Pretenţii. Sentința nr. 205/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 205/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-02-2012 în dosarul nr. 205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
Sentință civilă Nr. 205/2012
Ședința publică de la 15 Februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Grefier L.-C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantul D. A., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâta Asociația C. U. „M. M.” cu sediul în V., ., nr. 153, parter, camera 13și pe pârât ASOCIAȚIA C. U. " M. M.", având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: dosarul se află la al 7 termen de judecată, procedura de citare cu părțile este completă, reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța apreciază că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat și nici alte probe de administrat în prezenta cauză, motiv pentru care constată terminată cercetarea judecătorească, după care, s-a lăsat dosarul în pronunțare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art. 256 C., pentru când s-a dat sentința civilă de față;
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ la data de 11 aprilie 2011, reclamantul D. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația C. U. „M. M.” obligarea acesteia la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de daune morale precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii formulate reclamantul a arătat că deține calitatea de consilier local al ., iar în această calitate, pe probleme de învățământ, a intrat, fără voie, în conflict cu primarul comunei, pe care l-a criticat pentru modul în care își desfășoară activitatea. Ca urmare, acesta a pornit o virulentă campanie în presă de discreditare împotriva sa și a familiei sale, furnizând presei informații legate de persoana sa, informații care sunt folosite cu rea -credință împotriva lui.
Astfel, după o . articole publicate de aceiași autori, sub un alt editor, (S.C. TRUSTUL DE PRESĂ MOLDOVEANUL S.R.L.) în ziarul INFORMATORUL MOLDOVEI menite să-l ridiculizeze și să atragă oprobiul publicului împotriva sa, în data de 12.04.2010, pârâta a publicat articolul intitulat „Un consilier local din Țuțora se crede mai presus de lege” în cuprinsul căruia se menționează faptul că acesta ar fi încălcat legea privind declararea averilor de către demnitari, în sensul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prin omisiunea menționării tuturor imobilelor pe care le-ar deține în proprietate, precum și faptul că ar fi fost informator al fostei securități: „Dar culmea ilegalități vine din altă parte. Se pare că A. D. a fost un vrednic slujitor al regimului C. și a „turnat" tot ce a prins. A înfierat „dușmanii" de clasă ani la rând și nici acum nu se dă deoparte".
În plus, prin modul în care este redactat articolul, s-a indus ideea publicului că ar fi săvârșit cu regularitate și fapte de trafic de influență, aspect ce rezultă din următoarea frază a aceluiași articol: „și mai are o ocupație: „aranjamentele".
La redactarea acestui articol, editorialistul nu s-a documentat în legătură cu subiectele despre care a făcut afirmații calomnioase, în scopul verificării veridicității informațiilor obținute de la sursele sale. Astfel, era suficientă emiterea unei solicitări pentru eliberarea unui extras de informare de la OCPI pentru a afla dacă într-adevăr reclamantul era proprietarul atâtor imobile câte se acreditează că ar deține în cuprinsul articolului. Cât despre acuzația că ar fi fost agent de securitate în regimul comunist, însuși autorul articolului a arătat în finalul acestuia că s-au solicitat informații cu privire la acest aspect, urmând a primi răspunsul de la autoritatea competentă.
Reclamantul arată că informațiile furnizate în mod calomnios nereale și neverificate în prealabil, au fost de natură să-i aducă atingere imaginii și demnității, prin faptul că este susceptibil de anchete penale. În plus, este cunoscut în comunitatea științifică ca o persoană cu o reputație ireproșabilă, dar și în politică, ca o persoană onestă, corectă, verticală.
Având în vedere aceste motive, solicită antrenarea răspunderii delictuale a pârâtei și obligarea acesteia la plata daunelor morale solicitate.
În drept au fost invocate prevederile art. 998 Cod civil.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri, respectiv adeverința nr. 2701/18.05.2010 eliberată de Consiliul Național pentru studierea arhivelor securității, adresa nr. P1490/10 din 18.02.2010 emisă de Consiliul Național pentru studierea arhivelor securității, certificatul de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial emis pe numele pârâtei și articole din ziar.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea acestui proces.
Aceasta arată că ziaristul care a scris articolul pe care l-a publicat în cuprinsul ziarului INFORMATORUL MOLDOVEI nu a făcut altceva decât să facă publice afirmații ale mai multor cetățeni din . are calitatea de consilier local .
Este cunoscut faptul că, orice persoană la adresa căreia s-au scris anumite lucruri pe care aceasta le consideră neadevărate, are dreptul la replică, iar publicația care a dat publicului informații eronate, are obligația de a publica acest drept la replică. Reclamantul nu a solicitat niciodată un drept la replică, iar acest fapt o îndreptățește să creadă că și-a însușit întru-totul cele relatate în ziar.
