Pretenţii. Decizia nr. 1607/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1607/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1607/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1607/A/2015
Ședința publică de la 25 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
--------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă O. V. I. GROUP.SA în contradictoriu cu intimații - pârâți M. T. G. și N. A., declarată împotriva sentinței civile nr. 860/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect – pretenții, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 11.11.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din hotărârea ce urmează a se pronunța, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de 18.11.2015, iar ulterior pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 25 noiembrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 860/06.04.2015 a Judecătoriei V. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. O. V. I. Group S.A, în contradictoriu cu pârâtele M. T. G. și N. A. prin reprezentantul legal M. T. G., având ca obiect pretenții ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că prin sentința comercială nr. 3249/22.03.2011, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de către pârâtele din prezenta cauză în contradictoriu cu reclamanta pentru lipsa calității de reprezentant a reclamantei M. T. G. și s-a dispus obligarea lor la plata către pârâtă a sumei de 2.737 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La dosar s-a depus contract de asistență juridică nr._/30.06.2010 încheiat între SCA C. & Asociații și reclamantă având ca obiect asistență și reprezentare juridică în dosare având ca obiect pretenții de orice natură pentru care s-a prevăzut în art. 2.1 plata unui onorariu fix de 10%+TVA calculat la valoarea pretențiilor, care se aplică o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv pentru punerea în executare.
Din extrasul de cont din 02.09.2013, depus de reclamantă, rezultă că s-a plătit de către reclamantă suma de 77.353,04 lei către SCA C. & Asociații pentru dosarul nr. 1367/2013. Din acest act nu rezultă că suma achitată reprezintă onorariu avocat pentru dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, ci pentru dosarul nr. 1367/2013. Verificând numărul de dosar 1367/2013 pe portalul instanțelor se constată că acest dosar_ al Tribunalului București este un recurs promovat de S.C. Carpatica Asig S.A. - Sucursala Bucuresti - S. cel M. în contradictoriu cu S.C. O. V. I. Group S.A., deci nu are legătură cu pârâtele din prezenta cauză.
Conform art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care partea dovedește că le-a plătit și că sunt în totalitate în legătură cu litigiul pentru care se solicită. Cu privire la acest aspect instanța a constatat că reclamanta a făcut dovada achitării unui onorariu de avocat pentru alt dosar și nu cel în care au figurat reclamantele.
Prin sentința comercială nr. 3249/22.03.2011, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București s-a dispus obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 2.737 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța considerând că acesta este cuantumul cheltuielilor justificate cu acte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea în sensul admiterii cererii sale și de obligarea a celor două pârâte la plata sumei de 77.353,04 lei, reprezentând o parte din onorariu de avocat suportat de reclamantă pentru reprezentarea în dosarul nr._/3/2010.
În motivarea apelului s-a arătat că la data de 22.03.2011 a fost soluționat dosarul_/3/2010 de către Tribunalul București, dosar prin care instanța a respins acțiunea formulata de pârâte în contradictoriu cu reclamanta. Sentința Tribunalului București a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului declarat de către pârâtele din prezentul dosar. În acel dosar, introdus pe rolul Tribunalului București la data de 07.05.2010 pârâtele au solicitat obligarea apelantei la plata sumei de 1.026.490 lei. Instanța a respins acțiunea constatând ca reclamantele (pârâte în prezentul dosar) nu au calitate procesuala activă.
Pentru reprezentarea în acel dosar apelanta a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care i-a reprezentat interesele, iar prezentul dosar este format pentru recuperarea onorariului de avocat achitat către societatea de avocatură "C. și Asociații" dosarul_/3/2010.
A menționat faptul că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata îl reprezintă culpa procesuală a părții care cade în pretenții, iar prin respingerea acțiunii din dosarul_/3/2010 este dovedită întru-totul culpa procesuală a reclamantelor din acel dosar care au introdus o acțiune netemeinica împotriva apelantei.
A mai precizat că instanța de fond a respins acțiunea reținând faptul că prin documentele atașate cererii de chemare în judecata nu a dovedit legătura dintre suma achitată societății de avocatură și dosarul_/3/2010 pentru care a fost achitată. Instanța a interpretat extrasul de cont în sensul că suma de 77.353.04 lei este achitată pentru dosarul 1367/2013, acesta fiind un dosar aflat pe rolul instanțelor judecătorești și identificat ca fiind dosarul_ .
