Fond funciar. Decizia nr. 401/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-03-2012 în dosarul nr. 401/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 401/2012/R
Ședința publică de la 28 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de recurs formulată de reclamanta M. O. F. –domiciliată în București, . . București în contradictoriu cu intimații: D. C. I. - domiciliat în București, sect.2 ., C. L. Băcești și C. Județeană V. –ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 122 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ având ca obiect - fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru reclamanta recurentă av.B. P. cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind recurenta și intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- cererea de recurs a fost formulată și motivată în termen legal;
- nu s-a solicitat ca judecata pricinii să se facă și în lipsa părților.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului ,după care instanța a acordat cuvântul în propunerea de probe sau formularea de noi cereri.
Av.B. având cuvântul arată că nu are alte probe de administrat.
În aceste condiții instanța constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul la dezbateri.
Av.B. P. având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Nu îl surprinde modalitatea în care, în această cauză, instanța de fond a încercat să transmită Culpa comisiei în nereconstituire dreptului de proprietate către culpa persoanei interesate în reconstituirea unui drept de prorpeitate asupra unui teren.
Este adevărat faptul că, la un moment dat ,comisia locală sau comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar a comunicat părților hotărârea Comisiei Județene, și rezultă în mod indubitabil două lucruri: 1. că ceilalți doi frați ai recurentei din prezenta cauză M. O. F. ,au primit această hotărâre a comisiei Județene V. și nu au contestat-o .
Se arată prin întâmpinarea formulată la fondul cauzei de către comisia de fond funciar că s-a comunicat această hotărâre către cei doi frați ai recurentei și că s-ar fi comunicat și recurentei reclamante însă nu a fost găsită acasă pentru a putea primi corespondența.
Ori, în astfel de situații, trebuie făcută dovada comunicării, nu faptul că a trimis această hotărâre și că nu a fost găsit acasă destinatarul .
Ceea ce-l surprinde,însă, este poziția instanței de fond legat de faptul că prin modalitatea de soluționare a cererii a încălcat efectiv un drept al unei persoane care s-a adresat justiției cu o cerere procedurală în condițiile legii fondului funciar.
Comunicarea s-a făcut în decursul anului 2011, la solicitarea expresă a sa când, prezentându-se la comisie împreună cu persoana îndreptățită la reconstituire –reclamanta din prezenta cauză M. O. F. a solicitat comisiei emiterea unei hotărâri .
Consideră că sunt în termenul legal de formulare a plângerii și prin urmare solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii excepției de tardivitate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza spre soluționare.
Deliberând s-a dat soluția de mai jos;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.122 din 17 ianuarie 2012 Judecătoria V. a admis excepția tardivității formulării plângerii.
A respins plângerea formulată de reclamanții M. O. și D. C.-I. în contradictoriu cu pârâtele C. Locala Băcești de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si C. Județeana V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 363 din 19.07.2007 ,ca fiind tardiv formulată.
P. a pronunța această soluție ,prima instanță a reținut că:
Prin cererea nr. 46/15.09.2005 (fila 15) înaintată în baza Legii nr. 247/2005 la C. locală Băcești reclamanții împreună cu numita B. I.-E. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor care au aparținut autorilor comuni.
Prin Hotărârea nr. 2 din 11.01.2006 (filele 21-23) C. locală Băcești a respins cererea reclamanților motivat de faptul că aceștia nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate, fiindu-le restituită anterior suprafața de 10 ha de pădure potrivit dispozițiilor Legii nr. 1/2000.
Împotriva acestei hotărâri toți cei trei solicitanți au formulat contestație (fila 26) motivat de faptul că în anul 1946 autorii lor O. E. P. și C. D. aveau în proprietate 55 ha de teren arabil. În mod eronat comisia locală, în soluționarea cererii a folosit doar “Tabloul proprietăților peste 50 ha” al Preturii Plășii Negrești din anul 1948 deoarece în perioada 1946-1948 nu a existat nici o reformă agrară.
Contestația celor trei solicitanți a fost respinsă de către C. Județeană V. prin Hotărârea nr. 363 din 19.07.2007.
Această Hotărâre a fost comunicată celor trei solicitanți prin scrisoare cu confirmare de primire. Instanța constată că atât numita B. I.-E. cât și reclamantul D. C.-I. au primit sub semnătură hotărârea (filele 37-verso și 38) la data de 13.08.2007. Reclamantei M. O. i-a fost comunicată hotărârea la adresa indicată în cererea nr. 46/15.09.2005, însă deoarece nu a fost găsită la domiciliu, după expirarea termenului de păstrare, corespondența s-a întors către destinatara C. locală Băcești.
Instanța a reținut ca potrivit art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar potrivit alin. 2 împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Având în vedere aceste dispoziții legale instanța a constatat că reclamantul D. C.-I. nu a formulat contestație în termenul de 30 de zile de la data comunicării, respectiv 13.08.2007.
În ceea ce privește reclamanta M. O. instanța a constatat că pârâta C. locală Băcești și-a îndeplinit obligația legală prevăzuta de art. 53 și a comunicat hotărârea prin scrisoare cu confirmare de primire (fila 36 fata si verso) la adresa indicată în cererea înaintată în baza Legii nr. 247/2005. Deoarece nu a fost găsită la domiciliu, după expirarea termenului de păstrare în care reclamanta nu s-a prezentat pentru a-și ridica corespondenta, la data de 27.08.2007 scrisoarea se întoarce la C. locală Băcești. De la acea dată, până în luna septembrie 2011 reclamanta nu a făcut dovada niciunui demers către comisia locală din care să rezulte neprimirea corespondentei sau intenția acesteia de a contesta hotărârea comisiei județene. Instanța a mai constatat că, de asemenea, reclamanta nu a comunicat Comisei locale Băcești o altă adresă de comunicare a corespondentei..
