Plângere contravenţională. Decizia nr. 261/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2012 în dosarul nr. 261/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILA
DECIZIE Nr. 261/R/2012
Ședința publică de la 05 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Judecător A. C.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I. T. DE MUNCĂ V. cu sediul în V., ..274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul ..Bârlad cu sediul în Bârlad, ..1, ., jud.V. împotriva sentinței civile nr.3047 din 10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.3047 din 10.11.2011 a Judecătoriei Bârlad a fost admisă plângerea formulată de petenta .. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției .. nr._ din 01.03.2011 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V..
S-a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției .. nr._ din 01.03.2011 pe numele petentei .. și exonerarea acesteia de plata amenzii de 3000 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție VS nr._ întocmit la data de 01.03. 2011 de către intimatul I. T. de M. V., petenta S.C. S. .. a fost sancționată cu amendă în suma de 3.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin 1 lit a din HG nr. 161/2006.
Prin procesul-verbal sus-menționat, s-a reținut de către organul constatator nerespectarea obligației prevăzute la art.4 alin.5 din HG. nr.161/2006 privind transmiterea la inspectoratul de muncă a datelor privind angajarea salariatei L. G. găsită prestând activitate în barul societății din incinta stației CFR Bârlad în data de 07.09.2010 de către inspectorii de muncă. Cu ocazia controlului inspectorii de muncă au transmis conducerii societății invitația de a prezenta documente la control și de a intra în legalitate nr.2736/07.09.2010, nr. 8975/21.09.2010 și nr._/14.12.2010. Înștiințarea nr. 2736/07.09.2010 a fost preluată sub semnătură de către salariata L. G..
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În drept, potrivit art.8 alin1 lit. a din HG nr. 161/2006
(1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice:
a) neînființarea registrului și/sau netransmiterea acestuia în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă în termenele și forma prevăzute de prezenta hotărâre;
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție în cauză, astfel cum rezultă din interpretarea Convenției europene pentru drepturile omului și a jurisprudenței CEDO. In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotarârea din 21 februarie 1984; cauza A. contra României, Hotarârea din 4 octombrie 2007 ) se reține în mod constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și, în condițiile în care acesta face dovada vinovăției, petentul urmează să-și probeze nevinovăția.
Referitor la procesul-verbal, trebuie reținut că, în genere, fiind întocmit de un organ al statului aflat în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku vs Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Petenta a formulat prezenta plângere arătând că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa și a propus în dovedirea susținerii sale proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin Procesul verbal nr.19/30.08.2010 se arată că ., prin reprezentant legal predă spațiul din stația CFR Bârlad domnului M. P., reprezentant al I.I, M. P. în vederea participării la licitația privind închirierea terenului pe care se află clădirea proprietatea CFR Iași.
Prin declarația dată în fața instanței martorul I. V. a arătat că este angajata societății de 9 luni de zile, deși și anterior mai ajuta o nepoată de-a ei care lucra la petentă în calitate de barman. Declară că pe data de 30.08.2010 a ajutat pe administratorul societății cu mașina să care marfa de la barul din gară, la barul de la IRB, ocazie cu care a fost luată toată marfa de la gară. Martora a declarat că o cunoaște pe numita L. G. și știe că aceasta a fost angajata petentei în urmă cu 6-7 ani. A mai arătat că în august 2010 marfa a fost transportată cu mașina patronului care a continuat activitatea în sediul de la gară.
Prin declarația dată în fața instanței martorul I. L.-D. a arătat că în data de 30 august 2010 administratorul petentei l-a solicitat să îl ajute să care marfa din barul de la gară în barul de la IRB, ocazie cu care au transportat toată marfa, rămânând la gară doar mesele, scaunele și un televizor. Martorul a arătat că la gară a rămas să continue activitatea un domn numit M., cu mașina căruia a fost transportată și marfa.
În susținerea temeiniciei procesului verbal intimatul a propus proba cu acte.
Înștiințarea nr._ din data de 07.09.2010 este semnată de către numita L. G., consemnând la funcție “Barman”, aceasta angajându-se să aducă la cunoștința reprezentantului legal al . solicitate de ITM V..