Consideră nelegală sentința atacată pentru motivul că din analiza înscrisurilor reiese foarte clar faptul că suma de 77.353,04 lei a fost achitată către SCA C. și Asociații pentru dosarul_/3/2010. După ce dosarul_/3/2010 a fost câștigat, SCA C. și Asociații a emis factura . WCF nr._/20.09.2011, iar prin dosarul de executare nr. 1367/2013 SCA C. și Asociații a pus în executare diferența de onorariu neachitată - suma de 77.353.04 lei solicitată prin prezentul dosar procesual. Prin urmare extrasul de cont ce reflectă actul în baza căruia s-a făcut plata nu face referire directa la dosarul pentru care a fost achitat onorariul de avocat:_/3/2010, ci face referire la dosarul de executare nr. 1367/2013.
S-a mai arătat că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată - onorariul de avocat, este reprezentat de culpa procesuală a părții care „cade în pretenții". De asemenea, a mai arătat că, în prezenta cauza sunt întrunite toate condițiile privind răspunderea civilă delictuală a pârâtelor (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția pârâtelor constând în culpa procesuală a acestora) fapt stabilit, în mod definitiv și irevocabil, prin hotărârea pronunțată de către Tribunalul București (rămasa definitivă prin decizia Curții de Apel) în dosarul_/3/2010.
Apelanta a mai invocat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, astfel că apreciază că pârâtele datorează întreaga suma de 77.353.04 lei deoarece aceasta suma a fost în mod real și efectiv achitată pentru soluționarea dosarului_/3/2010.
Apreciază că instanța de apel trebuie să aibă în vedere la aplicarea dispozițiile art. 274 C. și practica CEDO din care rezultă că pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecată acele sume care în mod real și necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu. Caracterul real ține de justificarea că onorariul de avocat a fost perceput într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, a precedat sau a fost contemporan acestuia și conceput de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului. Consideră că este evident că onorariul de avocat în acest caz a fost perceput strict pentru soluționarea acestui litigiu.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. Caracterul rezonabil al onorariului este dat astfel de mai multe criterii pe care judecătorul trebuie să le aprecieze: natura activității efectiv prestate: într-adevăr dosarul_/3/2010 s-a soluționat în patru termene de judecată, atât la fond cât și în apel, apelanta fiind reprezentata de avocat, dar activitatea acestuia s-a reflectat inclusiv în faptul că dosarul a fost câștigat într-un termen atât de scurt, fapt ce a beneficiat atât clientului, dar a profitat chiar și instanței de judecată; complexitatea dosarului: administrarea prezentului dosar a implicat din partea drept și nu formulate de avocații aleși dosarul să fie pierdut în tot, în mod netemeinic reprezentanților săi convenționali o analiză complexă de drept, implicând analiza instituțiilor de numai din mai multe domenii, inclusiv cea de drept al asigurărilor. Riscul implicat de existența litigiului: exista posibilitatea că în cazul lipsei apărărilor - reputația avocatului: SCA C. și Asociații și-a format o reputație în domeniul așa-numitelor dosare de asigurări. Deoarece avocatura este o profesie prin esență liberală, este perfect acceptabil ca cuantumul onorariului de avocat perceput de client să depindă și de cât de bun este avocatul ce îl reprezintă.
Nu poate fi sancționat apelantei faptul că a angajat o societate de avocatură care să îi asigure o șansa mai mare de câștig și care poate a perceput un onorariu puțin decât mai mare decât un avocat fără o reputație vădită în domeniu. . să cenzureze abuzurile prin care cu "scuza" reputației se ajunge la împovărarea părții ce pierde o sumă ce depășește serviciul avocațial în sine, dar în prezenta speța nu ne aflăm într-o asemenea situație, onorariul avocațial fiind de peste 10 ori mai mic decât pretențiile deduse judecații fiind soluționat parțial în favoarea sa.
Mai mult, așa cum rezulta din dispozițiile art. 451 alin 2 NCPC, una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească onorariul de avocat pentru a fi redus este aceea să fie vădit disproporționat. Or, un cuantum al onorariului de 10 ori mai mic decât debitul solicitat, pe lângă este un cuantum obișnuit al onorariilor de avocat, cu certitudine nu este vădit
In drept, a invocat apelanta prevederile art. 466, 468, 470, 471,477-482 NCPC, art. 453 NCPC, art. 1349 și 1523 Cod Civil, art. 31 din Legea nr. 51/1995.