Or, în aceste situații practica judiciara a reținut în mod constant că pentru a justifica îndeplinirea unui act de procedura peste termenul prevăzut de lege, partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal trebuie să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei, deci a unei împrejurări care să excludă culpa părții respective. Împrejurarea că la data comunicării Hotărârii Comisiei Județene V. nr. 363/2007 nu se afla la domiciliul indicat, nu poate fi considerată o împrejurare mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să exercite calea de atac a plângerii, din moment ce, de la data depunerii cererii in anul 2005 și până în prezent reclamanta nu și-a indicat o altă adresă decât cea de domiciliu. În condițiile în care reclamanta avea reședința în altă localitate, putea să solicite comunicarea actelor de procedură la acea adresă sau avea posibilitatea de a se prezenta la sediul oficiului poștal pentru a-și ridica corespondența înăuntrul termenului de păstrare, însă atâta timp cât nu a procedat în acest fel, nu își poate invoca ulterior propria culpă. Așadar, instanța constată că plângerea îndreptată împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 363 din 19.07.2007 a fost formulata de către ambii reclamanți după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta M. O. F. arătând că:
Prin modul în care a justificat instanța soluția dată i se reproșează reclamantei pasivitatea și tergiversarea obligației Comisiei de comunicare a hotărârii Comisiei județene. Prin modul cum a procedat instanța, s-a făcut o răstălmăcire a „obligației" comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar de comunicare efectivă a hotărârii comisiei, cu depunerea dovezii de comunicare a acesteia. Personal nu putea să oblige comisia să-i comunice hotărârea, cu toate că în mai multe rânduri a solicitat comunicarea hotărârii comisiei județene și i s-a spus să aibă răbdare că se va face această comunicare.
Mai arătă că, așa cum este justificată hotărârea instanței, în mod artificial instanța a inversat obligațiile, și de la obligația comisiei de comunicare a hotărârii, s-a ajuns la concluzia că ea avea obligația efectuării acestei comunicări.
Prin modul în care instanța justifică admiterea excepției tardivității plângerii formulate, se ajunge la situația aberantă în care este „legitimată" pasivitatea comisiei de aplicare a legilor fondului funciar în ce privește obligația prevăzută de lege pentru aceasta de comunicare cu dovada comunicării a hotărârii comisiei.
Ceea ce este cert în această cauză, este faptul că, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă de comisie, ei nu i s-a comunicat hotărârea comisiei județene decât la data înscrisă sub semnătura sa pe respectiva decizie, fapt ce s-a datorat(comunicare) existenței pe rolul Judecătoriei V. a cererii ce a făcut obiectul prezentei cauze.
In nici un caz nu se pune problema unei culpe a reclamantei în condițiile în care dispozițiile legilor fondului funciar fac vorbire în mod imperativ, despre obligativitatea comunicării hotărârii de către comisiile de aplicare a legilor fondului funciar.
In ce privește susținerile de la ultimul alineat, fila 3 din sentința civilă recurată, continuate la fila 4 din aceeași sentință, referitoare la „existenta unei împrejurări mai presus de voința părții", „deci a unei împrejurări care să excludă culpa părții respective", față de cele de mai sus și reglementările procedurale în vigoare, potrivit legilor fondului funciar, aceste susțineri nu-și au locul și efectiv sunt străine de prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
După apariția legii nr. 247/2005, recurenta împreună cu frații săi, D. C. I. și B. I. E. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră care a aparținut ascendenților săi.
C. locală Băcești a analizat cererea formulată și a dispus respingerea acesteia motivat de faptul că petenților li s-a retrocedat limita maximă de teren cu vegetație forestieră potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar în vigoare la acea dată. De asemenea, s-a reținut că în actele de proprietate depuse la comisie nu se specifică din suprafața de teren indicată cât reprezintă teren cu vegetație forestieră.
Împotriva acestei hotărâri a Comisie locale Băcești au formulat contestație petenții, contestația fiind soluționată prin hotărârea nr. 363/19.07.2007 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în sensul respingerii acesteia.
Această hotărâre a fost comunicată petenților potrivit dispozițiilor art. 53 al. 1 din legea nr. 18/1991, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. D. C. I. și B. I. E. s-au prezentat la oficiul poștal de unde și-au ridicat corespondența și nu au înțeles să formuleze plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene V., iar recurenta nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței.
C. Județeană V. și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege și a comunicat hotărârea la data de 9.08.2007 potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 53 al.1 din legea nr. 18/1991, iar culpa neridicării corespondenței aparține doar recurentei. Recurenta nu a indicat o altă adresă de expediere a corespondenței de către comisii și nici nu a indicat motivul care a împiedicat-o să-și ridice corespondența și să ia cunoștință de hotărâre. De altfel, în această perioadă, recurenta nu a făcut nici un demers pentru a verifica dacă i-a fost comunicată hotărârea.
Față de cele arătate și de dispozițiile art. 53 al. 2 din legea nr. 18/1991 care prevăd că împotriva hotărârii Comisiei Județene V. se poate formula plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii ca fiind tardiv formulată.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. O. F. împotriva sentinței civile nr. 122 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 martie 2012
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, M. R. |
M.R. 04 Aprilie 2012
Red.-Tehn.M.D.M./27.04.2012
EX.2
JUD.FOND.C. O.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 261/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 399/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
