Plângere contravenţională. Decizia nr. 330/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-03-2012 în dosarul nr. 330/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 330/R/2012
Ședința publică de la 19 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I. T. DE M. V. cu sediul în V., .. 274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul . - P. A. Ș. C. cu sediul în Negrești, ..C.3, . împotriva sentinței civile nr. 4611 din 21.12.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul ..Negrești, admin Ș. C., lipsă fiind recurentul I.T.M.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Admin. Ș. C. depune întâmpinare în 2ex.și solicită să se judece la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte acte de depus, excepții de invocat sau cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului.
Admin Ș. C. având cuvântul consideră că sancțiunea este prea mare în raport cu fapta care se presupune a fi fost făcută de către societate, lucru care nu este adevărat.
Pe lângă faptul că i s-a încheiat contract de muncă respectivei persoane pentru o perioadă de 2 h s-au plătit și obligațiile la stat .
Precizează că a fost o conjunctură de așa manieră încât unul dintre angajații care lucra ca manipulant la societate a avut un deces în familie și l-a rugat pe d-l C., cunoscându-l că are posibilitatea și actele necesare, pentru a putea ajuta să stivuiască niște marfă, ținând cont că pe data de 15 septembrie la Negrești este bâlciul anual, iar marfa fiind adusă cu o zi înainte era obligat să vină să o stivuiască, pentru nu intra cineva.
Arată că a fost o problemă de 2 h și în acest timp d-nii de la ITM. au venit și l-au găsit pe d-l C..
Apreciază că sancțiunea de 10.000 lei este prea mare pentru fapta care se presupune că ar fi fost săvârșită cu rea-credință.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr.4611 din 21.12.2011 a Judecătoriei V. s-a dispus admiterea în parte a plângerii contravenționale formulată de petenta .. NEGREȘTI prin administrator Ș. C., cu sediul în Negrești, ..C3, ., jud.V., în contradictoriu cu I.T.M. V., cu sediul în V., ..274, jud. V., împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 22.08.2011.
A fost înlocuită sancțiunea amenzii aplicate petentei prin procesul-verbal contestat cu avertismentul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că la data de 22.08.2011, petenta .. Negrești a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de_ lei pentru că, la data de 15.08.2011, la punctul de lucru organizat de aceasta pe ..1 din Negrești, a fost depistat numitul C. C. care lucra fără a avea încheiat contract de muncă în formă scrisă, contravenție prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 republicată, prin procesul-verbal de contraventie . nr._/22.08.2011, încheiat de către intimatul I. T. DE munca V..
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal de contravenție atacat, instanța a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește susținerea petentei că fapta nu a fost corect încadrată la art. 260 alin.1 lit.e din Codul muncii, instanța a constatat că este neîntemeiată, textul de lege menționat, în vigoare la data constatării faptei, prevăzând ca și contravenție primirea la munca a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și sancționând fapta cu amenda de la_ lei la_ lei pentru fiecare persoană identificată.
Lipsa menționării în procesul-verbal a posibilității achitării a jumătate din minimul amenzii în temen de 48 de ore de către contravenientă nu este prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal și nici nu este prevăzută o sancțiune expresă pentru această lipsă, astfel că nu va conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare, în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., care să nu poată fi înlăturată astfel.
Instanța a constatat că în procesul-verbal contestat este prevăzută această posibilitate, lipsind doar suma reprezentând jumătate din cuantumul amenzii aplicate petentei, fiind destul de ușor pentru aceasta să deducă care este suma pe care poate să o plătească printr-un simplu calcul.
În drept, procesul–verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, petentei revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care sa dovedească netemeinicia actului de constatare a contraventiei.
În cauză, instanța nu poate lua în considerare susținerile petentei potrivit cărora nu a comis contravențiile reținute în sarcina sa, întrucât nu a facut dovada acestei împrejurări prin probe certe si lipsite de echivoc.
Din întreg materialul probator rezultă că, în fapt, între petentă și numitul C. C. au existat raporturi de muncă, fiind îndeplinite și conditiile specifice pe care acestea le presupun, fără ca, la data controlului efectuat de inspectorii de muncă acesta să aibă un contract de muncă încheiat în scris, conform art.16 din Legea nr.53/2003.
Conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 în vigoare la data constatării faptei, constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1) si se sancționează cu amendă de la_ lei la_ lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Față de aceste prevederi legale, instanța a apreciat ca petenta nu a facut dovada unei situatii de fapt contrare celei retinute de agentul constatator, obligatie legala ce îi revenea potrivit art. 1169 C.civ. Astfel, martorul C. C. declară că a prestat la data de 15.08.2011 activități în folosul petentei, având încheiat contract individual de muncă pentru 2 ore, însă la dosarul cauzei nu există un astfel de contract înregistrat la I.T.M. V..
În concluzie, constătarile intimatului nu au fost combătute de contravenientă prin probe certe care sa ateste contrariul, iar din intreg materialului probator administrat în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în mod corect de către agentul constatator.
Pentru aceste considerente, având în vedere ca faptele constatate prin procesul-verbal de contraventie nu au fost infirmate de probele administrate si întrucât în fapt a existat un raport de munca pentru care nu s-a încheiat un contract de munca potrivit legislației in vigoare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002, instanta a mentîținut procesul-verbal atacat ca fiind legal si temeinic intocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată, în cuantum de_ lei constituie o sancțiune mult prea mare în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, cu modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, cu scopul urmărit și cu urmarea produsă.
Instanța a reținut că fapta prezintă un grad de pericol social abstract ridicat, reflectat în limitele amenzii prevăzute de textul de lege pentru o astfel de faptă, dar, având în vedere că persoana în cauză a prestat o activitate în folosul petentei doar un interval scurt, respectiv 2 ore, că nu s-au produs urmări grave, precum și circumstanțele contravenientei, instanța a constatat că avertismentul este o sancțiune suficientă pentru a preveni săvârșirea pe viitor a altor fapte asemănătoare de către contestatoare.
În consecință, instanța a admis în parte cererea petentei și a înlocuit sancțiunea amenzii de_ lei cu avertismentul.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata I.T.M.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că în mod greșit prima instanță a admis în parte, plângerea contravențională formulată de petentă și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că numitul C. C. a fost găsit prestând activitate fără a i se fi încheiat contract de muncă, aspect dovedit cu conținutul fișei de identificare.
P. întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului formulat de recurent, deoarece numitul C. C. l-a ajutat doar 2 ore la stivuirea unor materiale, că ulterior i-a încheiat contract de muncă pentru perioada determinată de 2 ore ,că nu au fost urmări grave și că sancțiunea este prea aspră raportat la gradul de pericol social al faptei.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
In mod corect instanța de fond a admis, în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 10.000 lei cu sancțiunea „avertisment”, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. 2/2001, motivat de faptul că sancțiunea este prea aspră raportat la gradul de pericol social crescut al faptei săvârșite, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Față de cele arătate, de dispozițiile art.312 al.1 Cod proc.civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele prev. de art.304 Cod proc.civilă, sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul ,urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr.4611 din 21.12.2011 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2012.
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, F. P. |
Red.S.E.
2ex./30.03.2012
J..fond:N. G.
Tehdact.P.F.
F.P. 20 Martie 2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 297/2012. Tribunalul VASLUI | Anulare act. Decizia nr. 293/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