Intimatele au depus întâmpinare la apelul declarat de către Societatea O. V. S.A., apreciind că Sentința civila nr. 860 pronunțată la data de 06.04.2015 de Judecătoria V., este legală și temeinică, apelul fiind, în opinia lor, nefondat.
În motivarea întâmpinării a arătat că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comerciala intimatele au solicitat de la reclamanta din prezenta cauză despăgubiri materiale și morale ca urmare a decesului rudei lor, N. I., în accidentul de circulație provocat de asiguratul Biroului Național Carte V. din Franța al cărui reprezentant însărcinat cu soluționarea cererii de despăgubire era reclamanta din prezenta cauză.
Aceasta acțiune a fost soluționata după numai 3 termene de judecată prin anularea sa de către instanța ca urmare a admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată, excepție invocată de instanța din oficiu, astfel cum rezulta și din practicaua hotărârii, și nu de avocatul pârâtei din acea cauză, reclamanta din prezenta cauza.
In atari condiții, consideră că activitatea profesională a avocatului reclamantei din prezenta cauza s-a limitat la formularea întâmpinării și prezența la cele 3 termene de judecată, activitate pentru care se solicita cu titlu de onorariu avocațial o suma exorbitantă, cu totul nejustificată de complexitatea cauzei și activitatea depusa de avocat.
Mai mult, consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că prin sentința pronunțata în acea cauză instanța a constatat că intimatele au căzut în pretenții și le-a obligat să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în suma de 2.737 lei. În aceste condiții consideră că este evident că nu se poate formula o acțiune pe cale separată prin care să se solicite din nou obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește apelul declarat în acea cauză solicită să se constate că intimata nu a fost reprezentată de avocat, ci de consilierul juridic, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 01.11.2011 când cauza a rămas în pronunțare, iar în aceste condiții este evident că aceasta nu este îndreptățită la cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Mai mult, reclamanta nici nu a solicitat instanței să ia act ca va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, astfel cum rezultă din decizia pronunțată în apel.
Consideră că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și raportat la faptul că aceasta solicită obligarea intimatelor la plata unor pretinse cheltuieli de judecată pe care aceasta le-a plătit la mult timp după soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului și după ce obligația sa era prescrisă.
Au mai precizat că în mod corect a reținut instanța de fond că acordarea cheltuielilor de judecată se face numai în măsura în care partea interesată dovedește că le-a avansat în timpul litigiului și că sunt în totalitate în legătură cu litigiul pentru care se solicită. În acest sens în doctrina și jurisprudența s-a statuat că partea care a căzut în pretenții poate fi obligată să restituie părții adverse cheltuielile de judecată pe care aceasta face dovada că le-a avansat în cursul procesului pentru care se solicită, indiferent că ele se solicita în acel proces sau pe cale separată. Acest principiu este reflectat și de practica CEDO, fapt recunoscut și de apelantă prin motivele de apel, aceasta arătând că potrivit practicii CEDO pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecată acele sume care în mod real și necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acesta, condiții neîndeplinite în prezenta cauză în care suma exorbitantă pretinsă de apelantă a fost plătită la 2 ani după finalizarea procesului și nici nu s-a făcut dovada cât din aceasta a fost necesară și în legătură cu acest proces. Aceasta interpretare este justificată de necesitatea de a se evita situațiile în care partea care are câștig de cauza, ulterior aflării rezultatului, efectuează cheltuieli vădit disproporționate având siguranța ca le va obține de la partea care a pierdut procesul, astfel cum a procedat și reclamanta în cauza de față. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care partea dovedește că le-a plătit și că sunt în totalitate în legătură de cauzalitate cu litigiul pentru care le solicită.
Cu privire la aceste aspecte consideră că în mod întemeiat a reținut instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada că întreaga suma plătită de aceasta la doi ani după soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului și la mai mult de 3 ani după exigibilitatea obligației sale a fost plătită pentru acest litigiu și pentru faza procesuală a fondului, singura în care a fost reprezentata de avocat. Prin acțiunea formulată reclamanta susține că onorariul de avocat plătit de aceasta și pe care îl pretinde de la intimate cu titlu de cheltuieli de judecată era datorat cu titlu de onorariu fix (de diligență), conform art. 2.1 din contractul de asistență depus la dosar.
