Fond funciar. Decizia nr. 1330/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1330/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-11-2012 în dosarul nr. 1330/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1330/2012/R
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C.-S. A.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine PRONUNȚAREA asupra cererilor de recurs formulate de pârâta S. C. E. și pârâtul S. N. L. ambii domiciliați în . județul V. în contradictoriu cu reclamantul intimat P. comunei R. - R. V., intimata pârâtă C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și intervenient intimat M. G. domiciliat în . județul V., împotriva sentinței civile nr.2395/20 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ având ca obiect - fond funciar- rejudecare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 14 noiembrie 2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi – parte integrantă din prezenta decizie când având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 21 noiembrie 2012 și ulterior pentru aceleași motive s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 28 noiembrie 2012,când:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 2394/20 iulie 2012 Judecătoria V. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. comunei R., județul V. în contradictoriu cu pârâții S. C. E. și S. N. L., C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A dispus anularea titlurilor de proprietate nr. 1141/27.06.1997 și nr. 1466/1977, eliberate pe numele S. C. E. și S. N. L..
A respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M. G..
P. a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
Titlurile de proprietate a căror nulitate absolută se solicită au fost emise în vederea constituirii dreptului de proprietate celor doi pârâți.
Constituirea dreptului de proprietate are în vedere crearea unui drept nou de proprietate în favoarea unor persoane pe care legiuitorul, din anumite rațiuni, le-a considerat îndreptățite, să primească teren și care nu au avut teren în proprietate.
Cazurile de constituire ale dreptului de proprietate sunt cele expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 18/1991.
P. a se ajunge la constituirea dreptului de proprietate, la fel ca și în cazul reconstituirii dreptului de proprietatea, trebuie urmată o anumită procedură reglementată de Legea nr. 18/1991 și HG nr. 890/2005 (Regulamentul de punere în aplicare a legii fondului funciar).
Potrivit art. 36 alin. 1 din HG nr. 890/2005, comisia județeană emite titlul de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de către comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
In ceea ce privește titlul de proprietate eliberat pe numele pârâtului S. N. L., din probatoriul administrat în cauză a reieșit că, în procesul de constituire a dreptului de proprietate în ceea ce îl privește pe acesta a fost emisă doar o adeverință de proprietate și titlu de proprietate.
In evidentele comisiei locale nu a fost regăsită nicio cerere prin care pârâtul să fi solicitat atribuirea de teren și nici înscrisuri din care să reiasă că a fost trecut în anexele comisiei locale, validate de către comisia județeană sau că ar fi fost pus în posesie pe terenul prevăzut în actul de proprietate.
Mai mult, nu a rezultat cazul de constituire prevăzut de legea fondului funciar în care s-a ajuns la atribuirea terenului.
Susținerea pârâtului în sensul că atribuirea de teren s-a făcut în temeiul unei hotărâri a comisiei locale menită să împroprietărească pe tinerii ale căror familii nu dețineau teren a apărut ca fiind neîntemeiată câtă vreme nu s-a făcut dovada existenței unei astfel de hotărâri a comisiei locale.
Mai mult, modalitatea în care a fost emis titlul de proprietate, atât pe suprafețe din intravilan cât și din extravilanul localității, exclud posibilitatea ca terenul să fi fost atribuit în condițiile ar. 19 ( caz în care terenurile se atribuie doar în extravilan) sau ale art. 23, art. 24, art. 36, art. 42 sau 43 din Legea nr. 18/1991.
Prin urmare, având în vedere că în cazul pârâtului S. N. L., constituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 36 din HG nr. 89/2005 și în favoarea unei persoane neîndreptățite, a fost anulat titlul de proprietate nr. 1466/1997.
Cât privește titlul de proprietate eliberat pe numele pârâtei S. C. E., din documentația depusă de comisia locală a rezultat că aceasta a solicitat prin cerere, atribuirea de teren întrucât a lucrat în ultimii trei ani în CAP.
Eliberarea titlului de proprietate în acest caz s-a făcut în condițiile art. 19 din Legea nr. 18/1991 care prevede că membrii cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producție sau au adus o suprafață de teren mai mică de 5000 mp precum și acele persoane care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociații cooperatiste, pot beneficia de atribuirea de terenuri cu îndeplinirea anumitor condiții.
Față de cererea formulată de pârâta raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 18/1991, instanța a constatat că aceasta persoană era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate.
Cu toate acestea, instanța a arătat însă că procedura urmată în vederea constituirii dreptului de proprietate contravine dispozițiilor legale.
Potrivit art. 20 alin. 1 din HG nr. 890/2005, persoanele care nu au calitatea de cooperator dar care au lucrat în ultimii trei ani în cooperativa agricolă de producție (așa cum este cazul pârâtei, conform cererii depuse la comisia locală) vor primi terenuri după finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate dacă mai există terenuri disponibile.
