Revendicare imobiliară. Decizia nr. 302/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-03-2012 în dosarul nr. 302/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 302/R/2012
Ședința publică de la 07 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
S-a luat în examinare judecarea cererii de recurs formulate de recurentul - reclamant S. L. "M.. V. prin reprezentant A. I., în contradictoriu cu intimații - pârâți L.D.E. E.. G. I.P.U.R.L. Huși reprezentată prin L. D., S. S.P.R.L. Huși reprezentantă prin A. D., E.-C. S.P.R.L. Huși - reprezentată prin L. I., M.-R.-L. S.P.R.L. - reprezentată prin Mititeliu C., ., împotriva sentinței civile nr. 4067/18 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat dl. A. I. în calitate de președinte pentru reclamantul S. L. "M. V., lipsă fiind intimații.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; recursul se află la al II-lea termen de judecată; nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care instanța dă cuvântul reprezentantului prezent pentru a propune probe sau formula cereri.
Reprezentantul recurentului - reclamant S. L. "M.” V., d-l A. I., precizează că a făcut plângere penală pentru fals material în înscrisuri oficiale, s-a dat o rezoluție, se confirmă că semnăturile de pe confirmările de primire nu sunt ale sale sunt ale doamnei menționate, numai că aceasta face referire că în perioada 2007 nu mai era registratură, face dovada că era și registratură. Lecturând întâmpinarea depusă de M.R.L. a observat că se face referire la sentința 1485, unde se spune că îți poate recupera bunurile de la adjudecatar, din acest motiv apreciază necesar a se dispune să prezinte dovada predării bunurilor către societate. Rezoluția parchetului face referire că înscrisuri nu au fost primite de către el niciodată. A atacat această rezoluție și a făcut referire la sentința penală 1485, prin încheierea din 16.11.2010, face referire cercetarea la fața locului și nu s-a făcut nicio cercetare la fața locului. Nu poate dovedi că bunurile au ieșit din patrimoniu, cu voia sa. Depune în fotocopie, o . înscrisuri, respectiv: plângerea formulată către P. de pe lângă Judecătoria V. în dosar nr. 3307/P/2011; sentința penală nr. 1485 din 24.11.2010 dată de Judecătoria V. în dosar nr._ ; Rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din 09 februarie 2012 în dosar nr. 3307/P/2011 ; fișa de evidență a obiectelor de inventar în folosință și adresa nr. 246 din 03.03.2007 emisă de . că nu mai are cereri noi de formulat și alte acte de depus la dosar.
Instanța, având în vedere faptul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și acte de depus la dosar, constată terminată cercetarea judecătorească și dă cuvântul în susținerea motivelor de recurs invocate.
Reprezentantul recurentului - reclamant S. L. "M.” V., d-l A. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4067/18.11.2011 pronunțată de Judecătoria V. pentru motivele expuse pe larg prin cererea de recurs și reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii cererii.
Precizează că nici o persoană fizică sau juridică nu poate fi privată de bunurile sale, iar față de cele invocate de către intimați că reclamantul S. L. "M.” V. a dat dovadă de pasivitate, arată că nu este adevărat .
În soluția dată instanța de fond arată că sindicatul a dat dovadă de pasivitate, dar dacă primea confirmările de primire s-ar fi interesat.
În soluție nu se face referire la patrimoniul cultural, dovedit cu cărți și din 2500 de cărți nu mai există niciuna. Organele de cercetare trebuiau să-și facă datoria să constate că bunurile nu mai există.
Solicită admiterea și reținerea cauzei spre rejudecare, nu apreciază necesară trimiterea cauzei la judecătorie. Titlurile executorii nu au fost puse în executare. Deși se face referire, nu s-a închis procedura insolenței, căci pe 6 martie are termen la Curtea de Apel.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care conform art. 256 al.1 Cod pr. civilă s-a trecut la deliberare, dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 4067/18.11.2011 Judecătoria V. a respins cererea formulată de reclamantul S. L. M. V., prin reprezentant legal A. I., în contradictoriu cu pârâtele L.D.E. E. G. I.P.U.R.L. Huși, S. S.P.R.L. Huși, E.-C. S.P.R.L. Huși, M. – R. - L. S.P.R.L. și S.C. V. I. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada 2001 – 2002, S. L. M. V. a dobândit, cu titlu gratuit, de la S.C. M. SA V., în baza proceselor-verbale de predare – primire nr. nr.826/21.06.2001, 1048/26.07.2001 și 1430/13.08.2002 mai multe bunuri, în condițiile art. 23 – 24 din Legea 54/1991. De asemenea, prin procesul-verbal din 21.06.2001, s-a predat organizației sindicale și un spațiu în suprafață de 20 mp., care avea inițial destinația de chioșc desfacere produse alimentare, nerezultând însă că și acesta ar fi fost predat cu titlu gratuit sau doar spre folosință (filele 9-12 din dosar).
