Legea 10/2001. Sentința nr. 104/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 104/
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Grefier D. T.
--------------------------
Pe rol fiind la ordine spre soluționare acțiunea civilă formulată de reclamanta C. A. domiciliată în București, .. 46 ., . cu pârâții C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor,C. L. M. și S. R. prin M. Finanțelor P. București având ca obiect Lg.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat reclamanta C. A. asistată de av. F. dan, apărător ales cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei ,lipsă fiind pârâții C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor,C. L. M. și S. R. prin M. Finanțelor P. București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ocazie cu care s-a arătat că: procedura de citare este legal îndeplinită ;cauza se află la al IV-lea lea termen de judecată;nu se solicită judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
Se prezintă in instanță reclamanta Cîrlănescu A. care a fost identificată pe baza C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP 56 București 5 la data de 1109.-2009.
Instanța, din oficiu pune în discuție competența materială și teritorială a Tribunalului V. de a soluționa prezenta cerere.
Av. F. pentru reclamantă, având cuvântul, arată că dacă ar fi considerat tribunalul V. ca fiind competent material de a soluționa prezenta cauză ar fi introdus cererea la judecătoria Bârlad pentru că a considerat că această instanță este competentă și material și teritorial pentru soluționarea cererii .
Cu privire la excepția lipsei competenței materiale invocată de instanță din oficiu de lasă la aprecierea instanței. În ceea ce privește excepția lipsei competențe teritoriale lasă la aprecierea instanței.
Arată că reclamanta are o vârstă înaintată și de aproape 10 ani așteaptă soluționarea notificării făcută de aceasta prin executorul judecătoresc către comisia de aplicare a legii 10/2001. Susține că dosarul întocmit cu acea ocazie a avut un parcurs mai mult decât sinuos și se parte că ar fi trebuit să treacă din diferite motive în principal -din necunoașterea legii de către persoanele care au fost autorizate să soluționeze cererea – au trecut prin furcile caudine ale justiției românești și a avut parte de un șir lung de declinări succesive de competență de la o comisie la alta, de la o entitate la alta .
După cum s-a văzut inițial, având în vedere prevederile Legii 10/2001 s-a apreciat că o entitate deținătoare nu este primăria că este o societate respectiv AGRISEM Fălciu, după care s-a constatat că aceasta a intrat în procedura falimentului, după care a trecut la A.P.A.P.S., după care a fost declinată la A.D.S,iar A.D.S-ul a declinat din nou trimițând dosarul Prefectului județului V. .
În urma ședinței comune între cele două comisii respectiv comisia privind Legea 10/2001 C. privind Legea fondului funciar au considerat acestea și Prefectul a dispus în consecință trimiterea dosarului spre competentă soluționare Primăriei M..
Instanța bârlădeană a formulat o întrebare către dânsul și la care nu a știut să răspundă și anume „ De ce reclamanta nu a atacat decizia în timp de 30 de zile din momentul când a fost declinată competența ?”
Ori, exercitarea căii de atac de către partea interesată este o facultate nu o obligație sau se poate invoca faptul că nu și-a exercitat dreptul cum trebuie dreptul de a ataca o decizie a unei instituții ,însă după 10 ani și după un șir lung de declinări de competență dosarul a ajuns prin acea hotărâre spre soluționare la comisia locală de fond funciar M.. Arată că în baza Legii fondului funciar nu pot fi acordate despăgubiri pentru acele construcții care au existat pe moșia de la M. deținute de autorul reclamantei Haralam P. . În baza Legii fondului funciar pot fi retrocedate terenurile ,iar drepturile bănești pentru imobile sunt specifice Legii 10/2001.
Arată că a apărut o problemă observată de Tribunalul V. într-un alt dosar și anume în considerațiune principiului „ accesorum servi part „ trebuia să se constate ce reprezintă principalul și ce reprezintă accesorium.Dacă principalul era terenul moșia de atunci care avea o suprafață de 160 ha pentru 50 ha fiind reconstituit dreptul de proprietate pe numele reclamantei.
Ori prejudiciul care nu a fost reparat reprezintă valoarea celor 2 ha de teren și a construcției edificate pe acesta care erau reprezentat la momentul confiscării abuzive de către statul comunist o entitate funcțională ,acele clădiri funcționând împreună și alcătuiau un întreg .
Deci reclamanta s-a adresat instanței pentru a fi despăgubită cuzn contravaloarea acelor clădiri care au reprezentat o unitate funcțională și a-i fi reconstituit dreptul de proprietate pentru cele 2 ha teren.