Din cuprinsul acțiunii formulate a reieșit că reclamanta a fost obligată prin sentința civilă nr. 2430/15.09.2008 să pună în posesie pe intervenientul M. G. cu o suprafață de teren atribuită în urma reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin urmare, întrucât din această sentință a reieșit că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu este finalizată la nivelul acestei comune, existând persoane cărora le-a fost recunoscut dreptul de proprietate dar care nu pot intra în posesia terenului datorită lipsei de teren disponibil, instanța a apreciat că pârâtei i-a fost constituit dreptul de proprietate cu încălcarea art. 20 din HG nr. 890/2005.
De asemenea, instanța a mai constatat că pentru suprafața de 5000 mp cuprinsă în titlul de proprietate al pârâtei în ./30, punerea în posesie s-a făcut conform tabelului atașat la fila 69 din dosarul nr.3913/2010, pe numele unei alte persoane, S. Gr. C..
Ulterior, acestei din urmă persoane i-a fost eliberat titlu de proprietate cu alte suprafețe.
Ori, potrivit art. 36 alin. 1 din HG nr. 89/2005, eliberarea titlului de proprietate se face având în vedere procesul verbal de punere în posesie precum și celelalte documente înaintate de către comisia locală.
Întrucât o astfel de documentație nu exista și având în vedere și motivele mai sus expuse, a fost anulat titlul de proprietate nr. 1141/1997.
Ca urmare a admiterii acțiunii reclamantului, a fost admisă și cererea de intervenție accesorie a intervenientului M. G..
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, acordarea acestora a avut la baza ideea de culpa procesuală.
In cauza de față, C. locală R. a emis adeverința de proprietate pârâtului S. N. L. iar pe pârâta S. E. a menționată în anexa nr. 2b la Legea 18/1991. Prin aceste acte, comisia a recunoscut calitatea pârâților de persoane îndreptățite la constituirea dreptului de proprietate.
Întrucât pârâții nu au nicio culpă în eliberarea unor acte nelegale, instanța a respins cererea de a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs atât pârâta S. C. E. cât și pârâtul S. N.L..
1. În motivarea recursului său pârâta S. C. E. a arătat că:
Instanța de fond a trecut peste limitele rejudecării stabilite de Tribunalul V., care in decizia de casare a dispus ca in fata instanței de fond trebuie administrate si alte probe, cele administrate initial nefiind suficiente.
In rejudecare, reclamanta in afara de certificatul de căsătorie al numitei S. E. cu numitul S. C., nu a depus nicio alta proba in susținerea acțiunii.
De asemenea, instanța de fond nu a avut in vedere ca trimiterea la rejudecare s-a făcut in scopul administrării probei cu expertiza topometrica tocmai pentru a se stabili daca suprafețele menționate in cele doua titluri de proprietate se suprapun cu cele ale lui M. G..
Instanța de fond a pus in discuția pârtilor proba cu expertiza topometrica, expertiza pe care nu a admis-o, considerând că din probatoriile administrate si din actele depuse instanța se considera lămurită. Nu înțelege cum instanța s-a considerat lămurită ca cele doua suprafețe de teren se suprapun in condițiile in care nu cunoaște situația din teren, fără să aibă cunoștința ca pe o porțiune din acest teren menționat in titlul său de proprietate se afla edificate construcții.
La termenul de judecata la care s-a pus in discuție necesitatea efectuării expertizei topometrice si la care instanța a considerat ca nu se impune efectuarea unei asemenea lucrări procedura de citare cu intervenientul M. G. a fost viciata, acesta nefiind citat. După ce instanța s-a pronunțat in sensul ca nu se impune efectuarea expertizei, instanța a sesizat ca este lipsa de procedura, a dispus citarea intervenientului si a prorogat discutarea probei cu o expertiza topometrica pentru un termen ulterior.
Maniera in care a procedat instanța este nelegala in condițiile in care deja se pronunțase asupra probei cu expertiza topometrica având in vedere ca la acel termen intervenientul nici măcar nu fusese citat in vreun fel.
Recurenta nu a motivat în drept recursul.
2. În motivarea recursului său pârâtul S. L. a arătat că:
Hotărârea instanței de fond nu a ținut cont de limitele impuse de tribunal când s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare când s-a avut în vedere administrarea probei cu expertiza topometrică pentru a se stabili dacă suprafețele menționate în cele două titluri de proprietate se suprapun cu cele ale intervenientului M.. La termenul când s-a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize, instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize și ulterior a constatat că este lipsă procedura de citare cu intervenientul, ulterior prorogând pronunțarea asupra administrării acestei probe în condițiile în care își spusese părerea cu privire la efectuarea probei cu expertiza.
