Validare poprire. Decizia nr. 698/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-05-2012 în dosarul nr. 698/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 698/R/2012
Ședința publică de la 29 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Judecător C. A.
Grefier A. C.
-----------
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs declarată de către recurenta – debitoare A. M. D. cu domiciliul în V., .. 307, ., jud. V. în contradictoriu cu intimata – creditoare BANCPOST.SA cu sediul în sector 2, București, .. 6A și intimatul – terț poprit C. L. ALBEȘTI cu sediul în com. Albești, ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 419 din 03.02.2012 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta – debitoare A. M. D. prin mandatar C. G., cu procură la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la primul termen după repunerea cauzei pe rol ; procedura de citare este legal îndeplinită; se solicită judecarea cauzei în lipsă; la data de 25-05-2012, prin registratura instanței s-au depus la dosar precizări de către intimata – creditoare Bancpost SA cu privire la excepția invocată din oficiu de către instanță.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța pune în discuție excepția tardivității cererii de validare poprire, în raport de prevederile art. 460 Cod pr. civilă coroborat cu art. 456 teza I Cod pr. civilă, excepție invocată din oficiu de către instanță cu ocazia deliberării asupra cauzei .
M. C. G. pentru recurentă, arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
În temeiul art. 150 Cod proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare atât față de cererea de recurs cât și pe excepția invocată din oficiu, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, când:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 419 din 03.02.2012 a Judecătoriei V. a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de validare poprire cu privire la lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2011 și în consecință,
A fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea Bancpost SA, cu sediul în București, sect. 2, .. 6A în contradictoriu cu debitoarea A. M. D., domiciliată în V., . și terțul poprit C. L. Albești.
A fost validată poprirea pentru sumele ajunse la scadență aferente lunilor august, septembrie, octombrie, noiembrie 2011 cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, până la achitarea debitului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de credit nr.380CD_/24.07.2007 încheiat cu . A. M.-D. a împrumutat suma totală de 15.500 RON, pe termen de 120 luni. Prin actul adițional nr.380RES_/07.07.2010, s-a procedat la reeșalonarea debitului restant în cuantum de 12.313,06 RON până la data de 16.02.2011.
Întrucât debitoarea nu a achitat ratele datorate (aspect necontestat în cauză), creditoarea . procedat la executarea silită a acesteia, obținând încuviințarea executării silite la data de 07.03.2011, prin Încheierea pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
Având în vedere că debitoarea este angajată la C. L. al comunei Albești, conform adresei nr._/25.08.2011 emisă de CNPAS V., creditoarea . procedat, prin intermediul executorului bancar, la înființarea popririi asupra veniturilor salariale ale debitoarei, până la suma de 13.008,36 RON, reprezentând contravaloare rate restante și dobânzi, până la data de 16.02.2011. Poprirea a fost astfel înființată prin adresa nr.506/E2/_/21.03.2011, comunicată terțului poprit la data de 24.03.2011 (filele 7 și 8 din dosar). C. L. Albești, nu și-a îndeplinit această obligație legală și nu a consemnat nicio sumă de bani în contul indicat de executorul bancar în adresa de solicitare a înființării popririi
În drept, poprirea reprezintă o formă a executării silite indirecte prin intermediul căreia creditorul urmărește sumele de bani datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente (art.452 Cod procedură civilă).
Specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale, care, în principiu, presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul popritor (urmăritor), debitorul poprit (urmărit) și terțul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice.
Dintre aceste raporturi juridice, două preced înființarea popririi, și anume: raportul de creanță, dintre creditorul urmăritor și debitorul urmărit (atestat de contractul de credit și actul adițional), precum și raportul de creanță dintre debitorul poprit și terțul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terțul poprit datorează debitorului urmărit salariul lunar.
În temeiul popririi se naște și un al treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit, ce ia naștere în cadrul procedurii de urmărire silită.
Și acest raport juridic este tot un raport de creanță, un raport de la creditor la debitor, în sensul că debitorul poprit este creditor al terțului poprit, raport ce creează prin adresa de înființare sau, după caz, de validare a popririi.
Potrivit art.456 alin.1 Cod procedură civilă, „în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute de art.453 alin.1, b) să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia în cazul popririlor prevăzute de art.453 alin.2 (…)”.