P. Sentința civilă nr. 27/F/17.01.2007, Tribunalul V. a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de S.C. M. S.A. V., fiind numiți ca administratori judiciari: S. S. Huși, L.D. E. G. I.P.U.R.L. și M. R. L. S.(fila 5 din dosar).
P. Sentința civilă nr. 74/F/07.03.2007 a Tribunalului V. s-a dispus falimentul S.C. M. S.A. V. confirmând ca lichidatori pe L.D.E. E. G. I.P.U.R.L. HUȘI, S. S.P.R.L. HUȘI, E.-C. S.P.R.L. HUȘI și M.-R.-L. S.P.R.L. IAȘI.
P. adresa nr. 2885/24.04.2007 lichidatorii judiciari au invitat reprezentanții organizației sindicale pentru data de 03.05.2007 la sediul societății aflate în lichidare pentru identificarea bunurilor aparținând sindicatului și predarea lor acestei organizații. S-a depus la dosar și dovada confirmării primirii acestei adrese și, deși reprezentantul reclamantului a arătat că semnătura de primire nu îi aparține, procedura de comunicare a fost legal îndeplinită, semnătura de primire aparținând numitului C. M. cu calitatea de delegat.
Reprezentanții sindicatului nu s-au prezentat și, întrucât spațiul destinat organizației sindicale era încuiat, nu au putut fi identificate bunurile aflate în interior.
Acest aspect era confirmat și prin adresa nr. 94/14.03.2008, depusă în copie de reprezentantul petentei, din care rezulta că lichidatorii au invitat din nou reprezentanții sindicatului, pentru data de 28.03.2008, la sediul S.C. M. SA V. în vederea identificării și preluării bunurilor aparținând sindicatului, aducându-se totodată la cunoștință că bunurile respective vor fi predate adjudecatarului clădirii - S.C. V. I. S.R.L. BUCUREȘTI. Într-adevăr, prin procesul-verbal de adjudecare din data de 17.12.2007, clădirea în care se afla și biroul unde funcționa sindicatul a fost adjudecată de această societate, fiind ulterior predată acesteia. Din procesul-verbal de adjudecare nu rezulta că printre bunurile vândute s-ar afla și bunurile mobile ale Organizației Sindicale, fiind adjudecate doar bunuri imobile, care conțineau și spațiul folosit de Sindicat pentru care însă acesta din urmă nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Abia la data de 18.11.2009, cu adresa nr.419, se susține că S. L. M. V. a solicitat lichidatorilor judiciari ai S.C. M. S.A. V. restituirea bunurilor sale. Nu s-a făcut însă dovada comunicării ei efective către lichidatori (care de altfel nici nu au fost individualizați), adresa nepurtând decât ștampila de ieșire de la de Sindicat, nu și o ștampilă de intrare(primire) de către vreunul dintre destinatarii avuți în vedere.
În drept, conform art.6 din Noul Cod Civil, „dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (…) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor (…) dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”.
Potrivit art.563 Noul Cod civil, „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
Cel care revendică un bun mobil trebuie să dovedească trei elemente: că el a fost posesor al bunului, că acel bun i-a ieșit din patrimoniu fără voia și că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat.
În cazul acțiunilor reale, cum este cazul celei în revendicare, verificarea calității procesuale pasive (respectiv a identității dintre persoana chemată în judecată în calitate de pârât și posesorul fără drept al bunului) presupune administrarea acelorași probe ca și pentru dovedirea temeiniciei cererii, în sensul stabilirii dacă bunurile respective se află la pârâți și dacă aceștia le dețin fără voia proprietarului.
În speță, instanța de fond a reținut că în primul rând nu s-a făcut dovada existenței în prezent a bunurilor menționate în cele trei procese-verbale, înscrisuri care atestă existența bunurilor doar la nivelul anilor 2001-2002 când au fost predate reclamantului. Așa cum s-a reținut anterior, bunurile (natură, număr) nu au putut fi identificate după adjudecarea complexului imobil M. în urma deschiderii procedurii falimentului ., întrucât reprezentanții Sindicatului nu au dat curs invitației lichidatorilor în acest sens iar spațiul destinat desfășurării activității sindicale a fost tot timpul încuiat.
În acest context, nu se putea reține că bunurile revendicate au ieșit din patrimoniul reclamantului, fără voia sa. Nici nu se putea reține că exista un refuz de restituire din partea lichidatorilor sau adjudecatarului, atâta vreme cât cei dintâi au făcut demersuri tocmai în vederea identificării și restituirii bunurilor respective. Situația a fost determinată de însăși pasivitatea reclamantului în a identifica bunurile și a le ridica efectiv de la adjudecatar.