P. aceste motive, reclamanta a solicitat Judecătoriei Bârlad încuviințarea a două expertize, o expertiză topo cadastrală cu privire la celeo 2 ha teren și o expertiză evaluatorie pentru a vedea care este valoarea acelor imobile care au fost confiscate abuziv de statul comunist ,care au fost folosite o perioadă de timp de către statul comunist, după care au fost demolate în anul1970.
P. expertize, expertul judiciar a arătat care sunt valorile respectiv la conac 98.504 lei; la casa administrație 19.,357 lei,; locuința administrator 3327 lei: locuință personal 9.727 lei ; locuință lucrători fiind a problemă întrucât acest locuințe pentru lucrători zise „ bordee” așa cum a fost făcută mențiunea erau 4 la număr și valoarea de 408 dată de expert se referă la o singură unitate, la o singură locuință și valoarea terenului 7.760 lei . Așa cum rezultă nu există nici un dubiu asupra cuantumului despăgubirilor .
Instanța cere apărătorului reclamantei să precizeze dacă susține că a introdus cererea la judecătoria Bârlad dat fiind faptul că a constata că aceasta este competentă de a soluționa cauza.
Av. F. pentru reclamantă, arată că a introdus cererea la Judecătoria Bârlad dat fiind faptul că a considerat că această instanță este competentă deoarece era o hotărîre de declinare a competenței de soluționare a dosarului de la C. de aplicare a legii 10/2001 la comisia de aplicare a Legii fondului funciar .
Instanța învederează reclamantei prin apărător că excepția invocată din oficia fost față de Decizia nr. 1152/2008 emisă de Agenția Domeniului Statului prin care a fost respinsă cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului teren agricol în suprafață de 50 ha situat pe raza comunei M. ,Platou M. și acordare de despăgubiri pentru conac și anexe ,pentru utilitate agricolă.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, arată că din cele 50 ha a mai rămas de restituit 2 ha, conacul și anexele .
Mai susține că reclamanta nu a atacat această decizie în termen de 30 de zile și faptul că nu a atacat această decizie în 30 de zile s-a datorat unui raționament și anume că în 2008 când a fost dată decizia nr. 1152 trecuse deja 7ani de când fusese trimisă notificarea pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 10/2001.După 7 ani și la vîrsta care o are reclamanta a considerat că nu are rost să mai atace această decizie pentru a tergiversa sine die soluționarea dosarului .
Reclamanta având cu vântul arată că atunci când a fost la București la Agenția Domeniilor Statului, i-au comunicat că totul este rezolvat însă să aibă răbdare că sun t foarte multe dosare și urmează să o anunțe când a fost soluționat și dosarul ei. Această instituție nu a anunțat-o ci au trimis toată documentația din nou la primărie.
Instanța învederează faptul că în raport de Decizia nr.1152/2008 a invocat excepția teritorială a Tribunalului V. de a soluționa prezenta cauză.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, arată că dacă ar fi atacat decizia 1152/ 2008 în termen de 30 de zile prevăzut de lege la secția civilă a tribunalului București, ar fi ajuns în fața Tribunalului V. ca instanță competentă material și teritorial întrucât se judeca cu A.D.S-ul, dar reclamanta este într-u cu totul altă situație dat fiind faptul că după emiterea acestei decizii dosarul a trecut de la A.D.S. la A.P.A.P.S de aici la Prefect, la C. Județeană de aplicare a Legii 10/2008 V.. În urma unei decizii dată de această comisie a trecut la C. de aplicare a legii 18 al . a ajuns la C. de fond funciar M. și pentru că această comisie a refuzat să dea curs cererilor reclamantei, aceasta s-a adresat instanței competente, având în vedere faptul că Judecătoria M. fiind desființată s-a adresat Judecătoriei Bârlad considerând ca fiind competent material și teritorial .
Mai arată că prin sentința pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a disjuns cu privire la capătul de cerere privind cele 2 ha, pe care nu a atacat-o ,dar al doilea capăt de cerere cu privire la solicitarea obligării statului R. prin M. de finanțe la plata despăgubirilor pentru construcțiile care au fost preluate abuziv de statul comunist a fost declinat și la fel neatacând hotărârea în ansamblul ei a rămas definitivă și cu privire la această declinare.
La termenul de astăzi Tribunalul V. a pus în discuție această excepție fiind în situația de a subscrie excepției invocată de Tribunalul V. cu privire la lipsa competenței dat fiind faptul că reclamante dorește o soluționare cât mai rapidă a cauzei nu a declinare a soluționării ei.