Conform art.460 alin.1 Cod procedură civilă, „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o terțului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Așadar, în ceea ce privește excepția tardivității invocată de instanță cu privire la sumele care trebuiau plătite creditoarei din salariile încasate de către debitoare pe lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2011, având în vedere că potrivit art.456 alin.1 Cod procedură civilă, terțul poprit este obligat să elibereze creditorului în termen de 15 zile de la scadența sumele datorate în viitor (respectiv salariile) iar creditorul poate formula cerere de validare a popririi în termen de maxim 3 luni de la expirarea termenului de 15 zile, rezultă că pentru acele sume, creditoarea trebuia să formuleze cererea de validare a popririi cel târziu în luna iulie pentru salariul din luna aprilie, respectiv în luna octombrie pentru salariul din luna iulie.
Întrucât creditoarea a solicitat validarea popririi abia la data de 18 noiembrie 2011, termenul prevăzut de art.460 alin.1 Cod procedură civilă a fost depășit în sensul anterior arătat, situație în care excepția invocată a fost apreciată ca întemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut întrunite condițiile validării popririi în sensul existenței raportului juridic obligațional între cele trei părți. Apărările debitoarei, respectiv împrejurarea că mai are și alte datorii, nu sunt de natură să blocheze procedura execuțională, debitoarea fiind direct responsabilă de modalitatea de contractare a datoriilor și de gestionarea veniturilor sale.
În consecință, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 460 alin.3 Cod procedură civilă, conform cărora „dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente” și a reținut că poprirea poate fi așadar validată pentru sumele datorate de terțul poprit debitoarei în lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie 2011 – sumă globală, acestea fiind sume ajunse la scadență la data sesizării instanței, iar în continuare, pe măsură ce sumele datorate de terțul poprit debitoarei ajung la scadență.
Având în vedere natura sumelor datorate de terțul poprit debitoarei, respectiv venituri salariale, instanța a reținut și aplicabilitatea dispozițiilor art.409 alin.1 lit.b) Cod procedură civilă, respectiv că suma ce urmează a fi reținută lunar din veniturile debitorului să nu depășească 1/3 din venitul său net.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs debitoarea A. M. D. pentru următoarele considerente: sentința primei instanțe nu ține cont de faptul că, potrivit dispozițiilor legale, nu se poate face poprire pe mai mult de 1/3 din venit și mai mult de 50% din venit pentru toate cheltuielile și datoriile.
A mai arătat recurenta că nu poate plăti creditul la Bancpost Sa deoarece are alte datorii, la CAR CFR, CAR învățământ, gaze naturale, energie electrică, în valoare totală de 846 ron, iar salariul este de 1075 lei.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata Bancpost SA a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt cât și modalitatea corectă și legală prin care s-a procedat la executarea silită a debitoarei, la înființarea popririi cât și în ceea ce privește validarea popririi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele din Codul de pr. civilă.
La termenul de judecată din data de 08 mai 2012 instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei iar în deliberare a apreciat că se impune a fi repusă cauza pe rol față de necesitatea de a acorda posibilitatea părților de a exprima un punct de vedere cu privire la excepția tardivității cererii de validare poprire .
La termenul din data de 29.05.2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de validare poprire.
Față de excepția invocată, intimata . depus la dosar precizări prin care a solicitat respingerea excepției, termenul de 3 luni este un termen dilatoriu, nu de decădere sau prescripție, prevăzut de legiuitor în favoarea terțului poprit pentru a-i da posibilitatea să se conformeze dispozițiilor executorului bancar. Nu există nici un considerent pentru care legiuitorul să instituie o limitare a dreptului la acțiune al creditorului față de terțul poprit, altul decât termenul general de prescripție prevăzut de lege pentru drepturile de creanță, de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
A susține că, după 3 luni, creditorul nu mai are dreptul de a solicita realizarea creanței de la terțul poprit ar însemna a îngrădi dreptul creditorului la recuperarea creanței, favorizând debitorul rău platnic și terțul poprit și deturnând echilibrul pe care legiuitorul l-a intenționat prin adoptarea măsurilor de ordin legislativ cu privire la executarea silită prin poprire., nefiind astfel asigurată respectarea dreptului creditoarei recunoscut printr-un titlu executoriu și restabilirea ordinii de drept încălcate.
Pentru dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs și văzând și excepția tardivității formulării cererii de validare poprire, invocată din oficiu, asupra cărei instanța se va pronunța cu prioritate, în baza dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., tribunalul va reține următoarele.