Potrivit articolului menționat de reclamanta onorariul fix trebuia plătit după înregistrarea cererii pe rolul instanțelor, or, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul București la data de 07.05.2010, iar contractul de asistență juridică a fost încheiat de reclamantă cu societatea de avocați la data de 30.06.2010 și a avut ca obiect asigurarea apărării reclamantei și în acest dosar, astfel cum susține aceasta. În aceste condiții onorariul fix trebuia achitat la semnarea contractului de asistență, conform art. 2.1 din contractul de asistență, la acest moment dosarul fiind deja înregistrat pe rolul instanței, deci la acest moment a început să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiunea pentru plata onorariului, termen care s-a împlinit la data de 30.06.2013, astfel încât aceasta obligație imperfectă nu poate fi pusă în sarcina intimatelor. Mai mult, în condițiile în care acțiunea reclamantei este una în răspundere civilă delictuală, promovată pentru recuperarea prejudiciului produs acesteia de intimate prin introducerea culpabilă a unei acțiuni în instanța ce a fost respinsă și care a determinat reclamantă să efectueze anumite cheltuieli, aceasta trebuia să facă dovada îndeplinirii tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, inclusiv a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate a acestuia cu fapta în raport de dispozițiile legale în vigoare la data săvârșirii faptei culpabile.
Au mai arătat că, potrivit art. 2.1 din contractul de asistență juridică onorariul fix se aplică o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv pentru executarea silită, reclamanta a fost reprezentată de avocat doar în faza procesuală a fondului, nerezultând din contractul de asistență juridica cât din onorariul fix achitat pentru toate fazele procesuale reprezintă onorariu pentru faza de fond. Pentru faza de fond intimatele au fost obligate prin hotărârea instanței la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în suma de 2.737 lei, astfel încât nu mai pot fi obligate la plata altor cheltuieli de judecată în acest dosar deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul pentru care se solicită cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Factura pentru onorariu avocat depusă de reclamantă la dosar a fost emisă la data de 20.09.2011 pentru suma de 122.188,24 lei fără să rezulte că a fost emisă exclusiv pentru acest dosar și pentru faza procesuală a fondului, iar reclamanta nu a făcut dovada plații onorariului avocațial pretins cu titlu de cheltuieli de judecată pentru dosarul nr._/3/2010 în condițiile în care din extrasul de cont depus la dosar rezultă doar că societatea de avocați care reprezintă reclamanta a încasat la data de 06.09.2013 suma de 77.353,04 lei, suma care nu corespunde cu suma pentru care a fost emisă factura cu 2 ani înainte și nici nu se menționează pentru ce servicii avocațiale a fost încasată această sumă, nu este menționat dosarul de instanța, faza procesuală pentru care s-a plătit, iar referința din extras este diferita de cea din factură.
In ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli de judecată, consideră că acesta este în mod evident unul exorbitant și nejustificat de mare în raport cu complexitatea cauzei, cu munca depusă de avocat sau cu valoarea pricinii, sub acest aspect cheltuielile nefiind unele necesare și utile în cauză, ci vădit disproporționate. Singurele cheltuieli de judecată care au fost justificate și necesare au fost deja acordate de instanța chiar în dosarul nr._/3/2010 și nu mai pot fi acordate noi cheltuieli de judecata pentru același dosar.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocată și față de dispozițiile art. 477 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, din probele administrate rezultă că la data de 07.05.2010 a fost înregistrată sub nr._/3/2010 pe rolul Tribunalului București cererea de chemare în judecată formulată de intimate prin care au solicitat obligarea apelantei . Group SA la plata sumei de 1.026.490 lei, reprezentând despăgubiri materiale și morale ca urmare a decesului unei rude a intimatelor, N. I., într-un accident de circulație provocat de un asigurat al Biroului Național Carte V. din Franța al cărui reprezentant însărcinat cu soluționarea cererii de despăgubire era apelanta.
Apelanta, în calitatea sa de pârâtă în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, a beneficiat de serviciile de asistență juridică ale Societății de avocatură "C. și Asociații", care a asigurat apărarea în acea cauză prin depunerea întâmpinării, atât în fața instanței de fond, cât și în apel, precum și reprezentarea în fața instanței de fond, în baza contractului de asistență juridică nr._/30.06.2010.
Prin art. 2.1 din contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010 s-a prevăzut că obiectul contractului îl constituia acordarea asistenței și reprezentării juridice în dosare având ca obiect pretenții de orice natură pentru care s-a prevăzut un onorariu fix de 10%+TVA calculat la valoarea pretențiilor, care se aplică o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv pentru punerea în executare.
