Fond funciar. Decizia nr. 952/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 952/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-09-2012 în dosarul nr. 952/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 952/R/2012
Ședința publică de la 12 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenții - reclamanți B. G., N. E. și N. V., domiciliați în ., jud. V., în contradictoriu cu intimatele - pârâte P. P., domiciliată în ., jud. V., C. L. Ivănești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr.1120 din 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura este legal îndeplinită. Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 5 septembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 septembrie 2012, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1120 din 27 martie 2012 Judecătoria V. a respins acțiunea formulată de reclamanții B. G., N. E. și N. V., în contradictoriu cu pârâtele P. P., C. Locala Ivănești de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Judeteana V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În urma cererii nr. 268 din 16.03.1991 prin care reclamantul B. G. a solicitat suprafața de 2 ha de teren în temeiul Legii nr. 18/1991 a fost eliberat Titlul de proprietate nr. 1210/4759 din 14.12.1995 pentru suprafața de 1,80 ha de teren cu aplicare unui coeficient de reducere de 10%. P. diferența de teren până la suprafața de 2,33 ha menționate în rolul agricol reclamantul a fost înscris în anexa cu despăgubiri aprobată prin Hotărârea nr. 268 din 16.05.2006 cu 0,53 ha de teren.
În ceea ce o privește pe pârâta P. P. instanța a constatat că aceasta a solicitat o suprafața de 4 ha prin cererea nr. 1911/1991 și i s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 1214/_ din 14.12.1995 pentru suprafața de 4,01 ha. P. diferența de teren până la suprafața de 5,15 ha menționate în rolul agricol pârâta a fost înscrisă în anexa cu despăgubiri aprobată prin Hotărârea nr. 268 din 16.05.2006 cu 1,14 ha de teren.
Având în vedere aspectele sus-menționate instanța de fond a constatat că atât reclamantul cât și pârâtul au primit în totalitate suprafețele pentru care au făcut dovada dreptului de proprietate, înscrise în rolurile agricole.
Instanța a mai constatat că ambele titluri de proprietate au fost emise în anul 1995 înainte de . Legii nr. 1/2001 care a instituit în mod expres principiul reconstituirii pe vechiul amplasament dacă terenurile sunt libere la data solicitării. Înainte de apariția acestei legi, potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 reconstituirea pe vechile amplasamente, în zona colinară, nu era obligatorie, comisia locală având atributul exclusiv de a stabili amplasamentele si de a efectua punerea în posesie.
Așadar, având în vedere că ambele titluri de proprietate au fost eliberate înainte de anul 2000, faptul că o parte din suprafața înscrisă în titlul de proprietate eliberat pârâtei nr. 1214/_ din 14.12.1995 se regăsea în rolul agricol al reclamantului nu este de natură de a atrage sancțiunea nulității absolute parțiale a titlului. Este vorba despre suprafața de 51 mp. (nu de 300 de mp. pe care reclamanta îi pretinde) identificată în suplimentul raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._ depus în prezenta cauză (filele 118-124) ca fiind suprafața înscrisă în rolul agricol al reclamantului, delimitată de semne vechi de hotar (fila 120 pct. 1 lit. a din raport).
Or, potrivit art. II din Legea nr. 169/1997 dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale legii nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor. Astfel, legiuitorul a urmărit respectarea principiului neretroactivității legii civile noi și asigurarea stabilității circuitului civil protejând actele de reconstituire emise cu respectarea dispozițiilor legale la data emiterii acestora.
Mai mult, reclamantul nu a contestat nici actele premergătoare eliberării propriului titlu de proprietate și nici Hotărârea Comisiei Județene V. nr. 268/2006 de acordare a despăgubirilor însușindu-și astfel cele dispuse de comisiile de fond funciar.
În consecință, reclamanții nu au justificat un interes legitim pentru a solicita anularea titlului și instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1214/_ din 14.12.1995 emis pârâtei P. P..
Pe cale de consecință instanța a respins și cel de-al doilea capăt de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 de mp. teren care se regăsește în titlul pârâtei. Potrivit Suplimentului de raport de expertiză suprafața de 300 de mp. teren solicitată nu era liberă fiind inclusă în titlul de proprietate nr. 1214/_ din 14.12.1995 care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Nefiind întrunite condițiile art. 274 C. pr. civ instanța a respins și cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs B. G., N. E. și N. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Prin sentința civila sus menționata Judecătoria V. a respins acțiunea reclamanților prin care au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate 1214/_ din 14.12.1995 emis pe numele paratei P. P. pentru suprafața de 300 mp teren intravilan precum si obligarea comisiilor de fond funciar la reconstituirea acestei suprafețe pe numele reclamanților.
Soluția pronunțata de prima instanța este vădit nelegala si pornește de la o interpretare eronata a dispozițiilor legale in materia fondului funciar.
A constatat prima instanța faptul ca atat titlul de proprietate al reclamantului B. G. cat si titlul paratei P. P. au fost emise in anul 1995 inainte de . Legii 1/2000 care a instituit principiul reconstituirii pe vechile amplasamente daca terenurile sunt libere la data solicitării. Instanța a apreciat ca anterior apariției acestei legi reconstituirea pe vechile amplasamente nu era obligatorie si comisiile locale aveau atributul exclusiv de a stabili amplasamentele si de a efectua punerea in posesia.
Principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente este un principiu stabilit si de către Legea 18/91, aceasta fiind regula dupa care s-a procedat la reconstituire si punerea in posesia. De menționat faptul ca discutam despre un teren intravilan, mai exact un teren aferent casei de locuit a reclamanților, teren care face parte din gospodăria țărăneasca pe care reclamanții si-au edificat-o anterior apariției legilor fondului funciar.
Dispozițiile Legii 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii 18/1991, modificata prin Legea 347/2005, respectiv art. III alin.l lit. ii, prevăd faptul ca: „ Sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu incalcarea prevederilor legilor fondului funciar:
ii) actele de reconstituire si constituire in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia in termen legal, libere la data solicitării, in baza Legii 18/91 pentru terenurile intravilane, a Legii 1/2000 si a prezentei legi, precum si actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public in acest scop”
Interpretând in mod corect si legal dispozițiile sus menționate este mai mult decât logic faptul ca prin aceste dispoziții s-a dorit tocmai repararea nelegalitatilor si a situațiilor neconforme legii, situații întâlnite des in practica apărute ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale in materie si ca urmare a aplicării neunitare a Legii 18/1991.
Situația de fapt nu a fost corect analizata de către instanța de judecata, care avea obligația de a stabili, raportat la obiectul cererii, legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea paratei. Invocarea Legilor fondului funciar si succesiunea acestor legi in timp, nu echivalează cu o motivare justa a soluției date.
Din actele depuse la dosar rezulta clar faptul ca parata nu era indreptatita sa primească in proprietate, in intravilan, decât suprafața de 5000 mp (in registrul agricol figurează cu 0,10 ha curți, 0,09 ha vie si 0,31 ha arabil). Titlul de proprietate emis in favoarea paratei cuprinde in intravilan suprafața de 5400 mp in loc de 5000 mp teren la care era indreptatita.
Reclamantul B. G. figureza in registrul agricol cu o suprafața de 1000 mp teren intravilan si in realitate i-a fost inscrisa in titlu suprafața de 700 mp (desi in realitate deține intreaga suprafața de 1000 mp ). Având in vedere cererile părtilor formulate in baza Legii 18/91 si faptul ca la data solicitării reclamantului terenul din intravilan, pe vechiul amplasament, era liber cererea acestuia in mod nelegal nu a fost validate pentru intreaga suprafața de teren.
Toate aceste aspecte au fost dovedite cu actele depuse la dosar si evidențiate in mod tehnic de către expertul topometrist care a explicat logic diferențele de suprafețe evidențiate. De subliniat faptul ca expertul a identificat ca in intravilan parata nu deține doar 4300 mp ( cum s-a consemnat in titlul de proprietate) ci deține 5400 mp, diferența de 1100 mp inscrisa in titlu in tarlaua 72, .. Țarina fiind situat in intravilan si nu extravilan cum greșit s-a consemnat in titlu. Acest aspect este confirmat si de către Primăria Ivanesti prin adresa 683/24.02.2012, adresa conforma cu planul de urbanism al satului Brosteni.
Greșit a reținut instanța de fond ca reclamanții nu justifica interes legitim in prezenta acțiune, câtă vreme reclamantul B. G. este singura persoana îndreptățită sa primească terenul in litigiu de 300 mp si mai mult decât atat, acest teren este deținut in realitate de reclamant, iar stabilirea situației juridice corecte a acestui teren fiind interesul direct al reclamanților.
In drept recurenții au invocat disp. art. 299 si urm. Cod procedura civila.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți. Din actele depuse la dosarul cauzei de către reprezentanții celor două comisii de fond funciar rezultă că reclamantului B. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren cu care acesta a figurat în registrul agricol, iar la momentul întocmirii documentației premergătoare reconstituirii dreptului de proprietate nu a formulat contestație cu privire la suprafața și amplasamentul terenului intravilan cu care a fost pus în posesie atât acesta, cât și intimata P. P..
Ambele titluri de proprietate au fost emise în anul 1995 când erau aplicabile dispozițiile legii nr. 18/1191 care nu prevedeau obligativitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, iar dispozițiile de modificare sau completare ale legii, reglementate prin legea nr. 169/1997 nu aduc atingere titlurilor de proprietate legal emise conform art. II din acest act normativ.
De altfel, din suplimentul la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei rezultă, conform registrelor agricole în baza cărora s-au întocmit titlurile de proprietate, că intimatei nu i s-a emis titlul de proprietate pe vechiul amplasament al recurentului decât pentru suprafața de 51 mp, și nu 300 mp cât arată recurentul. Chiar dacă în intravilan, intimata ar deține mai mult teren decât a avut în registrul agricol sau în titlul de proprietate, acest teren nu a fost reconstituit în detrimentul recurentului.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de B. G., N. E. și N. V. împotriva sentinței civile nr. 1120/27.03.2012 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 septembrie 2012.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. D.M.M./E.G.
2 ex./11.10.2012
Judecător fond – C. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 977/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 924/2012. Tribunalul... → |
|---|