Excepția tardivității formulării cererii de validare poprire, invocată de instanță de oficiu, este întemeiată.
Astfel, intimata creditoare . procedat, prin intermediul executorului bancar, la înființarea popririi asupra veniturilor salariale ale debitoarei, până la concurența sumei de 13.008,36 RON, reprezentând contravaloare rate restante și dobânzi calculate până la data de 16.02.2011, prin adresa nr.506/E2/_/21.03.2011.
Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit C. L. Albești la data de 24.03.2011 (filele 7 și 8 din dosarul instanței de fond) și, deoarece acesta nu a consemnat nicio sumă de bani în contul indicat de executorul bancar, s-a solicitat instanței validarea popririi prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 18.11.2011 (data depunerii la poștă 16.11.2011).
Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. 1 lit. a C.pr.civ., în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul prevăzut de art. 453 alin. 1.
Potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 1 C.pr.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Tribunalul va aprecia că termenul de 3 luni prevăzut de legiuitor este un termen de imperativ (peremptoriu) și legal, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, înăuntrul său trebuie îndeplinit un anumit act de procedură (formularea cererii de validare poprire)
Nu se vor putea reține așadar, cu privire la natura juridică a acestui termen, susținerile intimatei creditoare în sensul că ar fi unul dilatoriu, în condițiile în care termenul dilatoriu (sau prohibitiv) este acel termen înăuntrul căruia legea interzice efectuarea unui anumit act de procedură.
Din momentul în care terțul poprit nu se conformează adresei de înființare a popririi și nu indisponibilizează și virează suma de bani datorata debitorului, in contul indicat de executorul bancar, se naște dreptul procesual al creditorului de a solicita validarea popririi, iar neexercitarea acestui drept procesual in termenul reglementat de lege de 3 luni, are ca efect este stingerea dreptului de a cere validarea popririi înființate inițial.
Nici susținerile intimatei în sensul că termenul de 3 luni ar fi prevăzut în favoarea terțului poprit, pentru a-i da posibilitatea să se conformeze obligațiilor stabilite de lege, nu sunt întemeiate, în condițiile în care terțul poprit este obligat să consemneze suma în termenul de 15 zile prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a C.pr.civ., nu în termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 C.pr.civ.
În consecință, termenul de 3 luni fiind imperativ (peremptoriu), legal, absolut, sancțiunea care intervine pentru nerespectarea lui este decăderea, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 C.pr.civ., care prevăd că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Rațiunile instituirii acestui termen vizează aspecte ce țin de asigurarea celerității desfășurării procedurilor judiciare, regulă ce își o găsește o mai riguroasă aplicare în materia executării silite.
De asemenea, tribunalul va aprecia că nu este încălcat astfel dreptul creditorului la recuperarea creanței, acesta având posibilitatea de a continua demersurile pentru executarea silită a creanței, inclusiv prin emiterea unei noi adrese de înființare a popririi, atât timp cât nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Față de aceste considerente, apreciind că cererea de validare a popririi a fost formulată cu depășirea termenului legal și imperativ prevăzut de art. 460 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va aprecia întemeiată excepția tardivității formulării cererii de validare poprire.
În consecință, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul debitoarei și va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul că va admite excepția tardivității formulării cererii de validare poprire și în consecință va respinge ca tardiv formulată cererea formulată de creditoarea Bancpost SA în contradictoriu cu debitoarea A. M. D. și terțul poprit C. L. Albești .
În baza dispozițiilor art. 137 C.pr.civ. și ca urmare a admiterii excepției tardivității, celelalte motive de recurs formulate de recurentă cu privire la fondul cauzei nu vor mai fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A. M. D. împotriva sentinței civile nr. 419 din 03.02.2012 a Judecătoriei V., pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite excepția tardivității formulării cererii de validare poprire și în consecință,
Respinge ca tardiv formulată cererea formulată de creditoarea Bancpost SA, cu sediul în București, sect. 2, .. 6 A în contradictoriu cu debitoarea A. M. D., domiciliată în V., .. 307, ., jud. V. și terțul poprit C. L. Albești .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 Mai 2012.
Președinte, M.-C. Ț. | Judecător, P. C. D. | Pt.Judecător, C. A., aflat în C.O. Președinte, S. D. - E. |
Grefier, A. C. |
Red. Ț.M.C./21-06-2012
Tehndact. Ț.M.C./ A.Ci.
2 ex./21-06-2012
Judecător fond: C. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 749/2012. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 880/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