Prin sentința comercială nr. 3249/22.03.2011 a Tribunalului București, definitivă prin respingerea apelului prin decizia comercială nr. 416/08.11.2011 a Curtea de Apel București, irevocabilă prin nerecurare, a fost anulată ca urmare a admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu.
În considerentele sentinței instanța a constatat că intimatele au căzut în pretenții și apreciind că acestea trebuie să plătească apelantei cheltuieli de judecată în suma de 2.737 lei.
Prin încheierea din 15.09.2015 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr._/3/2010 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele sentinței civile nr. 3249/22.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Comercială în dosarul nr._/3/2010, în sensul că a fost eliminată următoarea frază: „Reclamanta fiind parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274 C.pr.civ. va fi obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 2.737 lei”.
Apelanta a fost executată silit de creditoarea Societății de avocatură "C. și Asociații", în dosarul de executare nr. 1367/2013 al B. Asociați D. G., L. G. și M. P., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010, pentru creanța în valoare de 77.353,04 lei, reprezentând servicii de asistență juridică pentru care s-a emis factura fiscală nr. . WCF nr._/20.09.2011, neachitată de către apelantă.
La data de 06.09..2013, apelata a plătit suma de 77.353,04 lei, reprezentând diferență de onorariu de avocat neachitată, așa cum rezultă din extrasul de cont din data de 08.10.2013, care referire la dosarul de executare nr. 1367/2013.
În drept, conform art. 274 alin. 1 C.proc.civ., aplicabil litigiului inițial, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În cauza de față, instanța de apel constată că, în dosarul comercial nr._/3/2010, intimatele din prezenta cauză au căzut în pretenții, prin anularea cererii de chemare în judecată formulate, ca urmare a admiterii lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, reținându-se că nu s-a făcut dovada existenței unui mandat dat anterior Cabinetului de Avocat M. V. de către reclamanta M. T. G. pentru formulare și semnarea cererii de chemare în judecată.
Totodată, instanța de apel arată că nu reprezintă un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată împrejurarea că astfel de cheltuieli nu au fost solicitate în dosarul în care au fost efectuate sau că nu s-a menționat în fața acelor instanțe că își rezervă dreptul de a le solicită pe cale separată.
Într-adevăr, ar fi constituit un astfel de impediment dacă instanțele care au soluționat litigiul inițial s-ar fi pronunțat și asupra cheltuielilor de judecată, caz în care ar fi intervenit autoritatea de lucru judecat. În caz contrar însă, nimic nu împiedică o parte să solicite astfel de cheltuieli de judecată pe cale separată, astfel cum este cazul în speța de față.
Mențiunea din considerentele sentinței comerciale nr. 3249/22.03.2011 pronunțată de Tribunalul București cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată nu are corespondent în dispozitiv și nu poate conduce la reținerea autorității de lucru judecat, așa cum susțin intimatele. Asta câtă vreme potrivit regulilor procesuale aplicabile litigiu inițial considerentele dobândeau autoritate de lucru în măsura în care acestea sprijină soluția din dispozitiv.
În cauză, mențiunea privind acordarea cheltuielilor de judecată în considerentele sentinței reprezintă, de fapt, o eroare de tehnoredactare, astfel cum s-a confirmat și prin încheierea de ședință din data de 15.09.2015 a Tribunalului București pronunțată în același dosar nr._/3/2010, prin care s-a dispus înlăturarea acestei mențiuni din considerente.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată de intimați, instanța de apel constată că prescripția curge de la data nașterii dreptului la acțiune împotriva intimatelor, respectiv data rămânerii definitive a sentinței comerciale nr. 3249/22.03.2011 a Tribunalului, mai precis data pronunțării deciziei comerciale nr. 416/08.11.2011 a Curții de Apel București.
Față de aceste aspecte, Tribunalul observă că prin raportare la această dată – 08.11.2011, se poate determină atât începutul curgerii termenului de prescripție, cât și legea aplicabilă față de prevederile art. 201 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, din interpretarea cărora rezultă că prescripțiilor începute după . dispozițiilor Noului cod civil (01.10.2011) le sunt aplicabile prevederile acestui nou act normativ.