S-au declarat dezbaterile închise, după care s-a trecut la deliberare, lăsând cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
P. cererea înregistrată la judecătoria Bârlad sub nr._ reclamanta Cîrlănescu A. a chemat în judecată pârâții C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor,C. L. M. și S. R. prin M. Finanțelor P. București având ca obiect Lg.10/2001 prin care a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru terenul agricol din extravilan în suprafață de 2 ha și pentru conacul ce se află pe acest teren .
P. Sentința civilă nr. 2793/9.10.2012 Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bârlad cu privire la cererea reclamantei C. A., referitoare la despăgubiri pentru construcții, astfel cum a fost completată la data de 06.03.2012.
A disjuns cererea completată a reclamantei C. A., referitoare la despăgubiri pentru construcții, formulată în contradictoriu cu pârâții S. român prin M. Finanțelor, C. județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. locală M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și declină competența materială de soluționare a acestei cereri în favoarea Tribunalului V..
Cauza a fost înregistrată la această instanță la data de 19.10.2012 sub nr._ .
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de moștenitoare a lui Haralamnb P., a notificat Primăria M. la data de 02.02.2002, Prefectul jud. V. la data de 05.02.2002 și S.C. Agrisem SA Fălciu, APAPS București și ADS București, în calitate de unitate deținătoare, solicitând restituirea imobilelor menționate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. a mai arătat că notificarea a ajuns în final, după un parcurs sinuos și multe declinări, la C. de fond funciar M.. Astfel, din totalul de 145,28 ha de teren, până în prezent i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 50 ha, fiind emis titlul de proprietate nr. 2365/_ din 29.11.2002, însă nu i-au fost restituite conacul și terenul aferent de 2 ha.
Cererea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile Legii nr.18/1991, ale Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 10/2001.
Verificând competența materială și teritorială a instanței, se rețin următoarele:
La fila 74 din dosarul Judecătoriei Bârlad se află Decizia 1152/22.04.2008 emisă de Agenția Domeniilor Statului prin care se dispune: „se respinge cererea doamnei Cîrlănescu A. de restituire în natură a imobilului teren agricol în suprafață de 50 ha, situat pe raza comunei M., Platou M., vecin cu teritoriul comunei Vădeni și acordare de despăgubiri pentru conac și anexe pentru unitățile agricole în cota parte cu ceilalți moștenitori ai autorilor P. H și P. R.”
Rezultă că cererea cu privire la care s-a dispus disjungerea vizează soluția Agenției Domeniilor statului, iar aceste decizii, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea 10 /2001 „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării…”.
Or, entitatea ce a soluționat notificarea este Agenția Domeniilor Statului, astfel că urmează a fi declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul disp. art. 158 alin. 3 Cod Procedură civilă, art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 declină competența de soluționare a cererii formulate de C. A. în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 .02.2013.
Președinte, G. F. | ||
Grefier, D. T. |
D.T. 12 Februarie 2013
Red.F.G.
Ex.2/28.03.2013
INSTANȚA
Pe rolul instanței s-a înregistrat la data de 21.01.2012, sub nr._, cererea reclamantei C. A. în contradictoriu cu intimatele C. locală M. și C. Județeană V., ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren agricol, precum și pentru conacul ce se afla pe acest teren sau, în cazul în care acesta nu mai există, despăgubiri. A mai solicitat punerea în posesie cu terenul menționat mai sus, iar în caz că nu se poate restitui, acordarea de despăgubiri.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de moștenitoare a lui Haralamnb P., a notificat Primăria M. la data de 02.02.2002, Prefectul jud. V. la data de 05.02.2002 și S.C. Agrisem SA Fălciu, APAPS București și ADS București, în calitate de unitate deținătoare, solicitând restituirea imobilelor menționate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. a mai arătat că notificarea a ajuns în final, după un parcurs insinuos și multe declinări, la C. de fond funciar M.. Astfel, din totalul de 145,28 ha de teren, până în prezent i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 50 ha, fiind emis titlul de proprietate nr. 2365/_ din 29.11.2002, însă nu i-au fost restituite conacul și terenul aferent de 2 ha.
Cererea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile Legii nr.18/1991, ale Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 10/2001.
