Plângere contravenţională. Decizia nr. 235/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 235/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 235/R/2012
Ședința publică de la 27 Februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare soluționarea recursului civil declarat de recurentul I. T. DE M. V., cu sediul în V., ..274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul . prin cab. av. I. Mancaș I. cu sediul în V., ..82, . împotriva sentinței civile nr.4260 din 02.12.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 27.02.2012.
S-a trecut la deliberare conform art.256 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
P. sentința civilă nr.4260 din 2.12.2011 Judecătoria V. a admis plângerea formulată de petenta . sediul în V., ., județul V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.07.2011 încheiat de ITM V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 7000 lei aplicată petentei . procesul-verbal . nr._/2011, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.39/3 – Legea 319/2006, cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentei asupra dispozițiilor art. 7 din OG 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
A respins nulitatea procesului-verbal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
P. procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata ITM V. la data de 29.07.2011, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 7000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 39/3 din Legea nr.319/2006, reținându-se că urmare a controlului efectuat societatea -petentă nu a realizat măsurile dispuse prin procesul-verbal de control nr._/7.07.2011:
-nu a fost înaintată fișa de aptitudini a salariatei P. M.-D. (cu termen de realizare 15.07.2011);
- nu a fost înștiințat ITM V. privind modul de realizare a măsurilor dispuse prin procesul verbal de control nr._/2011 (cu termen de realizare 15.07.2011).
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Instanța a respins nulitatea invocată de petentă și argumentată prin nerespectarea art. 16/1 din următoarele considerente:
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt STRICT determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Art. 105 alin. 2 din Cod procedură civilă stipulează că „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.
Potrivit art. 105 alin. 2 din Cod procedură civilă nulitatea intervine dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- existența unui act de procedură întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent;
- actul de procedură să fi produs părții o vătămare ;
- vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare ce nu a fost probată, în cauză.
De altfel, nerespectarea dispozițiilor art. 16 din actul normativ citat nu atrage nulitatea actului sancționator deoarece petenta nu a demonstrat existența vătămării.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Motivat însă de circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția, având în vedere gravitatea faptei comisă, modul și mijloacele de comitere, scopul urmărit și urmarea produsă, văzând dispozițiile art. 7 din O.G. 2/2001 – text ce face vorbire de sancțiunea „avertismentului”, instanța a admis plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
A atras atenția petentei asupra dispozițiilor art. 7 din O.G. 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
Este de reținut totodată, și în ideea justificării sancțiunii avertismentului, că sancțiunea contravențională are aptitudine funcțională numai în măsura în care ea e adecvată cazului individual concret. Orice faptă care întrunește elementele constitutive prevăzute de o anumită normă contravențională constituie contravenția prevăzută în acea normă. Fapta însă, ca realitate concretă, realizează într-o măsură și într-un mod distinct trăsăturile esențiale ale contravenției și tocmai de aceea trebuie apreciată distinct de la o persoană la alta și de la o împrejurare la alta.
Societatea-petentă a anexat la dosarul cauzei fișa de aptitudini nr. 27/30.12.2010 a numitei P. D.-M. eliberată de medicul de medicina muncii necesară angajării.
Este de reținut că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, în ideea că petenta a înțeles că respectarea legii nu este o problemă facultativă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul I. T. de M. V., criticând-o pentru netemeinicie, respectiv pentru eronata înlocuire de către instanța de fond a sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 7.000 lei aplicată de către agentul constatator cu sancțiunea avertismentului, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social al faptei si la periculozitatea făptuitoarei.
Recurentul a invocat, în drept, prevederile Legii nr. 108/1999, ale Legii nr. 319/2006, ale Codului de procedură civilă si ale OG nr. 2/2001.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimata nu a depus întâmpinare, dar a depus concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sancțiunea principală a avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea intimatei raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei săvârșite, dar si la persoana intimatei.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că recurenta a fost sancționată contravențional, prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata ITM V. la data de 29.07.2011, cu amendă în cuantum de 7000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 39/3 din Legea nr.319/2006, reținându-se că nu a realizat, în termenul stabilit de către organele de control, măsurile impuse în sarcina sa prin procesul-verbal de control nr._/7.07.2011, respectiv nu a fost înaintat fișa de aptitudini a salariatei P. M.-D. (cu termen de realizare 15.07.2011) și nici nu a fost înștiințat ITM V. privind modul de realizare a măsurilor dispuse prin procesul verbal de control nr._/2011 (cu termen de realizare 15.07.2011).
Pe de altă parte, instanța de recurs relevă faptul că, în contradicție cu măsura dispus prin anexa 2 a procesului verbal de control, unde s-a stabilit că organul constatator va fi informat, în scris, până la data de 15.07.2011 cu privire la modul în care au fost remediate deficiențele constatate, constând în lipsa examenelor medicale de aptitudini pentru lucrători si înaintarea la ITM a fișei de aptitudini pentru salariata P. M. D., în cuprinsul procesului verbal s-a menționat faptul că organul constatator trebuia informat cu privire la remedierea deficiențelor până la data de 15.08.2011, dată ulterioară încheierii procesului verbal de contravenție.
Totodată, intimata nu a făcut dovada că intimata a mai fost sancționată contravențional .
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către intimată are un grad de pericol social scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 7.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale intimatei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
În concluzie, pentru aceleași considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a avertismentului aplicată de către instanța de fond, ca urmare a înlocuirii celei a amenzii în cuantum de 7.000 lei..
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C.., se va respinge recursul declarat de către I. T. de M. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr.4260 din 02.12.2011 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2012.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.B.L.M./28.02.2012
2ex./28.02.2012
J..fond;G. M.
F.P. 27 Februarie 2012
| ← Succesiune. Decizia nr. 629/2012. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 297/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
