Fond funciar. Decizia nr. 297/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-03-2012 în dosarul nr. 297/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVIL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 297/R/2012
Ședința publică de la 06 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător P. C. D.
Judecător M.-C. Ț.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra contestației în anulare declarată de către contestator P. A. cu domiciliul în com. Solești, ., în contradictoriu cu C. L. SOLEȘTI P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR-PRIN PRIMARUL COMUNEI M. B. cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR -prin Prefectul Jud. -L. C. Szekely împotriva deciziei civile nr. 1472/R/02.11.2011 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință la pronunțare nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 28 februarie 2012, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care urmează să facă parte integrantă din prezenta decizie, și când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, la 06 martie 2012, dându-se decizia de față:
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1472/R/02.11.2011 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ (astfel cum a fost rectificată prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 16.11.2011) a fost respins recursul declarat de recurentul P. A. împotriva sentinței civile nr. 1560/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Critica recurentului viza omisiunea instanței de a preciza în cuprinsul hotărârii că terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate este împădurit, invocând dispozițiile art. 45, pct. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 18/1991 (1) Persoanele fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni și fânețe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.
(2) Dacă pe suprafețele de teren ce urmează a fi atribuite în condițiile alineatului precedent se află construcții sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuție sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrișate, se vor atribui alte suprafețe de teren, cu respectarea acelorași condiții, în imediata apropiere.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale sus citate, recurentul trebuia să facă dovada că la momentul preluării de către stat acestea erau cu vegetație forestieră, că a fost preluat în baza unor acte normative speciale și că pe vechiul amplasament s-au efectuat defrișări.
Din actele dosarului nu a rezultat modalitatea în care terenul identificat în actul de veșnică vânzare încheiat în anul 1902 a ajuns în proprietatea statului, nefiind astfel îndeplinită condiția preluării prin acte speciale normative, după cum nici faptul că de la momentul dobândirii, anul 1902, și până la momentul pierderii posesiei, terenul a fost cu vegetație forestieră.
Martorii audiați au arătat că terenul ar fi fost preluat de Ocolul Silvic dar din adresa cu nr. 2109/27.09.2011 înaintată la dosarul cauzei se reține că vechiul amplasament nu a fost în administrarea Direcției Silvice V. ci era cuprins în cadrul C.A.P. Știoborani și că în zona respectivă nu au fost efectuate defrișări ceea ce conduce la concluzia că la momentul în care a fost preluat terenul nu mai era cu vegetație forestieră. De altfel, la instanța de fond recurentul nu a formulat obiectiv la raportul de expertiză având ca obiect identificarea, în imediata apropiere a ternului pe care îl stăpânește încă din anul 1991, a suprafețelor de teren aflate la dispoziția comisiei, după cum nu a formulat nici obiecțiuni la raportul de expertiză cu privire la suprafața identificată de expert.
Prin urmare, cererea recurentului de a i se reconstitui teren de natură pădure într-un alt amplasament nu putea fi admisă, aceasta neîndeplinind condițiile legale prevăzute de art. 45 din Legea nr. 18/1991.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu era incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța a respins recursul și a menținut hotărârea instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare P. A., în motivarea căreia a arătat că prin recursul declarat împotriva sentinței civile 1560/11 aprilie 2011 a solicitat instanței se respecte dispozițiile art. 45 pct.2 din Legea 18/1991 si sa admită cererea prin care solicita să i se reconstitui in totalitate suprafața de teren de 0,50 ha cu pădure (real măsurat 3730,4 mp situate în punctul Nedeea, cum a avut anterior colectivizării. Conform dispoziției legale amintite, are dreptul la reconstituire in aceleași condiții si cu aceleași caracteristici.
Pentru a dovedi faptul ca terenul indicat a fost împădurit si ca are dreptul a la reconstituirea unui teren împădurit a depus la dosar actul de veșnica vânzare din 15.01.1902 (fila 5 dosar de fond) in care se precizează ca suprafața de teren cumpărata era împădurită, depozițiile celor doi martori Paladuta I T. si P. P. care au relatat ca suprafața in cauza a fost împădurita și adresa Direcției Silvice V. care atesta ca in imediate apropiere exista terenuri împădurite
Este nelegala susținerea instanței de judecata ca nu a făcut dovada faptului ca terenul a fost preluat de către stat sau ca la data preluării terenul nu mai era împădurit. În condițiile in care s-a dispus reconstituirea este evident ca terenul a fost preluat si întrucât el singur nu putea efectua defrișări pentru ca nu i se permitea, este evident ca la momentul preluării era împădurit. In ceea ce privește preluarea de către stat, chiar instanța de judecata retine ca "din adresa 2109/27.09.2011 se reține că vechiul amplasament...era cuprins în cadrul CAP".
În atare condiții, hotărârea apare la nelegala întrucât nu a ținut seama de probele administrate, acestea fiind greșit interpretate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C.proc.civ.
Intimata C. Județeană V. ptr S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că nemulțumirea reclamantului privește soluția dată în fond litigiului, pe care contestatorul o apreciază a fi nelegală; ori, în temeiul primei teze a art.318 C.proc.civ., numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare. Textul vizează așadar greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
În realitate, contestatorul se adresează aceleiași instanțe care a dat hotărârea nemulțumit fiind de modul în care a apreciat probele, astfel încât demersul acestuia nu poate fi apreciat ca o contestație în anulare, ci ca un recurs la recurs - inadmisibil în sistemul nostru procesual civil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr._ .
În cauză nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul va reține următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 318 C.pr.civ., invocate în motivarea în drept a contestației formulate, „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Aceste dispoziții legale nu sunt însă incidente în cauza de față; astfel, în primul rând, contestatorul nu a înțeles să invoce omisiunea instanței de recurs de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate, iar prin decizia contestată au fost avute în vedere toate criticile referitoare la solicitarea acestuia de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren împădurite.
În al doilea rând, cu privire la aplicabilitatea art. 318 alin. 1 teza I C.proc.civ., trebuie menționat în primul rând că acesta are in vedere doar erori materiale evidente referitoare la aspectele formale ale judecării recursului.
Ori, aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noțiunii de eroare materială, ci vizează interpretarea probelor administrate în cauză și îndreptățirea sa de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren cu pădure.
Asupra acestor aspecte instanța chemată să soluționeze contestația în anulare nu se poate pronunța însă deoarece pe această cale nu pot fi verificate greșeli de judecată, cum sunt cele privind temeinicia hotărârii pronunțate sau aplicarea greșită a unor dispoziții legale, întrucât contestația în anulare nu implică reexaminarea fondului.
Aceste motive ar putea constitui temei pentru o veritabilă cale de atac ordinară, iar invocarea și analizarea lor în cadrul unei contestații în anulare contravine dispozițiilor art. 317- 319 C.proc.civ.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, admisibilă numai in cazurile limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare. Ca urmare, in raport de dispozițiile art. 317-318 C.proc.civ., instanța urmează a respinge contestația in anulare formulată de contestatorul P. A. împotriva deciziei civile nr. 1472/R/02.11.2011 a Tribunalului V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația in anulare formulată de contestatorul P. A. împotriva deciziei civile nr. 1472/R/02.11.2011 a Tribunalului V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 06.03.2012.
Președinte, E. R. I. | Judecător, P. C. D. | Judecător, M.-C. Ț. |
Grefier, R. A. |
Red: Ț.M.C.
Tehnored: R.A
2ex.
Tribunalul V.: Președinte C. A.
Judecător E. F.
judecător I.-M. P.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 235/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 330/2012. Tribunalul... → |
|---|