Instanța a apreciat că înștiințarea nu face dovada prin sine că persoana care a semnat era și angajată, sau presta activitate în favoarea petentei. În plus inspectorii ITM aveau posibilitatea să solicite acestei persoane să completeze fișa de identificare care ar fi avut putere probatorie asupra calității și perioadei în care exercita activități, dacă era cazul în favoarea petentei.
De asemenea, intimata a depus la dosarul cauzei Contractul de închiriere nr. 807 /20.10.2010 încheiat între CNCFR CFR SA și I.I. M. P., precum și declarația acestuia din urmă care arată că procesul-verbal de predare spațiu nr.19/30.08.2010 a fost încheiat doar formal, aspect care însă este combătut de declarațiile martorilor audiați de instanță.
Față de materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petenta nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, la data de 07.09.2010 aceasta nu mai desfășura activitate la punctul de lucru din gara CFR Bârlad.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs I. T. de Muncă V.. Susține intimata recurentă că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii deoarece:
-adresa nr.62/443/201 emisă de Compania Națională de Căi Ferate CFR.SA.—Sucursala Iași menționează că în perioada 31.07._10 în spațiul situat în stația CFR. Bârlad a funcționat .., iar I.I.M. P., începând cu 01.10.2010.
-pe înștiințarea nr._/7.09.2010 numita L. G. menționează că lucrează la .. ca barman.
-contractul de închiriere a spațiului I.I.M. P. s-a încheiat la 08.10.2010 ca urmare a procesului verbal de adjudecare din 07.09.2010.
-numitul M. P. a declarat că a preluat spațiul comercial la 30.08.2010 doar formal pentru a putea participa la licitație.
Petenta-intimată nu a depus întâmpinare.
Nu s-au depus acte noi și nu s-au administrat alte dovezi în recurs.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și cauza sub toate aspectele, conform art.304 ind.1 Cod proc.civilă tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Instanța a avut în vedere și a analizat toate actele și datele la care face referire intimata recurentă. Totodată instanța a avut în vedere și probele administrate în fața instanței și actele depuse.
Din coroborarea întregului material probator instanța a ajuns în mod just la concluzia că petenta nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Astfel martorii I. V. și I. L.-D., au declarat în fața instanței, sub prestare de jurământ, că în ziua de 30.08.2010 au ajutat la transportul mărfii aparținând .. de la barul din incinta gării la un bar din zona I.R.B. La barul din gară au rămas doar mesele, scaunele și un televizor.
Aceste declarații se coroborează cu procesul-verbal de predare –primire din 30.08.2010 și contrazic susținerea lui M. P. precum că ar fi fost o preluare formală.
De altfel la 07.09.2010 a avut loc licitația de adjudecare a spațiului din zona gării din Bârlad, licitație câștigată de M. P.. Faptul că ulterior s-a încheiat contractul de închiriere cu M. P. nu justifică susținerea că .. ar fi continuat activitatea la barul din incinta gării.
Martora L. G. a trimis la instanță un memoriu prin care susține că este plecată de mai mulți ani în Spania unde lucrează cu contract de muncă și nu se poate prezenta pentru a fi audiată ca martor. A înaintat copii de pe un certificat eliberat de Direcția Generală de Poliție și poliția comunitară din care rezultă că este în evidența Direcției Generale de poliție ca fiind rezident comunitar în Spania din 17.02.2007 și de pe un contract de muncă pe durată determinată.
In contextul întregului material probator administrat în cauză, concluzia primei instanțe cu privire la existența faptei și vinovăția petentei este corectă.
In baza art.312 alin.1 teza a II-a Cod proc.civilă recursul intimatei recurente I.T.M.V. va fi respins ca neîntemeiat și menținută hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 3047 din 10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2012.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. | Judecător, A. C. |
Grefier, F. P. |
Red.P.F.N.
2ex./14.03.2012
J..fond:E. G.
Tehdact.P.F.
F.P. 07 Martie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 274/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 401/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
