. e) din Codul muncii ar echivala cu încurajarea muncii la negru.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul .. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Petenta consideră că a făcut dovada faptului că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa.
Susține că nu a putut transmite contractul in REVISAL cu o zi inainte de inceperea activității, motivat de faptul ca martora B. M., care este contabila societății nu se afla in localitate. Din declarația acestei martore rezulta faptul ca ea este persoana care se ocupa de transmiterea contractelor de munca, transmitere ce se face in baza unei parole de pe adresa ei de e-mail.
Cum contabila nu se afla in localitate nu avea cine sa transmită acest contract in REVISAL.
Apreciază că sancțiunea este impovaratoare pentru societatea petentă, întrucât a incheiat anul fiscal pe pierderi, solicitând aplicarea avertismentului.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Având în vedere jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție (cauza N. c. României), deși în general și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În prezenta cauză, tribunalul constată că intimata a făcut dovada faptei reținute în sarcina petentei . Astfel, prin neîncheierii contractului de muncă anterior începerii activității și netransmitere a contractului în Revisal, către ITM petenta a comis contravențiile prev de art. 260 alin.1 lit. e) din Codul muncii și art. 9 alin.1 lit. a) din HG nr. 500/2011.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, tirbunalul reține că potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor:
„(1) Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.
(2) Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.
(3) Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune:
Sanctiunea contraventionala nu reprezinta un scop in sine, ci dor un mijloc prin care se protejeaza relatiile sociale si se formeaza un spirit de responsabilitate.
Ca si natura, avertismentul reprezinta o sanctiune pur morala ce se aplica in cazul contraventiilor ce prezinta un grad de pericol social redus, instanta putand dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu cea a avertismentului.
Intimatul I. T. de M. V. nu a făcut dovada că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de aceiași natură.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, se va admite recursul declarat de ..B. împotriva sentinței civile nr.699 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va modifica în parte în sensul că, va admite în parte plângerea formulată de petentul .. B. împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 22.09.2011 de I.T.M.V., și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment, pentru contravenția prev. de art. 260 alin.1 lit.e) din Codul Muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ..B. împotriva sentinței civile nr.699 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentul .. B. împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 22.09.2011 de I.T.M.V., pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment, pentru contravenția prev. de art. 260 alin.1 lit.e) din Codul Muncii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2012.
Pt.Președinte, E. S.,aflată în c.o.,Vicepreședinte C. A. | Judecător, G. F. | Pt.Judecător, L.-M. B.,aflată în c.o., Vicepreședinte C. A. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.F.G.
2ex./23.07.2012
J..fond:N. L.
F.P. 18 Iunie 2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 302/2012. Tribunalul VASLUI | Validare poprire. Decizia nr. 698/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