În cauză este necesară efectuare unei astfel de expertize pentru a lămuri cu privire la suprapunerea terenurilor, mai ales că pe terenul din titlul său de proprietate a edificat construcții.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 C. proc. Civ. și următoarele.
Legal citat reclamantul intimat P. comunei R. R. V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor, arătând că:
Instanța corect a avut în vedere, la rejudecare, decizia nr.65/R/ 17.01.2012 a Tribunalului V. prin care a fost casată în tot sentința civilă nr. 2440 din 14.06.2011 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._ pentru că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și nu a analizat toate motivele de nulitate a celor două titluri de proprietate invocate de reclamantul P. comunei R., astfel că nejustificat recurenții invocă faptul că instanța a depășit limitele rejudecării stabilite de Tribunalul V., că reclamantul nu a depus, în rejudecare, decât un singur act și că instanța a respins proba cu expertiză topometrică dacă luăm în considerație obiectul cererii de chemare în judecată și anume constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1141/_/27.06.1997 eliberat pe numele lui S. C. E. pentru suprafața de 6.100 m.p., cât și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1466/_/12.12.1997 eliberat pe numele lui S. L. pentru suprafața de 5.000 m.p., care au primit în proprietate suprafețele de teren mai sus-menționate prin constituirea dreptului de proprietate.
Or, pentru constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate nu este necesară efectuarea unei expertize topometrice, audierea de martori, ci verificarea modului în care au fost respectate condițiile de formă și fond a procedurii reglementată de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și H.G. nr. 890/2005 de aprobare a Regulamentului de punere în aplicare a legii fondului funciar.
Instanța pe bună dreptate a reținut faptul, în cazul recurentului S.
L., că nu au fost respectate dispozițiile art.36 alin.l din H.G.nr. 890/2005 în sensul că, titlul de proprietate se emite de către comisia județeană pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, însă în situația recurentului a fost emisă doar o adeverință de proprietate și titlu de proprietate, lipsind cel mai important act și anume cererea prin care a solicitat atribuirea de teren cât și celelalte înscrisuri din care să reiasă că a fost trecut în anexele comisiei locale
validate de comisia județeană sau că a fost pus în posesie cu terenul respectiv, la care se adaugă și faptul că recurentul S. L. avea, la apariția Legii nr.18/1991, vârsta de doar 14 ani, astfel că nu era îndreptățit de lege să formuleze cerere pentru constituirea dreptului de proprietate și nu îndeplinea, evident, nici condiția prevăzută de art. 19 alin.l din Legea fondului funciar nr.18/1991 și anume să fi lucrat în ultimii 3 ani ca angajat în cooperativă sau în asociații cooperatiste.
În conformitate cu dispozițiile imperative ale art.8, alin.3 și art.11,
alin.3 din Legea fondului funciar nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face numai și numai la cerere, iar în lipsa acesteia nu mai este cazul să se analizeze dacă recurentul este îndreptățit la stabilirea dreptului de proprietate, dacă a lucrat ca angajat în cooperativă, cât și alte aspecte invocate în cererea de chemare în judecată.
3.Instanța corect a reținut și faptul, referitor la recurenta S. E.,
că procedura urmată în vederea constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor contravine dispozițiilor legale, în sensul că aceasta putea să primească teren numai după finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate dacă mai existau terenuri disponibile. Or, în cazul comunei R. mai sunt multe persoane, printre care și intervenientul M. G., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate sau dețin hotărâri judecătorești în acest sens și nu au fost puse în posesie, astfel că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu este finalizată la nivelul comunei și nici nu mai există terenuri disponibile.
În această situație era evident că au fost încălcate dispozițiile art.20 din H.G. nr.890/2005 în sensul că nu a fost finalizată procedura reconstituirii dreptului de proprietate și astfel comisia locală de fond funciar nu mai deține terenuri disponibile pentru a proceda, în cazul altor persoane, la constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
La toate acestea se adaugă și faptul că recurenta nu figurează în nicio anexă a Legii fondului funciar nr.18/1991 și evident nici nu a fost pusă în posesie.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursul formulat de S. L. este neîntemeiat, iar recursul formulat de S. E. este Întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a reținut că titlul de proprietate nr. 1466/_/12.12.1997 eliberat pe numele recurentului S. L. este lovit de nulitate absolută în condițiile în care nu au fost respectate dispozițiile legale la eliberarea acestuia.