A depus în scop probatoriu, în copie certificată, carte de identitate, extras din registrul de nașteri, extras din registrul stării civile pentru căsătorii, acte de stare civilă, certificat de deces, inventar patrimoniu, proces verbal de expropriere, aviz al Comisiei centrale de reformă agrară, procese verbale, notă de jurnal, notificări, adrese, corespondență, titlu de proprietate, raport de evaluare, încheierea nr. 99/F din 08.02.2003 a tribunalului V., decizia nr. 92 din 10.03.2004 a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, decizia nr. 249 din 04.10.2004 privind despăgubiri bănești, încheiere a judecătorului sindic, cereri, referat, decizia nr. 1152 din 22.04.2008 a ADS, adrese.
La termenul din 06.03.2012, reclamanta și-a extins acțiunea, atât în privința obiectului, cât și în ceea ce privește cadrul procesual (filele 101-102). Astfel, a solicitat introducerea în cauză a Statului român prin M. Finanțelor, solicitând, în contradictoriu cu acesta și cu pârâții inițiali, obligarea acestora la plata de despăgubiri pentru următoarele construcții: conac, teren aferent în suprafață de 2 ha, casă de administrație, locuință administrator, locuință lucrători și locuință personal. Cererea a fost comunicată în copie celor trei pârâți.
Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au trimis reprezentant în instanță.
Pârâta C. locală M. a depus concluzii scrise (fila 174 din primul volum al dosarului), în care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului P. H., fiind emise două titluri pentru toate suprafețele de teren ce i-au aparținut acestuia inclusiv pentru cele două hectare de teren aferent conacului. Totodată, a depus documentație întocmită în procedura de reconstituire (filele 178 – 192).
În notele și concluziile scrise depuse de C. județeană V. la filele 1-2 din al doilea volum, aceasta solicită respingerea acțiunii. Se prezintă istoricul dosarului format în baza notificării reclamantei și se arată că suprafața de 2 ha teren a fost restituită, conform concluziilor din raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză. Se mai arată că reclamanta nu a contestat în termenul de 30 de zile decizia nr. 1152 din 2008 a ADS București, prin care a fost respinsă notificarea și înaintat dosarul reclamantei la C. de fond funciar a orașului M..
Au fost administrate în cauză proba cu înscrisuri, testimonială și expertiză judiciară topografică.
După închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare, instanța, verificând actele și lucrările dosarului, a repus cauza pe rol, pentru termenul din 09.10.2012, pentru a pune în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bârlad cu privire la cererea pentru despăgubiri, completată la data de 06.03.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bârlad, instanța apreciază că este întemeiată, pentru următoarele motive:
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ,,(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”
Conform art. 2 din același act normativ, ,,în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;
i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.”
Prevederile art. 6 stabilesc ce imobile pot face obiectul Legii nr. 10/2001, respectiv: terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
(2) Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Sunt excluse domeniului de aplicare a acestei legi, potrivit art. 8 alin. 1, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În cazul construcțiilor edificate pe terenurile preluate în mod abuziv, dacă aceste constrcuții nu mai există, pentru că au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, conform art.10 din lege.
Se cuvine a preciza că, deși reclamanta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, în urma declinării comptenței prin înaintarea acesteia la C. de fond funciar a loc. M., jud. V., pentru terenul extravilan ce a aparținut autorilor reclamantei, H. P. și R. P., reconstituirea s-a făcut în mod corect în baza Legii nr. 18/1991, fiind emise două titluri de proprietate: nr. 2365/_ din data de 29.11.2002, pe numele reclamantei, pentru suprafața de 50 ha teren situat în extravilanul satului R., oraș M., precum și titlul nr. 2243/_ din 07.10.2002, emis pe numele P. A., comoștenitor, pentru o suprafață de 50 ha, în extravilanul satului R..
Referitor, însă, la construcțiile pentru care reclamanta solicită depăgubiri: conac, casă de administrație, locuință administrator, locuință lucrători și locuință personal, instanța constată că acestea nu pot face obiectul Legii nr. 18/1991, nici al legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, care precizează clar la art. 1, că ,,Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice”.
Dacă pentru terenurile ce nu se pot restitui în natură, fie pe vechiul amplasament, fie prin echivalent (un alt teren), legea prevede posibilitatea acordării de despăgubiri, în cazul constcruțiilor, se prevede ,,restituirea” lor, dacă mai există, cu condiția ca acestea să facă parte din acele construcții accesorii terenurilor agricole și silvice.