În ipoteza în care, în prezent, acele bunuri nu se mai găsesc în acel spațiu, împrejurarea nu putea fi așadar imputată pârâților, având în vedere că spațiul respectiv a fost predat adjudecatarului de aproximativ 4 ani, iar lichidatorii au adus la cunoștință reclamantului că, ulterior datei de 23.03.2008, nu-și mai asumă nicio răspundere privind integritatea și proprietatea bunurilor din spațiul respectiv. În cauză nu s-a făcut așadar nici dovada existenței bunurilor în posesia pârâților.
În consecință, constatând neîntrunite cerințele enunțate anterior, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, pentru identitate de rațiune soluția răsfrângându-se și a supra cererii subsidiare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S. L. M. V., prin reprezentant legal A. I., pentru următoarele aspecte:
Parați in complicitate, refuza de bunăvoie sa le restituie bunurile, solicitând instanței prin hotărâre sa fie obligați la respectarea dreptului de proprietate. Pentru a triumfa in acest proces introdus in 03.06.2010, cerere modificata in 26.07.2010, reclamantul trebuia sa dovedească, ca este titularul dreptului real de proprietate, lucru dovedit cu probe.
Soluția data este netemeinica, nelegala, data cu aplicarea si interpretarea greșita a actului juridic dedus judecații prin incalcarea dreptului de proprietate privata, care este inviolabil conform Constituției si a legislației interne si internaționale, fiind ocrotita de Stat si garantata de justiție.
P. Sentința nr.27/F/ 17.01.2007, au fost numiți administratori judiciari ai . prin care au săvârșit si invocat art.86(6) din legea 85/2006, calitate pe care nu o aveau si care le-a fost atribuita prin Sentința Civila 74/07.03.2007, cand s-a ridicat si dreptul de administrare a fostei conduceri. Din februarie 2007, pe langa disponibilizările nelegale, au sigilat bunurile sindicatului (sunt probe depuse), cu toate ca aceste bunuri nu puteau fi urmărite conform art.79-80-82 din Legea 85/2006, coroborate cu legislația naționala si internaționala.
Aceste bunuri au fost obținute legal in anul 2001-2002, iar biblioteca sindicala culturala, exclusiv cu resurse proprii dea lungul anilor si nu aparțineau . class="CharCharCaracterCaracterCharChar"> În data de 09.03.2007 a depus la dosarul nr._, o adresa prin care a adus la cunoștința instanței despre conflictul apărut, parații știind acest fapt.
P. adresele inregistrate la făptuitorii din 31.01.2008, 18.11.2009, 24.01.2011, a solicitat ferm restituirea bunurilor din patrimoniu. Fiind sprijiniți si sfătuiți, aceștia au întocmit inscrisuri oficiale false cu nr.2017/22.03.2007; 2885/24.03.2007; 94/14.03.2008, 509/03.02.2010, 2231/02.04.2007 in dosarele nr._, având ca temei art.213 Cod Penal, inscrisuri pe care nu le-a primit niciodată, luate din dosarele arătate si din care nu poate exista elementele de identificare stabilite de lege privind destinatar, expeditor, semnătura.
Pe parcursul derulării procesului, au depus in copie registrul, opisul bibliotecii organizației sindicale, dovedind astfel ca cel care face o propunere trebuie sa o dovedească, condiție indeplinita.
Parații din diferite motive s-au folosit cu rea credința de tot ce este nelegal, inclusiv excepții nelegale respinse de Curtea de Apel lasi si de Judecătoria V. la termenul din 11.11.2011.
Solicită sub forma de cerere si reiterează cererea de luare interogatoriu paraților, aplicarea dispozițiilor art.177-184 Cod procedura civila, judecarea cu celeritate a cauzei pentru a putea fi conexata cu o alta cauza privind drepturile salariale sub forma de titluri executorii in cuantum de 728.300.90 lei neachitate, acțiune ce se afla in curs de finalizare către CEDO.
Pe lângă probele dovedite aflate la dosar privind proprietatea cu numerele 1048/26.07.2001, 826/21.06.2001, 1430/13.08.2002, registrul-opis privind patrimoniul cultural a peste 2500 cârti dovedit cu o parte din cărțile găsite la locul jafului, notificările din 09.03.2007, 31.01.2008, 18.11.2009, 24.01.2011, 04.02.2011 adresata si . a inscrisului mincinos din 14.03.2008, mai depunen si alte inscrisuri oficiale false cu nr.2017, 2885, 509,2231 procurate din alte dosare si solicită trimiterea acestora privind verificarea de scripte.