Procedura de constituire a dreptului de proprietate prevăzută de legea nr. 18/1991 impunea, în primul rând, ca solicitantul la constituire să formuleze cererea de constituire a dreptului de proprietate. Din documentația depusă la dosarul cauzei nu rezultă că recurentul ar fi formulat o astfel de cerere, implicit neexistând nici un fel de actele premergătoare constituirii dreptului de proprietate.
Este neîntemeiat motivul de recurs formulat cu privire la faptul că instanța de fond nu a respectat decizia de casare și nu a dispus efectuare unei expertize topometrice în cauză în ceea cel privește pe acesta. Prin decizia de casare s-a dispus că este necesar să se facă verificări suplimentare cu privire la suprapunerea terenurilor. Însă instanța de fond a apreciat că nu mai era necesară efectuarea unei expertize topometrice pentru a se verificarea suprapunerea terenului din titlu pe terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate intervenientului, în condițiile în care reclamantul a invocat două motive pentru care se impune constatarea nulității titlului de proprietate eliberat recurentului S. L.: faptul că nu s-a respectat procedura de constituire și că nu pot pune în executare hotărârile judecătorești prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate intervenientului M. G..
În ceea ce privește titlul de proprietate eliberat pe numele recurentei S. E. prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6100 mp, în mod corect, instanța de fond a reținut că au fost respectate dispoziții legale prevăzute de legea nr. 18/1991 cu privire la îndreptățirea acesteia de a i se constitui dreptului de proprietate, părțile necontestând faptul că aceasta a lucrat în ultimii trei ani în CAP, fără să aducă teren în cooperativă.
În ceea ce privește faptul că nu au fost respectate dispozițiile HG nr. 890/2005, instanța de fond a reținut, în mod greșit aplicarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care la momentul când s-a analizat cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de recurentă în vigoare erau dispozițiile HG nr. 131/1991 care nu impunea constituirea decât după finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate dacă mai există terenuri disponibile. Recurenta a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate după apariția legii nr. 18/1991 în forma de la acel moment care nu permitea reconstituirea dreptului de proprietate decât pentru suprafața maximă de 10 ha teren, indiferent de suprafața de teren adusă în CAP.
Astfel, la momentul eliberării titlului de proprietate, erau îndeplinite condițiile de constituire prevăzute de art. 19 din legea nr. 18/1991 în varianta publicată în Monitorul Oficial.
Însă instanța de fond nu a verificat al doilea motiv pentru care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea titlului de proprietate eliberat pe numele recurentei, și anume că i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6100 mp în condițiile în care limita maximă prevăzută de lege este de 5000 mp și faptul că acest teren se suprapune peste terenul pentru care intervenientului M. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 2430/15.09.2008 a Judecătoriei V..
P. a verifica motivul de nulitate invocat de reclamant cu privire la suprapunerea terenurilor se impune efectuarea unei expertize topometrice în cauză care să aibă ca obiective: identificarea terenului din titlul de proprietate nr. 1141/_/27.06.1997 eliberat pe numele recurentei S. E. și redarea acestuia pe schiță, să se precizeze dacă acest teren se suprapune peste terenul în suprafață de_ mp pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele intervenientului M. G. prin sentința civilă nr. 2430/15.09.2008 a Judecătoriei V..
Deoarece motivul cu privire la faptul că recurentei i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6100 mp în condițiile în care limita maximă prevăzută de lege este de 5000 mp nu necesită administrarea de probe suplimentare în casarea cu reținere, cu privire la acest motiv de nulitate a titlului de proprietate, instanța de recurs se va pronunța o dată cu hotărârea ce urmează a se pronunța în această fază procesuală.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 și art. 304 ind. 1 C. proc. Civ., instanța va respinge recursul formulat de S. L., va admite recursul formulat de S. E., va casa în parte hotărârea instanței de fond cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate 1141/_/27 iunie 1997 eliberat pe numele S. E. pentru suprafața de 6100 m.p., urmând să rețină cauza spre rejudecare.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de S. L. împotriva sentinței civile nr. 2394/20 iulie 2012 a Judecătoriei V..
Admite recursul formulat de S. E. împotriva sentinței civile nr. 2394/20 iulie 2012 a Judecătoriei V. pe care o casează în parte cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate 1141/_/27 iunie 1997 eliberat pe numele S. E. pentru suprafața de 6100 m.p.
Reține cauza spre rejudecare și fixează termen de judecată pe data de 19 decembrie 2012.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică ,azi, 28 noiembrie 2012.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C.-S. A. |
Grefier, M. R. |
M.R. 03 Decembrie 2012
Red.-Tehn.M.D.M.+R.M./04.12.2012
EX.2
JUD.FOND:V. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1317/2012. Tribunalul VASLUI | Acordare de compensatii financiare victimelor unor... → |
|---|