Informațiile culese de jurnaliști, indiferent de exactitatea lor, suferă inevitabil, o filtrare prin prisma experienței, inteligenței și pregătirii lor de ansamblu atunci când le prelucrează, le comentează sau le prezintă publicului, ceea ce face că produsul informațional final să fie, în multe situații, „contaminat" de subiectivitate și să denatureze, într-o măsură mai mare sau mai mică, realitatea prezentată.
Potrivit Codului deontologic al ziaristului, aprobat de Clubul roman de presă, ziaristul profesionist este persoana care are drept ocupație principală și retribuita presa, posesoare a unei cărți de presă recunoscută de una din organizațiile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presă, secretar de redacție, șef de secție sau departament, redactor șef sau adjunct, director de publicație, radio sau televiziune, cu o vechime minimă în presă de un an (perioadă ce reprezintă stagiul în această activitate). In virtutea libertății de expresie, ziaristul are dreptul de a critică, argumentat, atât Puterea, cât și Opoziția, considerând drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la legile țării și la principiile morale. Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul, indiferent de consecințele ce le-ar putea avea asupra sa, obligație ce decurge din dreptul
Ziaristul și redacția au datoria de a face corecțiile necesare în cazul în care, din vina lor, vor fi date publicității informații inexacte. In asemenea cazuri, instituția respectivă de presa are obligația de a publica/difuza, în termen de 5 zile de la primire, pentru publicațiile cotidiene, agențiile de știri, posturile de televiziune și radio, și în proxima apariție, pentru publicațiile periodice, dreptul la replică al persoanei vizate, ca formă esențială de reparare a prejudiciului adus acestuia în cazul în care o publicație refuza publicarea dreptului la replică, partea vătămată se poate adresa Consiliului de Onoare al Clubului R. de Presă. În baza acestei sesizări, Consiliul de Onoare se va adresa publicației, cotidianului, agenției de știri, postului radio și televiziune în cauză și va cere imperativ respectarea Codului deontologic, în cazul în care replică este întemeiată.
In drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod proc.civ.
Instanța, analizând cererea reclamantului prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță și a actelor dosarului, constată că aceasta este întemeiată, însă doar în parte, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a susținut că afirmațiile cuprinse în articolul „Un consilier local din Țuțora se crede mai presus de lege” publicat la data de 12.04.2010 în ziarul „INFORMATORUL MOLDOVEI” reprezintă o faptă ilicită ce a cauzat un prejudiciu imaginii sale publice, faptă ilicită ce ar antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Raportat la data când se pretinde că s-a comis fapta ilicită, tribunalul constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 998, 999 din vechiul cod civil.
Potrivit art. 998 cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 Cod civil, „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”. Coroborând cele două texte legale menționate, instanța constată că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere întrunire cumulativă a următoarelor patru condiții: 1. existența unei fapte ilicite; 2. existența unui prejudiciu; 3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4. existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern ca urmare a ratificării sale prin Legea nr. 30/1994, prevede în art. 10 paragraful 1 dreptul oricărei persoane la libertatea de exprimare, drept constând în libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a se ține seama de frontiere.
Cum cel mai adesea informațiile se transmit prin presă, instanța europeană a subliniat mereu în jurisprudența sa că, din moment ce libertatea de expresie constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, garanțiile presei au o importanță cu totul deosebită( cauza Goodwin c/Royaune-Uni-1996), presa fiind considerată „câinele de pază” ale unei societăți democratice care are tocmai rolul de a informa, de a controla și de a relata despre toate domeniile de interes public, inclusiv despre politicieni și despre funcționarii publici pentru ca opinia publică să cunoască dacă aceștia au sau nu o activitate satisfăcătoare și dacă își justifică mandatul cu care au fost investiți și dacă prestigiul cu care sunt înconjurați este autentic sau fals.
Tocmai din aceste considerente libertatea jurnalistică cuprinde și recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare (cauza D. contra României) deoarece libertatea de exprimare acoperă nu numai „informațiile” sau „ideile” care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci și acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației, acestea fiind cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis în absența cărora nu există „societate democratică”. Cu toate acestea potrivit art. 10 parag. 2 din Convenție, exercițiul la liberă exprimare comportă îndatoriri și responsabilități, iar ziariștii care fac anumite critici la adresa unei persoane publice sau emit judecăți de valoare în legătura cu persoana respectivă, pentru a beneficia de garanția oferită de art. 10 trebuie să acționeze cu bună credință, în așa fel încât să ofere informații exacte și demne de crezare, cu respectarea deontologiei profesionale, dincolo de doza de exagerare sau de provocare permisă în asemenea situații.