Or, potrivit noilor dispoziții cuprinse în Noul Cod civil prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul cărui curge, personal sau prin reprezentant (art. 2512 alin. 1 N.C.civ.) și poate invocată numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate (art. 2513 N.C.civ.).
În speță, intimatele, în calitatea lor de pârâte, nu au invocat în fața primei instanțe excepția prescripției dreptului la acțiune, nici prin întâmpinare și nici la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, astfel încât invocarea prescripției cu titlu de apărare pentru prima dată în întâmpinarea depusă în apel s-a făcut cu depășirea termenului legal de decădere.
Pe de altă parte, nici nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata prescripția, întrucât termenul de prescripție ce a început să curgă la data de 08.11.2011, urma să se împlinească la data de 08.11.2014, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 27.10.2014 – data poștei, respectiv în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea cheltuielilor de judecată, Tribunalul subliniază că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar temeiul răspunderii îl constituie art. 274 C.proc.civ., în vigoare la momentul derulării litigiului inițial, text de lege care prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile făcute cu judecata.
Astfel, acordarea cheltuielilor de judecată, fiind fundamentată pe culpa procesuală, reprezintă o sancțiune procesuală pentru partea care se face vinovată de declanșarea procesului și o modalitate de despăgubire a celeilalte părți.
Noțiunea „pretențiuni” folosită de art. 274 C.proc.civ. nu limitează obligația de plată a cheltuielilor la pricinile care au ca obiect executarea unei prestații de către părțile între care se poartă procesul, deoarece textul stabilește obligația suportării cheltuielilor de judecată de partea care prin atitudinea sa a determinat pornirea procesului și efectuarea cheltuielilor, indiferent care ar fi natura litigiului, iar culpa procesuală există și în situațiile în care cererea a fost anulată ori s-a perimat.
Cu toate acestea, aplicarea corectă a prevederilor art. 274 C.proc.civ. presupune, însă, ca pe lângă condiția existenței culpei procesuale, să existe daună constând în cheltuielile efectuate în legătură cu procesul, iar răspunderea părții care a căzut în pretenții există numai în limita cheltuielilor ocazionate de desfășurarea procesului, efectiv făcute în proces.
Astfel, așa cum s-a subliniat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea acestor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În privința caracterului real al cheltuielilor de judecată, se constată că în cauză apelanta a solicitat pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate pentru dosarul nr._/3/2010, respectiv onorariul de avocat, astfel cum rezultă din factura fiscală . WCF nr._/20.09.2011 eliberată de Societatea de Avocați „C. și Asociații”, depusă în dosar, rezultă că aceasta a fost emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/30.06.2010, în care s-a specificat la art. 2.1 un onorariu fix de 10% din valoarea pretențiilor ce făceau obiectul dosarelor în care acordau asistență juridică.
Contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul constată că apelanta a făcut dovada că între dosarul nr._/3/2010 și contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010 există o corelație, având în vedere că Societatea de Avocatură „C. și Asociații” a prestat în favoarea apelantei în dosarul nr._/3/2010 servicii asistență juridică, constând în redactarea și depunerea întâmpinării, reprezentarea pe parcursul judecății în fața Tribunalului București – 3 termene de judecată. Legătura dintre serviciile de asistență prestate în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București și contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010 a fost stabilită cu putere de lucru judecată prin sentința civilă nr. 5405/05.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
De asemenea, extrasul de cont din data de 06.09.2013 confirmă plata sumei de 77.353.04 lei în dosarul nr. 1367/2013, care reprezintă, de fapt, dosarul de executare silită, iar nu numărul altui dosar de instanță, așa cum reține Judecătoria V., aspect confirmat de copia cererii de executare silită formulată de Societatea de Avocați „C. și Asociații” și înregistrată la B. Asociați D. G., L. G. și M. P..
Faptul că plata onorariului de avocat a fost efectuată după soluționarea litigiului și ca urmare a executării silite a apelantei de către societatea de avocatură care a prestat serviciile de asistență juridică, nu are importanță deoarece stabilirea momentului achitării onorariului și respectarea obligaților asumate prin contractul de asistență juridică sunt aspecte care privesc exclusiv părțile acestui contract. Astfel, neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor contractate de către beneficiarul serviciilor de asistență juridică nu poate fi opusă acestuia de către un terț, pentru ca acesta din urmă să obțină exonerarea sa de obligația de a suporta cheltuielile de judecată, în calitate de parte care a pierdut procesul.