În accepțiunea legii, construcțiile accesorii sunt doar amenajările agricole, conform art. 4 alin. 11 din Legea nr. 1/2000, care prevede că ,,P. terenurile foștilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de duzi, plantații viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligația de a le menține destinația și, acolo unde este cazul, unitatea și funcționalitatea.
(1^2) P. terenurile menționate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiții, neamortizate până la . prezentei legi, foștii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligația de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiției, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiției la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceștia, de aceeași categorie de folosință cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri”.
Reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru case de locuit, care nu reprezintă construcții accesorii în sensul legii.
Din probele administrate nu rezultă că construcțiile autorilor reclamantei ar fi fost de natura celor prevăzute de Legea nr. 1/2000.
Conacul nu a făcut obiectul primei exproprieri, prevăzute de Legea 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. Potrivit art. 4 raportat la art.3 lit.h din Legea nr. 187/1945. Conacele – construcție intrau în cota de 50 ha care nu se prelua de către stat, astfel încât acestea aveau, la data intrării în vigoare a legii un alt regim decât terenurile agricole. ,,Construcțiunile, conacele, armanele, drumurile, livezile și orice lucrări de îmbunătățiri funciare, cu toate instalațiile lor, vor fi cuprinse în cota de 50 ha, prevăzută la art. 3, pct. h (s.n. - ,,Prisosul terenurilor agricole constituind proprietăți ale persoanelor fizice care depășesc suprafața de 50 ha, și anume: pămîntul arabil, livezile, fânețele, bălțile și iazurile artificiale, fie că servesc sau nu pentru pescuit, mlaștinile și terenurile inundabile”.), proprietarul având dreptul de a alege cota rezervată pentru dînsul de unde voiește, dar într-un singur loc.”
Ulterior, prin Decretul nr. 83/1949, pentru completarea Legii privind reforma agrară, s-a prevăzut exproprierea următoarelor bunuri (art.2): a) Exploatările agricole moșierești care au făcut obiectul exproprierii, potrivit legii Nr. 187 din 1945 și fermele model, constituite prin efectul aceleiași legi, cu întreg inventarul viu, mort și clădiri, aparținând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află;
b) Instalațiile agricole și semi-industriale, bunurile și materialele destinate exploatării agricole, produsele agricole destinate valorificării, oriunde s-ar găsi depozitate, aparținând exploatării moșierești expropriate;
c) Toate creanțele, titlurile, precum și participările și drepturile cuvenite decurgând din activitatea exploatărilor moșierești expropriate.”
Aceste bunuri intră sub incidența legii nr. 10/2001, potrivit art.2 din acest act normativ.
P. urmare, bunurile preluate de stat se solicită și se restituie conform legii aplicabile pentru fiecare.
Reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru constrcuțiile respective, fomulând notificare în termen legal și în mod corect, însă, din motive nejustificate, cererea sa a fost plimbată timp de 10 ani la diferite instituții și unități deținătoare, fără a fi soluționată.
Întrucât art.26 din lege stabilește competența de soluționare a litigiilor privind astfel de bunuri, ca aparținând tribunalului în circumscripția căruia se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite, instanța constată că nu este competentă să se pronunțe asupra cererii privind construcțiile mențuionate mai sus, astfel încât, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite excepția invocată și va declina cererea în favoarea Tribunalului V., în circumscripția cărei se află unitatea eținătoare ., identificată în documentația întocmită în baza notificării formulate de reclamantă.
În acest scop, va disjunge cererea și o va înainta Tribunalului V..
II. Asupra cererii principale, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren aferent conacului, sau acordarea de despăgubiri, în cazul imposibilității de restituire, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu raportul de expertiză judiciară topografică întocmit de expert B. I. M. și declarațiile de martori, se reține faptul că autorul reclamantei, H. P. a deținut înainte de anul 1945 o moșie în satul R., ce aparținea de fosta comună M., moșie care cuprindea suprafața de 170,60 ha (conform inventarului patrimoniului de la filele 14-20, din primul volum al dosarului), respectiv 214 ha aflate în coproprietatea moștenitorilor lui H. P., conform avizului nr. 175 din 24.07.1946 al Comisiei Centrale de reformă agrară, privind exproprierea (fila 23).
Pe o suprafață de 2 ha, situată în extravilanul satului R., se aflau un conac din cărămidă, case pentru personalul care deservea moșia și pentru lucrători, saivane pentru oi, magazine, pătul de porumb, atelier.
A fost expropriată suprafața de 164 ha, conform proceselor verbale întocmite și avizate la data de 24.07.1946.