Exista o anumita similitudine intre unele motive in ce privește sentința penala nr.1485/2010 privind art.213 cp., unde se mai precizează ca:" P. urmare, sindicatul poate recupera bunurile de la adjudecatar".
Niciodată nu au dat dovada de pasivitate, bunurile au fost sigilate inca din februarie 2007 de către administratori, la care a participat si salariatul-martor H. Misu, ., .- V..
Daca bunurile revendicate nu au ieșit din patrimoniul sindicatului, atunci acestea se afla la locul lor si pot fi identificate si predate proprietarului- cercetare la fata locului.
Adresele cu numerele 2017,2885,94, precum si celelalte, nu au fost primite niciodată, adresele notificări adresate paraților au număr de inregistrare si stampila, fapt recunoscut chiar de parați prin probele depuse si solicitate din dosarele enumerate, care au produs si consecințe juridice datorita ticluirii acestora.
Destinatar este ., semnătura de primire aparține unei salariate pe nume C. M., ., ., . a fost delegata lichidatorilor, insarcinata de a acționa in numele lor, nefiind niciodată delegata sau reprezentanta organizației sindicale. Deci nu exista individualizarea reclamantului, semnătura si stampila. Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligațiile prin organele sale (Decret nr.31/1954).
Solicită prezentarea in persoana a paraților pentru o dezbatere in contradictoriu, luare interogatoriu, citarea ca martori a persoanelor arătate, alte inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 563 Noul Cod civil, potrivit cărora „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept”.
Cel care revendică un bun mobil trebuie să dovedească trei elemente: că el a fost posesor al bunului, că acel bun i-a ieșit din patrimoniu fără voia și că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat.
Ori, în cauză nu s-a făcut dovada că bunurile mobile ce formează obiectul prezentei cauze se află în posesia intimaților. Corect s-a reținut că la data de 14.03.2008 recurentul a fost somat să își ridice bunurile, aducându-i-se la cunoștință faptul că bunurile vor fi predate adjudecatarului clădirii.
Atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs recurentul invocă mai multe conflicte de natură juridică cu intimații însă acestea nu au influență asupra soluționării cauzei de față, instanța fiind chemată a verifica și dacă bunurile au ieșit din patrimoniul proprietarului fără voia sa. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se reține că practic aceste bunuri au fost abandonate de recurent care nu a înțeles să dea curs invitației de a le ridica de la imobilul vândut.
Deși în acest sens s-a purtat corespondență între părți, se reține că aceasta a avut ca obiect invitarea la ridicarea bunurilor, pe de o parte și solicitarea ca bunurile să fie predate, de cealaltă parte fără finalizarea operațiunii de preluare a bunurilor. P. urmare, nu poate fi reținută critica recurentului că bunurile au ieșit din patrimoniul său fără voia sa câtă vreme cererile reciproce au rămas fără efect.
Nu e suficient ca recurentul să pretindă că toate adresele prin care a fost invitat să ridice bunurile sunt false, acesta avea posibilitatea formulării de plângeri penale, lucru ce s-a și întâmplat de altfel, reținându-se în sentința penală nr. 1485/24.11.2010 că nu există dovezi care să demonstreze refuzul restituirii bunurilor mobile, câtă vreme intimații au făcut demersuri tocmai în vederea identificării și restituirii bunurilor respective.
Cu privire la această hotărâre judecătorească se constată că în cauză intervine și o prezumție a lucrului judecat, respectiv efectul hotărârii nr. 1485/24.11.2010 se impune în cauza de față, modalitatea în care a fost dezlegat anterior litigiul dintre părți, nu poate primi o altă dezlegare.
P. sentința civilă sus enunțată tocmai situația de fapt cu privire la posesia bunurilor, reținându-se că nu se poate vorbi nici de refuzul restituirii bunurilor, atât timp cât din actele dosarului rezultă că persoanele interesate au făcut demersuri tocmai în vederea identificării și restituirii bunurilor respective.
Faptul că în prezent aceste bunuri nu se mai găsesc în acel loc nu poate fi imputat persoanelor interesate în calitate de lichidator, având în vedere că spațiul respectiv a fost predat adjudecatarului de aproximativ 3 ani, iar acestea au adus la cunoștință petentei că, ulterior datei de 23.03.2008 nu-și mai asumă nici o răspundere privind integritatea și proprietatea bunurilor din spațiul respectiv.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE:
Respinge recursul formulat de S. L. M. V. împotriva sentinței civile nr. 4067/18.11.2011, pronunțate de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2012.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. C.A.
Tehnoredactat C.A./ E.G.
Ex. 2/23.03.2012
Judecătoria V. - judecător fond A. - I. Z.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 273/2012. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 749/2012. Tribunalul... → |
|---|