Prin urmare, indiferent de modalitatea în care avocatul a obținut plata onorariului, din momentul achitării acestuia, partea care a câștigat procesul pentru care au fost efectuate aceste cheltuieli a încercat un prejudiciu cert, care trebuie acoperit. Totodată, faptul că aceste cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în fața instanței învestite inițial cu judecarea cererii se datorează tocmai faptului că sumele nu au fost achitate efectiv la acea dată, astfel încât reclamanta nu ar fi putut obține în mod evident obligarea intimatelor la suportarea acestora.
Referitor la caracterul necesar al cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, se observă că valoarea mare a despăgubirilor solicitate de către intimate în dosarul inițial nr._/3/2010 al Tribunalului București, poate fi considerat un element suficient și determinant pentru care apelanta a înțeles să apeleze la serviciile de asistență juridică a Societății de Avocatură „C. și Asociații”. Mai mult, se observă că asistența juridică în dosarul nr._/3/2010 a fost acordată în baza unui contract cadru încheiat anterior introducerii cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul acestui dosar, aceasta fiind modalitatea în care apelanta a înțeles să-și formuleze apărările în litigiile având ca obiect pretenții.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată pretinse de apelantă ca urmare a câștigării procesului ce făcut obiectul dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București, instanța de apel arată că, întrucât aceste cheltuieli au constat în onorariul de avocat, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., ar putea fi puse în sarcina intimatelor doar în măsura rezultată după evaluarea lor în raport de valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
Sub acest aspect, se constată că suma de 77.353,04 lei deși nu pare disproporționată față de valoarea pretențiilor intimatelor din acel dosar, totuși, contrar susținerilor apelantei, valoarea pretențiilor nu constituie singurul criteriu de determinare al caracterului rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată.
Astfel, trebuie avută în vedere durata procedurii, modalitatea de soluționare a litigiului, munca depusă de avocat – întocmirea și depunerea unor acte de procedură, pertinența apărărilor formulate, prezența la termenele de judecată la primă instanță și în apel, prestanța în fața instanței de judecată cu ocazia dezbaterilor.
În cauză se confirmă susținerile intimatelor în sensul că durata procesului a fost una scurtă – 3 termene în primă instanță și un singur termen în apel, iar chestiunea decisivă pe baza căreia a fost tranșat litigiu a fost invocată din oficiu și privea o neregularitate procedurală legată de reprezentarea intimatelor. Totodată, avocatul ce a reprezentat-o pe apelantă, deși a depus întâmpinare și s-a prezentat la termenele de judecată în fața primei instanțe, nu a invocat chestiunea litigioasă decisivă și nu s-a mai prezentat în fața instanței de apel.
În aceste condiții, un onorariu de avocat de 77.353,04 lei apare ca fiind nerezonabil, astfel încât se impune reducerea acestuia până la concurența sumei de 2.000 lei, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., acesta fiind un cuantum apreciat justificat de instanța de apel, față de circumstanțele concrete relevate mai sus.
Față de toate aceste considerente, va fi admis apelul formulat de apelanta . Group SA împotriva sentinței nr. 860/06.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o va schimba în tot, în sensul că va admite, în parte, cererea formulată de reclamantei . Group SA, și vor fi obligate pârâtele M. T. G. și N. A. R., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de către aceasta în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București reprezentând parte onorariu avocat.
Pe de altă parte, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța de apel va obliga, în solidar, intimatele să suporte cheltuielile de judecată efectuate de apelantă în prezenta cauză, respectiv taxă judiciară de timbru determinată proporțional cu pretențiile admise, după cum urmează: 145 lei, taxă judiciară la fond și 72,50 lei, taxă judiciară în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta . GROUP SA împotriva sentinței nr. 860/06.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în tot, după cum urmează:
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta . GROUP SA, prin reprezentant legal, J40/_/2001, cu domiciliul procedural ales la Societatea Civilă de Avocați C.&Asociații, în contradictoriu cu pârâtele M. T. G. și N. A. R., prin reprezentant legal M. T. G., cu domiciliile în ., jud. V..
Obligă pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de către aceasta în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București reprezentând parte onorariu avocat.
Obligă pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 145 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimatele, în solidar, la plata către apelantă a sumei de 72,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. MC/28.12.2015
5 ex./.>
Judecătoria V.: Jud. E. D. M.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1594/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1055/2015. Tribunalul... → |
|---|