În baza notificării formulate de reclamantă și înaintată spre soluționare Comisiei Județene V., reclamantei și unuii alt moștenitor, A. P., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 50 ha de fiecare, fiind emise titlurile de proprietate menționate mai sus.
Conform concluziilor din raportul de expertiză, în suprafața de 50 ha restituită reclamantei este inclusă și suprafața de 2 ha pe care se afla conacul și anexele și pe care reclamanta o solicită în prezent.
Aceasta a susținut netemeinic că ar fi vorba despre un alt teren, însă expertul a explicat modul în care a ajuns la concluzia sa, identificarea acestei suprafețe fiind făcută de expert prin suprapunerea pe calculator a Situației parcelelor moșiei lui H. P., reprezentată în anexa 5 la raport (fila 140 din vol.I), în planul parcelar al moșiilor R., pe harta obținută prin aerofotografiere în anul 1974 din anexa 2 la raport, iar în urma măsurătorilor în teren și a verificării titlurilor de proprietate emise moștenitorilor și a planului parcelar, expertul a identificat suprafața solicitată în cadrul celei restituite.
Reclamanta nu a adus argumente contrare de aceeași valoare tehnică cu cea a expertizei de specialitate.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că nu este întemeiată cererea pentru emiterea unui titlu de proprietate pentru o suprafață de teren pentru care a fost deja recosntituit dreptul de proprietate. În titlul de proprietate nr. 2365/_ din 29.11.2002 emis reclamantei este cuprinsă o parte din această suprafață, respectiv 7.967 mp, identificată în anexa 1 la raport (fila 136). Restul suprafeței, care depășește în realitate 2 ha, este inclusă în titlul de rpropietate al lui P. H. A., respectiv 12.033 mp.
Însă, din probele administrate și din însăși atitudinea reclamantei care susține că cele două hectare nu au fost restituite, instanța constată că nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi fost pusă în posesie de C. locală M. cu suprafața de 7.967 mp, aceasta necunoscând astfel ce i s-a restituit.
Portivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, ,,(1) Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
(2) În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate”.
De asemenea, art. 22 din Legea nr. 1/2000 prevede că ,,Reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice, se fac de către comisiile locale și comisiile județene sau de prefect, în conformitate cu prevederile art. 12 și art. 51 - 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 169/1997, cu prevederile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001*), cu modificările și completările ulterioare, precum și cu respectarea prevederilor prezentei legi.”
P. motivele de fapt și de drept arătate, întrucât procedura de reconstituire presupune și punerea în posesie, cu întocmirea procesului verbal de punere în posesie corespunzător (nu ,,pretitlu”), potrivit legii, instanța va admite în parte cererea reclamantei și va obliga pe pârâta C. locală M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să procedeze la punerea în posesie a reclamantei cu terenul în suprafață de 7.967 mp, ce face parte din terenul în suprafață totală de 2 ha, menționat mai sus și înscris în titlul de proprietate nr. 2365/_ din 29.11.2002, emis pe numele reclamantei, astfel cum a fost individualizat în anexa 1 la raportul de expertiză judiciară topografică.
III. În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
P. aceste motive:
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bârlad cu privire la cererea reclamantei C. A., referitoare la despăgubiri pentru construcții, astfel cum a fost completată la data de 06.03.2012.
Disjunge cererea completată a reclamantei C. A., referitoare la despăgubiri pentru construcții, formulată în contradictoriu cu pârâții S. român prin M. Finanțelor, C. județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. locală M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și declină competența materială de soluționare a acestei cereri în favoarea Tribunalului V..
Respinge cererea reclamantei C. A. pentru emiterea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren situat în extravilanul satului Vădeni (fost R.), aferent fostului conac.
Admite în parte cererea reclamantei pentru punere în posesie și în consecință, obligă pe pârâta C. locală M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să procedeze la punerea în posesie a reclamantei cu terenul în suprafață de 7.967 mp, ce face parte din terenul în suprafață totală de 2 ha, menționat mai sus și înscris în titlul de proprietate nr. 2365/_ din 29.11.2002, emis pe numele reclamantei, astfel cum a fost individualizat în anexa 1 la raportul de expertiză judiciară topografică întocmit în cauză de expert B. iulian M. din 18.04.2012.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă în ceea ce privește dispoziția de admitere a excepției de necompetență materială și de declinare a competenței de soluționare a prezentei cauze.
Cu drept de recurs în privința celorlalte dispoziții.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2012.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1043/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1045/2012. Tribunalul... → |
|---|