Reclamantul este o persoană publică prin prisma funcției pe care o deține în ., respectiv aceea de consilier local. În consecință, prin publicarea articolelor de presă, pârâta a asigurat suportul material pentru exercitarea dreptului de a informa opinia publică cu privire la anumite aspectele legate de viața publică, dar și privată a reclamantului. În speță, articolul incriminat ca fiind defăimător conține expresii acide la adresa reclamantului, precum și acuzații concrete de natură penală, acestuia imputându-i-se fapta de ar fi încălcat legea cu privire la completarea declarației de avere, prin omisiunea de a fi declarat toate bunurile mobile și imobile pe care le deține, infracțiunea de trafic de influență, precum și faptul că ar fi fost turnător în timpului regimului comunist., ocupație pe care ar avea-o și în prezent deoarece „are în dotare o nevastă mai tânără cu vreo două decenii decât el…” În cauză s-a demonstrat că există o faptă ilicită care constă în publicarea de către pârâtă a unor informații lipsite total de suport real și fără nici o bază factuală solidă și credibilă, așa cum rezultă din actele depuse reclamant și care infirmă faptul că acesta ar fi fost colaborator al securității, cercetat de CNSAS sau de ANI sau că funcția soției sale de director de școală s-ar datora influenței acestuia de om politic.
Există întrunită și cerința vinovăției deoarece editorul răspunde în solidar cu autorul articolului în cazul antrenării răspunderii civile delictuale și conform jurisprudenței CEDO este ținut de aceleași îndatoriri și responsabilități. În speță nu sunt elemente care să formeze convingerea instanței că autorul articolului ar fi acționat cu bună credință în condițiile s-a dovedit că acesta nu a făcut o minimă verificare a informațiilor culese din „surse” anterior publicării și că a încălcat prevederile codului deontologic al ziariștilor. Profesiunea de jurnalist include drepturi, obligații și responsabilități. Potrivit codului deontologic, știrea de presa trebuie sa fie exactă, obiectivă și să nu conțină păreri personale, conținutul articolelor ar trebui să reflecte o atitudine imparțială. Analizând sub acest aspect articolul din data de 12.04.2010 se constată o încălcare a eticii și deontologiei profesionale. Articolele publicate conțin, după cum lesne se poate observa din lecturarea acestor, aprecieri personale ale autorului despre viața personală a reclamantului, despre averea nedeclarată a acestuia, reclamantul este catalogat „vrednic slujitor la regimului C. care a turnat tot ce a prins. A înfierat dușmani de clasă ani la rând și nici acum nu se lasă.”
Prin declarația martorului audiat în cauză s-a dovedit faptul că imaginea reclamantului ca om politic în a fost afectată în comunitatea locală prin gravitatea acuzațiilor care i s-au adus și că reputația sa a avut de suferit.
Nu putea fi primită apărarea pârâtei potrivit căreia răspunderea sa este înlăturată în condițiile în care reclamantul nu a cerut publicarea unui drept la replică.
Față de cele expuse, constatând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale ale pârâtei reglementate de art. 998-999 Cod civil, prin prisma calității sale de editor al ziarului care conține materialul incriminator, instanța va admite acțiunea. Cu privire la daunele morale solicitate în sumă de 550.000 lei instanța constată că suma solicitată este exagerată și că nu se justifică acordarea acestui cuantum.
În raport de circumstanțele concrete ale speței, instanța apreciază că suma de 2000 de lei reprezintă o satisfacție echitabilă și rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamant la nivelul reputației sale.
Se va face aplicarea art. 274 cod proc.civilă.
Soluția pronunțată de instanță de a sancționa civil un editor este în acord cu prevederile art. 10 din Convenție deoarece este prevăzută de lege(art. 998, 999 Cod civil), este necesară într-o societate democratică pentru a asigura un just echilibru între interesele individuale și cele generale și urmărește un scop legitim deoarece are menirea să protejeze reputația și drepturile ce aparțin unei alte persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. A., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâta Asociația C. U. „M. M.” cu sediul în V., ., nr. 153, parter, camera 13.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge restul pretențiilor solicitate.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 2100 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2012.
Președinte, D. E. S. | ||
Grefier, L.-C. L. |
Red. S.D.E/22.03.2012
Tehnored. L.L.C/29.03.2012
Ex. 4/..03.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 609/2012. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 629/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
